1,352 matches
-
măgării pe acest frumos și parfumat băiat. Raj, este rîndul tău, să vedem de ce ești în stare, spune șeful bandei. Raj era un băiețandru de vreo 16-17 ani, musculos, antrenat și cu mustăcioară mai mult din puf decît din păr. Fremăta să arate ce poate, să vadă banda că el, cînd se înfurie, este turbat, nu alta. Așa că se pune țanțoș în fața lui Tudorel și, îngroșîndu-și vocea, tună: Unde te duci, mă, suvăcel? Tudorel n-are timp să răspundă pentru că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
coboare. Adevărul e că nu-i prea mare lucru de văzut aici, iar ei sunt doar În trecere. Ăsta-i un mic popas În drumul lor, moșia lu’ tac-su, da, Viorel Își freacă palmele micuțe Împodobite de ghiuluri barosane, freamătă din toată ființa blindată cu lănțișoare și brățări, ei, cum merge treaba, băieți? Oh, șefu’, merge și-ncă cum. Vino să-ți arăt. Vino să vezi. Ceva-ceva tot e de văzut. Andrei se gudură și se hlizește, iar eu Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
goală. Motorul adus de la Steagul Roșu din Brașov, spoit tot cu vaselină și Înfășurat În folii de polietilenă, era ancorat cu sârme răsucite de obloanele unui Aro condus de un băiat solid și roșcovan pe care-l chema Cezărică. Andrei fremăta parșiv și pervers și, după prostu-i obicei, tot Întindea labele lui jegoase după stăpânul nostru cel tânăr. — Bine că te-ai gândit să vii, Viorele. De când te-așteptam cu fiarele-n drum. Dacia văd c-ai lăsat-o la garaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe ce, măcar că nu mai aveam cu ce, dar cât Îl știam pe Hansi lângă noi ne simțeam În deplină siguranță. - Și-acuma de ce nu stai jos, Hansi? Îi spun. Doar nu ne ia nimeni la goană. Parcă-l simțeam fremătând În bărcile lui de pantofi prăfuiți numărul cincizeci, gata să pășească peste graniță ca peste un răsad de grădină. - Banii, băieți, și s-o luăm din loc cât mai e vreme. Dacă nu ne grăbim În noaptea asta, de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unu de kilograme, și io un bătrân răpciugos și pofticios. Dar deja nu mă mai aude mistuindu-mă pe Îndelete Între coapsele ei zdravene, pe care se sprijină În poziția unei broaște lingându-mi obrajii și gâtul. Îi ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii coborându-mi pe piept și pe pântece, În același timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de starea pură a nenașterii din pântecul matern, chiar dacă uneori mă simt copleșit de o adâncă apăsare metafizică: în jur mișună spiritele răzbunătoare ale celor care au trăit pe pământul ăsta și acum vor să mă alunge. Le simt cum freamătă, cum se adună amenințătoare la un loc; știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atinge primul plăcerea, luând-o înaintea celuilalt, fiind satisfăcut sexual, poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de metamorfoză, numai să poată să se bucure de trupul muritoarelor ce întruchipează obiectul poftelor lor. Oamenii, în schimb, trebuie să îndure metamorfozări dintre cele mai degradante atunci când îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ști, că o să vedem, iar Scărlătescu a repetat: "L-au sinucis. Voi sunteți mai departe la dispoziția comandanților voștri, așteptați în ordine și disciplină noi ordine!" După care a plecat la celelalte dormitoare să dea vestea. Noi am început să fremătăm, să comentăm, să ne întrebăm. A venit apoi Panait și ne-a spus că noi trebuie să ne concentrăm pe executarea ordinelor comandanților noștri direcți, că ceea ce vedem sunt probleme ce țin de alt nivel, că Armata nu rămâne fără
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fel transmițând-o, sau mai bine spus, comunicând-o celorlalți). Chiar și treapta cea mai înaltă, cea a heruvimilor nu înseamnă o împărtășire de același fel din darurile comunicărilor divine, căci așa cum ne spune Dionisie, heruvimii aleargă unii la alții fremătând de dorința de a-și împărtăși reciproc experierea lucrărilor divine. A împărtăși cu alții darurile pe care le primești nu este decât o imitarea a felului de a lucra al lui Dumnezeu, o imitare a bunătății Sale, și ceea ce poartă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
