4,656 matches
-
și teama să privești oglinda-n care te-ai lăsat purtat într-un vârtej de litere de sunete de nuanțe false... (cafea în cești se toarnă. - Leandru tu ce dorești? se face liniște trupul mesei zvâcnește sau el prietenul domol frământă-n el povești) de ce? atât de mult am strâns în mine orbirea asta pentru a mai prinde un rest firav o silabă mai blândă încât acum răstorn umbrela înapoi m-am săturat am adunat destule umbre clipe deșirate în nimicuri
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
a încercat marea cu degetul: - Sofia ? - No, Bucharest, îi răspund eu binevoitor, mulțumit că nu făcuse greșeala clasică - Budapesta. Nu i-am mai spus că de fapt suntem din Constanța, era suficient dacă afla măcar ce capitală avem. S-a frământat puțin și a continuat, cu mai puțină ezitare în voce: - Nadia Comanecii !? - Daaa, i-am confirmat cu un zâmbet larg. - I Ceauceciko ! a devenit dintr-odată mult mai sigură pe ea. - Da, și Ceaușescu, m-am strâmbat la ea, ca să
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
apropiere. Îi simțeam vibrația mușchilor de la picioare. Se lăsă ușor pe patul larg, așezat între cele două corpuri de dulapuri legate între ele printr-o vitrină plină cu bibelouri și porțelanuri. Corpul meu alunecă alături, cuprinzându-i sânii cu mâna, frământându-i cu mișcări circulare mameloanele. Proeminențele sfârcurilor au început să se întărească, semn că senzațiile erau de plăcere și dorință. Mă cuprinse cu mâna pe după gât și-mi mângâie părul de pe ceafă. Din nou, ajungând cu buzele la lobul urechii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să termin treaba!”, îmi ziceam, simțind că nu mai rezist. „Dacă nu acum, mai târziu îmi va fi și mai greu s-o fac!”, îmi continuam gândul. Mă privea, din când în când, cu ochi strălucitori și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
aflăm destule de la vagonetarul - cărămidar Murgu. Personal cunoșteam câte ceva, căci chiar în valea Ciofului la noi în satul Petia, unul din oamenii înstăriți ai satului făcuse vreo trei cuptoare de cărămidă și copii fiind eram toată ziua plini de pământul frământat de țiganii aduși de respectivul sătean să fabrice cărămida. Dar eu lucrasem ceva timp și la fabrica de cărămidă de la Bucov de lângă Ploiești atât la verde dar și la roșu. Dar acolo totul era mecanizat la fabricarea cărămizilor. Ce înseamnă
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351268_a_352597]
-
la casa lor de undeva prin regiunea Ploiești. Murgu ne spunea deschis că nu crede să-l apuce primăvara prin Moldova Nouă. Era mulțumit cumva cu ce câștiga la mină însă inima lui era la copii și la lutul acela frământat cu picioarele, luat apoi cu mâna și trântit cu putere în forme. Cărămidăritul era o meserie murdară și grea, însă Murgu simțea o deosebită satisfacție în asta. Îi plăcea să-și vadă pe nevasta sa Vica cum ia forma dublă
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351268_a_352597]
-
și am pornit cu buzele câtre sâni, am simțit o încordare puternică a întregului său trup, ce a rămas o fracțiune de secundă în nemișcare totală. În momentul în care am așezat mâna pe unul dintre ei pentru a-l frământa ușor în podul palmei și gura l-a prins ca într-o joacă pe celălalt de sfârcul încrețit de răcoarea nopții, am tresărit speriat de râsul ei cristalin pornit pe neașteptate să destrame liniștea nopții. Un râs molipsitor și împănat
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
timp, traduse prin expresia "ioi-ioi" repetată, m-a derutat și m-a oprit, de moment. Aproape că mă blocasem și mă speriasem chiar. M-a îndemnat de grabă să continui, mai mult prin strânsoarea brațelor și prin trupul ce se frământa puternic sub mine. Mai grijuliu să o ating pe sâni fără să o gâdil, convins că din cauza asta se manifestase așa de neașteptat, am reușit o apropiere de la care nu mai era mult până la gestul final pe care-l urmăream
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
au decât vina că vor să simtă catifeaua petalelor. Cu așa intenții poți mușca din veșnicie, cu titanice pretenții de limbaj tactil, rătăcind prin perimetrul unei idei pline de ficțiune, dar sintetizată în fructul unei esențe palpabile, a unor gânduri frământate în plină zi, la un pupitru unde spiritul pur mă exilează în contumacia unei fericiri a biților transportați pe cele mai performante emoții de plastic și metal făurite de omul devenit el însuși o mașină. Nu există oare frumusețe imediată
