1,433 matches
-
practică, tăiase toate punțile. Simți că nu-i vine să creadă, niciodată nu-și imaginase viitorul fără el, povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare În fața necunoscutului... Marie respinse acea infimă senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt fericită pentru el, doar pe tine te are. Preț de o clipă, o alianță fugară le uni pe cele două femei, căci Împărtășeau aceeași neliniște cu privire la Loïc. Căzură amîndouă de acord că prima dintre ele care va avea vreo veste o va avertiza pe cealaltă. Marie ar mai fi prelungit conversația, dar Gwen Întorsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși opri, dădu Înapoi fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza să creadă În fantome, dezechilibrat, căzu În gol, luînd cu el fugara imagine a doi ochi verzi Încadrați de plete lungi fluturînd În vînt, și a unui chip palid cu gîtul tăiat și Însîngerat... Ochii lui clipiră sub lumina prea vie. Faimoasa lumină de la capătul tunelului, așa cum o descriu cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
degete și abia atunci Își dădu seama că tremura de frig. Cu briceagul În scobitura palmei, se strecură sub duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a se Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un moment dat i-a strâns mâna. Nu numai că nu a protestat, dar i-a strâns-o și ea la rându-i și curenți asemănători celor pe care i-a resimțit cu mult timp în urmă, în contactele ei fugare cu o anumită persoană, i-au străbătut tot trupul. Ea se străduia să-i dea răspunsuri precise și elocvente, să se justifice și continua să privească cu bucurie la chipul lui magnific și strălucitor. După ce a pus ultima întrebare, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit sonetul acela al meu În care ziceam că vreau să-l văd arzând. Abia dacă am avut vreme pentru o ultimă sprinteneală cu Becchina mea, și iată-mă fugar Într-a voastră cetate a libertății... În care am aflat că ai Întreprins o strălucitoare ascensiune. Ești de-a dreptul prior. Un poet! La Siena nu mai e mult până să ne reteze limba. E chiar adevărat ce se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre planul vostru de a da viață acestui Studium. Cine v-a condus la Florența? Cine a planificat totul? Și În ce măsură această idee a căpătat contur În mintea lui Bonifaciu, cum se spune? Cei doi interlocutori Își azvârliră o căutătură fugară, ca pentru a se consulta pe ascuns. Apoi privirile lor reveniră asupra lui. — Nimeni, messer Durante, răspunse Antonio. Nimeni nu ne-a convocat. Papa Încurajează apariția universităților, pentru ca prin ele să se răspândească gândirea favorabilă cauzei sale În disputa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
forțele creștine? — Da. Găsiseră deja În Cipru un portulan incomplet, cu Începutul unor rute trasate spre Apus. Știau că În vechea bibliotecă din Alexandria trebuiau să existe hărțile la care apelase Ptolemeu și că acele hârtii fuseseră luate de evreii fugari, atunci când orașul a fost distrus de arabi. Încetul cu Încetul, toate fragmentele acelor cunoștințe au fost strânse laolaltă. În anul Domnului 1294, o corabie a Ordinului a fost trimisă pentru a Încerca drumul trasat de geografii noștri. Ruta era calculată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceară În urechi. Fiindcă, precum Ulise, vrei să fii singurul care știe. EPILOG 22 iunie, la primele sclipiri ale zorilor Dante se năpustise la drum lovind aprig din pinteni, istovindu-și calul. La câteva mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult, dacă și-ar fi permis să observe fie și fugar portretele atârnate pe perete, figuri mai mult sau mai puțin ilustre ale familiei Ster. Chipurile cu adevărat dragi doamnei Ster se găseau În camerele mari de jos. Grave sau surâzătoare, Întrețineau printr-o studiată așezare a tablourilor o stranie impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și vă Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și ceva de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atacatori. Jaful se mută de pe pagina a doua și a treia în rubricile de scandal. Bevo Means l-a consemnat trei zile la rând în rubrica sa, exploatând la maximum informația că banda lui Bugsy Siegel îi urmărea pe hoții fugari, deoarece unul din punctele de colectare ale mașinii blindate era merceria mafiotului. Siegel jurase să-i găsească, deși furaseră banii băncii și nu pe ai lui. Articolele lui Means se îndepărtau din ce în ce mai mult de subiect, așa că am întors pagină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Coleman Walter Maynard până nu apucă să mai violeze și alți băieței! Te rog! Faci asta pentru mine? La avizier există o notă despre persoanele din anturajul lui și le sugerez tuturor polițiștilor să se familiarizeze cu ea. Maynard e fugar și s-ar putea ascunde la una dintre ele. L-am văzut pe Lee Blanchard părăsind sala de ședințe pe o ieșire laterală. Tierney răsfoi niște hârtii de pe pupitru și spuse: — Iată o chestie despre care domnul comandant Green crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o pe Zilpa. Ba dimpotrivă, i-a dat o liniște care a ținut-o tot restul vieții. Din acea zi, Zilpa a început să zâmbească mereu, zâmbea și când lucra la războiul de țesut - și nu era doar un zâmbet fugar, ci un zâmbet larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici deprinderea de ostaș, nici statura dreaptă pe taurul pestriț a lui Auta, nici chiar mersul. Picioarele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai așteptă și zise: - Atunci ne ducem acolo. Urcîndu-se în luntre, cârmaciul zise: - Prietenul tău nu vine cu noi? Auta zâmbi trist: - Nu. El nu poate veni: e un rob fugar. - Auta, pleci? întrebă sfios Mai-Baka văzîndu-l că se îndepărtează și băgând de seamă acum butoiul mare și lung în care intrau străinii. Vrei să înham eu măgarii la căruța voastră? Spune-mi numai unde i-ai lăsat să pască, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sus, unde altădată nimeni n-ar fi cutezat să se ducă. Luntrea se opri pe un umăr de munte. Auta și Iahuben ieșiră repede, nerăbdători să-l găsească pe Mai-Baka. Îl văzură. Se auzi un strigăt de femeie. Sclavii fugari, cei douăzeci și nouă (Mpunzi încă nu se putea întoarce), ședeau cu toții laolaltă în fața peșterilor și mâncau. Cea dintâi zărise mulțimea Ntombi. Ea strigase. Văzând marea de oameni care se urca spre ei, cei douăzeci și nouă se speriară, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]