un buchet de sânziene, este îmbrăcată simplu, proaspătă pensionară. Îmi furnizează o mulțime de informații despre cum se va derula procesiunea, cât va dura, stațiile (opririle) acesteia etc. Bat clopotele, se aud cântările liturgice ale cortegiului care se apropie, mulțimea freamătă ca înaintea furtunii. „știți, domnu’, de zece ani tot vin la pelerinaj. Eu sunt femeie tare de felul meu, dar de fiecare dată când vine Sfântul așa, pe stradă, îmi dau lacrimile, să nu vă mire dacă plâng”, rostește ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Marea marea PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pereților. Și chiar când am locuit în acea colibă (cu Fritzie), n-am fost niciodată singur. Aceasta este prima casă care îmi aparține și prima solitudine autentică în care am trăit vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel, vizibile și totuși inimaginabile. Iar eu nu mai eram eu, ci ceva țintuit pe jos ca un atom, un atom dintr-un atom, un spectator în mod necesar captiv, o oglindă minusculă în care toate se aureolau nepăsător, pe măsură ce fremătau și clocoteau în nemișcare, aur după aur după aur. Mai târziu m-am deșteptat și totul se evaporase; și, timp de câteva momente, am crezut că văzusem toate stelele acelea doar în vis. Se lăsase o tăcere bruscă, sinistră, șocantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plonja. Ador să plonjez de la înălțime. Nu era momentul unor avertismente plicticoase. De altfel, n-aș fi admis ideea că Titus poate întâmpina vreo dificultate sau că îi este teamă de mare. — Da, ăsta-i locul cel mai bun. Titus fremăta de nerăbdare. Dar n-am costum de baie. — Nu face nimic, nu ne vede nimeni, și eu înot gol pușcă. Își dezbrăcase maioul cu Universitatea Leeds, dând la iveală o bogăție de păr creț, roșu-auriu. Acum sălta afară din pantalonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nectarii delicioși Se repet câteva serii, ce pe ncet tot se strecoară Iar în urmă-ncep cu toaste, ridicându le voioși. Ștefan cel Mare ține o cuvântare, trei bătrâni albi ca zăpada, prezintă domnitorului o mândră cunună, Domnul mulțumește, sala freamătă, banchetul continuă până seara. Pe uliță , printre mulțime,apare o trăsură: Plimbările s liniștite, cât ținu sara întreagă Nu fură zădărnicite de trăsuri, oameni călări Numai câteva momente, pe a acea piață, stradă largă Cât trecu-o trăsură nchisă ce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Pygmalion cu Galathea nu atinge relieful statuar și perspectiva tridimensională a modelelor franceze. Imaginea, metafora, abstracte, neprecizate, neconforme cu stilul parnasian, par mai degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând flăcări, cu nasul aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă însmălțată, Stă Jupiter, stăpânul Olimpului divin.” Subiectul mitologic îl inspirase și pe Heredia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Poemelor antice : ideea de frumos concepută și obiectivă în plenitudinea ei de către Antichitate și opoziția dintre păgânism, sinonim cu echilibru și armonie benefică. degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând flăcări, cu nasul aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă însmălțată, Stă Jupiter, stăpânul Olimpului divin.” Subiectul mitologic îl inspirase și pe Heredia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