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
Urmele înaintașilor erau la tot pasul drept care călcă în mai multe. Aproape că nici nu mai conta! Se gândi că ar fi fost în război și rezolvă, cum putu, cu mijloacele la îndemână, o mică parte din problemele care o frământau. - Acum, hai, în parc, să ne jucăm de-a baba-oarba, reiteră contesa propunerea, dovedind un caracter foarte tenace. Silvia își reprimă cu greu dorința de a-i da cu ceva în cap, la urma-urmei, copila era cât se poate de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
comunistă, ...o a treia poate în perspectivă, ...și, nu în ultimul rând, pe mama. Pe mama și pe cea de a treia căsătorie „în perspectivă” le puteam recupera: credeam cu o așa putere acest lucru, încât nici nu prea mă frământam. Dar pe celelalte? Anii mei de studiu și preocupări? Totuși, trebuie să mărturisesc că, la această contabilizare fulgerătoare, mi se părea că pierd puțin în comparație cu alții, care și-au pierdut copiii în măcelurile dirijate de noii criminali care se postaseră
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
om extraordinar de muncitor despre care îmi aduc aminte că în ajunul Paștilor, avea grijă să ne așeze, cu mic cu mare, pe la 10-12 noaptea, la o coadă imensă. Ore întregi de așteptare, ce ne aduceau laptele cu care mama frământa cele douăzeci și patru de kilograme de cozonaci. Și toate acestea, fără ca noi, copiii, să realizăm povara tuturor acestor griji! JOS CEAUȘESCU! Stau și mă întreb, pentru cineva ca tata, născut pe 4 iunie 1934, trecut printr-un război, de pe urma căruia îndurase
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
am întrebat pe bunicu, cum de-a putut să vâneze o asemenea frumusețe de lup?! Bunicul a rămas pe gânduri, surprins de întrebarea mea. El uitase ce povestise într-o noapte de iarnă cu lună plină. De atunci, m-a frământat soarta Lupului Sur... Învățasem la istorie despre daci, despre steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
cel laic uzual, într-o tot armonios, pe înțelesul tuturor, care merge direct la inima cititorului. Practic, poemele sunt ca niște psalmi laici ori ca niște rugăciuni. Tematica abordată este și ea în măsură să reflecte problemele cu care se frământă creștinul de azi. Unele poeme au ton elegiac iar altele, aspectul și muzicalitatea sonetului sau rondelului, fără a păstra întotdeauna, forma fixă a acestora. În orice caz, poemele se înscriu în linia clasică, având versuri în formă de catren, cu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
al învățăturilor sfinților români, pe care-i citează frecvent, alegându-și, din scrierile lor, motto-uri sau citate în interiorul poemelor. Sfinții sunt aduși în contemporaneitate, lor le sunt dedicate poeme și rugăciuni, ei sunt întrebați despre anumite probleme care-i frământă pe cei mulți și mici, la ei recurge poporul spre mijlocire și binecuvântare. Astfel, este „Rugăciune către Sfântul Dumitru”. După principiul staienhardt-ian „Dăruind vei dobândi” și după înțeleptele vorbe ale acestuia lăsate discipolilor, drept care, omul generos dăruiește, nu din ce
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
mirese. Pășim tăcuți pe broderii de frunze Lacrimi de-aramă ne sărută glezna Peceți de brumă se topesc pe buze Cu vânturi răscolind prin taine bezna La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
îndemnuri nu sunt însă imposibil de pus în practică. Sfântul Apostol Pavel când spune acestea se adresează unor oameni duhovnicești. Un om duhovnicesc se roagă mereu, se bucură mereu și este mulțumit în permanență de viața sa. Problema care a frământat spiritualitatea răsăriteană se rezumă la această întrebare: Cum să te rogi neîncetat? Cum să fii nu doar un om care participă în fiecare duminică sau mai des la Sfânta Liturghie, la Slujba Euharistică, ci, potrivit îndemnului paulin citat mai sus
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
