1,377 matches
-
un exemplar nou și arătos al marelui scriitor. Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici regula nu se dezminte și copilul din adult freamătă puțin jenat la atingerea exemplarului cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație de trăiri și stări înălțătoare și coborâtoare pe care le presupune iubirea. Și astăzi Tanti Eugenia fremăta la auzul literei D cu aceeași intensitate din liceu când se striga catalogul, ca și cum i-ar suna un cor de îngeri. Catalogul, în care numele lor erau unul sub altul, întâi al lui, apoi al ei, este singura construcție viabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar dacă ești îngerul meu sau unul oarecare. Se pare că nu sunt binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări și răspunsuri. Lupino nu putea face altceva decît să aștepte. Nu avea voie să se implice în căutare: ca să nu le încurce, căprioarele i-o ceruseră deschis. Dar tot ele aveau grijă să-i trimită, din vreme în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă Chiar de-i cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine și inima-mi tresaltă și simt aceeași taină cum freamătă în piept, dar tare-i ferecată și-mi pare prea înaltă, dar e plăcut să caut, să sper și să aștept. Adorm în rugăciune, dar visul mi-e la tine și-n vis eu sunt o zână, tu prințul din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de stimulare mai directă la nivelul Porții de Jad. A Treia Indicație are loc atunci când ea își întinde trunchiul și își desface coapsele larg, indicându-i bărbatului că-și dorește ca acesta să nu mai amâne penetrarea. Când brațele sale freamătă, umerii îi tremură și „fesele i se mișcă de plăcere”, are loc a Patra Indicație, care îi transmite bărbatului că simte plăcere profundă în acel moment. Când își dorește ca bărbatul să se înfigă mai energic în Palatul Ceresc, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu o imita Întrutotul. Se știa om cu frica lui Dumnezeu și nu Îl putea supăra pe Cel-de-sus sărutând fiara așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El nu dansa niciodată. Stătea țeapăn, În picioare, lângă scaunul doamnei Koblicska și nu o scăpa din ochi pe Marta. Ea Însă nu avea ochi decât pentru intelectuali. Din șirul lung de admiratori și iubiți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre marea mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Prietene, vulturul zise Alungă tristețea de pe chipul tău. Vreau să te duc În cerul lui Anu. Să se odihnească pieptul tău Pe pieptul meu, Pune-ți brațele tale Pe aripile mele întinse, Lipește-ți șoldurile tale De șoldurile mele. Lumea fremăta de mulțumire. Cântecul cel nou al acestui cerșetor cu glas aurit le plăcea tuturor. Văzând fețele oamenilor, Adapă își ridică glasul: - După un ceas îndoit De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana " Te uită, prietene, Cum arată pământul, Privește marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz. La ora 10, dintr-o curticică de pe Dionisie Lupu va porni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a-i îndeplini poruncile. A fost o noapte violentă și frenetică pentru bestia cu două spinări și, în mijlocul luptei lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în lumina lumânării, chipul Elfridei, palidă și delicată ca un elf. Trupul care fremăta, trupul Elfridei. Gemetele ei, gemetele Elfridei. Era ca și cum, prin carne, cele două femei deveniseră una și aceeași, îngemănate prin mijlocirea iubirii lui. Apoi viziunea a pălit, dar adevărul ei a rămas, iar când au terminat să facă dragoste, Vultur-în-Zbor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
groaza prezentului izgonea plăcerea vremilor apuse. Ce banal: să mori din pricina morții unui Gribb! Mintea lui cea șubredă să fie înjunghiată de moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în picioare, țeapăn, drept și chipeș, adonisul meu idiot, și cum s-a prăbușit apoi în fața călăilor săi fantomatici, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în carne prinse lent putere, crescu și se acumulă încet-încet. De-acum ea gemea î - Gem, spusese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vorba de căpitanul Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge, nările de rasă pură ale asistentului meu Guy freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe capul lui Va, mare Încă de pe atunci și să aștepte rotindu-și ochișorii Într-o scurtă inspecție a odăii, până ce Zânița prindea sub aripa gaiței, cu ață de papiotă, un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]