singură aripă, Într-un unic zbor Înspre primordial Sau irațional...Undeva, Unde să nu ne pierdem Eu de mine, Tu de tine, Noi, de noiă SĂRUT Sărut cu buze umede Cerul dintre noi, Prin sânge-mi curge Glasul tău. Sărut fremătând Cerul dintre noi, Timpul dintre noi Și zbor ușor, Mă înalț, Apoi cobor Și sărut încet, Cu ochii înlăcrimați Privirea ta adâncă. Zâmbetul tău Îl sărut cu buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pelerinii contemporani și construiesc viziuni pline freamăt a competițiilor și a bucuriei victoriei. Ler și prietenii săi vor participa în imaginar pentru prima oară la Jocurile Olimpice organizate în onoarea lui Zeus. Căldura și soarele din prezent primesc murmurul spectatorilor ce fremătau aici odinioară. Imaginea Marelui Templu, înfrumusețat cu statui din marmură, domnește și veghează asupra celor sosiți. Alături stă templul zeiței Hera, unde Ler și prietenii ovaționează sosirea lui Diagoras, cel mai puternic dintre concurenți. Fiii acestuia aranjează cununile de măslin
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
fost deja introdus în narațiune. Acest lucru nu înseamnă că o povestire clasică nu poate conține deictice spațiale. În general, ele sunt rostite de personaje și interpretate datorită informațiilor furnizate de cotext. Ilustrativ este fragmentul următor: La fiecare pachet, mulțimea fremăta. Își arătau obiectele spunând tare: "Ăsta-i cortul... Acelea-s conservele, farmacia, lăzile cu arme"... 71 Demonstrativele "acesta", "acelea" sunt deictice, însă personajele sunt cele care îi precizează indirect cititorului care le este referentul. Iată un procedeu care permite producerea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un univers de impresii. Romanul naturalist a folosit, într-un mod extrem de interesant, combinația dintre determinantul un și substantivul deverbalizat (un freamăt al penelor albe, o scânteiere a fildeșului, un tropăit al turmei...) în care genitivul apare ca subiect (penele freamătă, fildeșul scânteiază...). De exemplu: "Era oare cu putință [...] ca tot orizontul acestui oraș populat și activ să fie orizontul cetății blestemate, zărită într-o străfulgerare sângerie în noaptea sosirii ei?"240 "Un soare urca într-o pulbere de raze."241
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
240 "Un soare urca într-o pulbere de raze."241 "Fu o străfulgerare, o ninsoare de aur peste un oraș de cristal". Substantivele "deverbalizate" se caracterizează prin: 1) relația morfologică și semantică pe care o întrețin cu un verb (a fremăta → freamăt); 2) faptul că se combină cu aceleași grupuri nominale ca verbul și le conferă aceleași roluri: dacă nu ar fi *Disperarea scânteiază, nu ar exista nici *Scânteierea disperării... Când verbul este intranzitiv, genitivul este obligatoriu interpretat ca subiect ("genitiv
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deplasare semnificativă: dacă, în limba franceză, subiectul este, prin definiție, un element care domină domeniul sintactic în care apare (în frază sau în grupul nominal), în cazul de față subiectul pare să fie dominat de elementul verbal. Dacă scriem penele fremătau sau fildeșul scânteia, desemnăm un predicat de tip procesiv pentru obiecte stabile (penele, fildeșul...); dacă scriem o scânteiere a fildeșului sau un freamăt al penelor, punem în prim-plan procesul în sine sau mai degrabă impresia provocată de acest proces
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
valoare literară cu nimic mai prejos decât celelalte scrieri ale sale. Fără a fi un calofil, epistolierul deține formula magică a verbului care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-o singură, uriașă frază, în care "cuvintele cântă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru moștenitorul de la Sans-Souci... Brațele sale subțiri au tras puternic de hățuri pentru a lua acest viraj în plină viteză. Virăm din nou în jurul unor merișori zdraveni, tăiați, și în fața unui pavilion din secolul al XVIII-lea atelajul se oprește fremătând. Coborâm din trăsură într-o clipă, ajutându-ne unul pe celălalt. Sans-Souci, saloane albe și aurii, cu zugrăveli negre care arată ca niște muște în lapte... În sala de concert o întâlnim pe prințesa imperială și pe doamna în gri
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]