și chiar detestat pentru megalomanie, poate Eugen Ionescu ar fi fost cel mai mare critic literar român în viață, iar Mircea Vulcănescu ar fi continuat să se îngrașe spre necazul acestuia din urmă. Poate că Eliade, Cioran și Vulcănescu au frământat de-a lungul anilor multe din întrebările de mai sus. Și-au putut ei găsi vreun răspuns? Nu știm. În anumite împrejurări, istoria devine biografie, se adâncește în suflet și curge, liniștit sau dureros, printre șisturi și spade. Alteori, biografia
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
cu fiecare generație de studenți. Apoi o iau de la capăt...iar și iar...” spusese, la începutul acestei ierni, un profesor universitar, din București, la lansarea cărții căruia aterizasem oarecum întâmplător. N-am reținut tot discursul, dar această idee m-a frământat...în tot acest timp. “Ferice de el ... măcar e major!” gândesc și acuma. “Dar eu? Eu voi trăi mereu puseurile pubertății, până în pragul majoratului...și iar o voi lua de la capăt, ca un Sisif, cu liceenii mei? Nu mă voi
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
te ating întâi. Degetele mele sunt clepsidra ce adună genele iubirii tale și le strecoară atât de încet încât universul își schimbă pulsul după ele. Degetele mele sunt altarul ce-ți venerează simțirea, de când le-ai oprit căutarea și-ai frământat cu ele fericirea. Referință Bibliografică: Degetele mele... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DEGETELE MELE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346700_a_348029]
-
în toate culorile, să mă sorbi prin picăturile fine de rouă, când sclipiri argintii se scurg în diminețile lumii. Ești magicul grădinar ce-mi îngrijește grădina din suflet în parfum diafan de lalele! Ești frumusețea dorințelor pe care le-am frământat printre petale! Ești rugul meu de flori care-mi mistuie inima la fiecare anotimp ce-mi înflorește lalelele în trup... Referință Bibliografică: Grădinarul lalelelor mele / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi
GRĂDINARUL LALELELOR MELE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346696_a_348025]
-
neam cu toate elementele sale componente. Opera sa poetică scrisă în țară și apoi în Spania sau America o confirmă. Corespondența purtată de acesta cu personalități culturale ale vremii și publicată de Ion Cristofor, ca inedite, conturează o personalitate puternică frământată atât de soarta țării, dar și de sănătatea sa, care, până la urmă îi permite să-și încheie opera. Departe de țară recreează propriul său poem "Eminescu" pentru care a vărsat "multe lacrimi fierbinți într-un cinstirea acelui care a fost
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
toate străzile într-o linie dreaptă cu precizia unui ceasornic chiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmpliniților de lună plină ca un lătrat în joase salturi tu în schimb ești altfel crescută ai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptului generos și mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelor poate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate până în umătoarea zi și pereții îmbâcsiți cu trupurile goale mărâiau podeaua cu glas străin aici ne iubim
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
sau când îl vizita visarea, că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic, o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca al vostru.” Întreaga poezie a lui B. Fundoianu capătă pecetea unei personalități puternice, complexe și contradictorii, permanent frământată de diverse aspecte ale cunoașterii, frământare care-i conferă unitatea. Fundoianu este un poet prin excelență modern pentru care natura nu este o simplă însumare de calități plastice, ci de fiecare dată altceva. Priveliștile lui sunt mai de grabă „ priveliști
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
că mama a făcut o minune; mirosea în bucătărie atât de frumos, încât săream la gâtul ei, o sărutam și o întrebam dacă ea face minuni. Dar cu ce era masa plină? Felii de mămăligă fripte pe plită; cartofi copți, frământați cu mujdei de usturoi verde, o grozăvie!. Mama nu mânca însă odată cu fiul ei. Acesta observă și o urmărește. Mânca doar cojile de mămăligă și, pe urmă spre uimirea copilului spunea: Mulțumescu-ți, Doamne!. Sau Mama s-a sculat mai dimineață
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]