1,614 matches
-
-se, le putu spune și Auta. După aceea arătă cu mâna sa subțire turnul și numaidecât mută cu greutate mâna spre cer și o coborî iarăși spre turn, apoi arătă spre sine. Sclavul rămase mai multe clipe nedumerit, apoi bănuiala fulgerată prin mintea lui în ajun se trezi. Și dacă bănuielile cumplite îl speriaseră în ajun, acum, când crezu că pricepe din mișcarea mâinii străinului înțelesul îngrozitor și minunat al venirii turnului din cer, simți amețeală în ochi și fiori reci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Despre ei nu ți-a scris nimic, slăvite. - Nu mă gândesc acum la soldați! zise bătrânul. Mă gândesc cum să-i dăm de veste lui Auta. - Poate e mai bine să așteptăm într-un cort până dimineața... Marele Preot îl fulgeră cu privirea. Atunci Tefnaht căută s-o dreagă: - Să-l strigăm, slăvite. - Crezi că aude cineva? Nu vezi că turnul e închis peste tot! Auta scrie că pereții sunt groși de trei palme. - Sau să batem, slăvite, cu ceva în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stăpânul unui om ca... al unei haine, sau... Eu am încercat să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i fac să priceapă. Auta amuți, fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe Tefnaht cu privirea sa înghețată. Tu, Auta, nu le mai spune despre asta nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
butoi și apoi căruță, începu să se urce lin în văzduh, drept în sus, arcașul schimonosit de groază se trânti cu fața la pământ și începu să se roage zeilor puternici și buni care i-l aduseseră pe Auta. Apoi deodată îl fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru ca să cunoască gândurile oamenilor negri și să afle dacă erau buni sau răi? Căci acuma își aducea aminte că Auta venise în sărmana lor oază
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la ele până la voi ajunge în sute de mii de ani. Auta nu te-a mințit! Uluit, Tefnaht uită de cârmaci și se întoarse repede, cât îi îngăduiră curelele, spre străinul din spatele Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre străinul vârstnic și-i spuse în limba adusă din cer, în vreme ce Tefnaht își mușca buzele, înciudat că nu poate înțelege. - Acum, viață nu va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Foc și căutam să cârmesc așa ca să-l avem numai în spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu bine, căci n-a răsărit nici soarele nici luna. După aceea am auzit strigăt slab de om. Uneori fulgera în cer și am zărit astfel un om pe o scândură, lângă noi. l-am întins o vâslă și l-am tras pe corabie. Era negru, dar nu din neamul nostru. Nu știu de unde era: ne-am înțeles numai în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
precum cutremurele. De pildă, la noi încă se mai crede că "dacă tună din vale va fi secetă, iar de tună din deal vin ploi și vreme rea" (E., 65 ani, Suceava). La fel se întâmpă și cu fulgrerele: Atunci când fulgeră și trăsnește în ceva sau pe cineva este un semn al mâniei lui Dumnezeu..." ( D., 62 ani, Suceava) Divinația meteorologică este deseori confundată cu divinația care are drept scop prognosticarea vremii. 3.1.5. Divinația siderală sau astrologia Este una
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
desprinse din lecțiile din manual. Acestea sunt compunerile gramaticale. Dictarea cu comentarii constă în sincronizarea transcrierii cu un comenteriu oral. Un elev, la început, dintre cei buni, apoi oricare din clasă, comentează ce scrie, explică ortogramele care ridică dificultăți. Dictarea fulger sau autodictarea fulger apar și sub denumirea de moment ortografic. Această dictare poate fi inclusă în orice din momentele lecției de limba română. Elevii fac scurte exerciții de ortografie în legătură cu ceea ce au învățat și totodată explică ortogramele existente în dictare
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
artileria imaginilor, de cealaltă. În așteptarea primei, Japonia s-a implicat deja, pe teritoriul rivalei ei, în logistica percepțiilor planetare. Cine știe dacă pe frontispiciul "Leviathanului 2000" al unui Hobbes mondialist nu s-ar afla, în loc de castel, catedrală, spadă și fulger ca în ediția din 1651, tandemul rachetă-Disney? Așa cum grafosfera europeană a democratizat odinioară scrisul proces care a durat mai multe secole, până la alfabetizarea generală a Europei -, videosfera americană a democratizat imaginea, de astă dată în câteva decenii, până la vizualizarea generală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și eroic și cel al vieții tihnite, pe domeniile lui, întors din luptă, împreună cu Patrocles, grei de prăzi. Se crede tot timpul și de multă lume că Ahile a ales între o viață lungă și obscură și una scurtă, însă fulgerând de slavă. Singura lui mare glorie a fost, hotărându-și astfel moartea, omorârea lui Hector. Pe care nu l-a omorât pentru faimă, ci ca să l răzbune pe Patrocles, care i-a fost mai drag, până la urmă, și decât gloria
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire verzui, apoi, printre arbuștii de alun și paltin, dispare. Lupul îl așteptase... îi ținea calea spre casă... Vântul i-a adus în nări mirosul lui, pe care îl cunoștea. Lupii îl cunoșteau pe Anton, și, între ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și îl privea cu un zâmbet șăgalnic. Ar fi îmbrațișat-o sălbatic... dar, se stăpâni. Inima i se zbătea în piept ca o sălbăticiune. Ea râse ușor și smalțul dinților ei albi și mărunți ca de pisică, loviți de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
centurii de siguranță, își deschideau laptopurile și se apucau de lucru. Nieve luă paharul cu suc de portocale din mâna bărbatului. Oare va fi nevoită să renunțe la aceste condiții de călătorie când avea să fie mamă? Gândul acesta o fulgerase dintr-odată. Dacă nu voia să mai zboare la clasa a doua, cum să aibă tupeul de a băga pe gât un țânc oamenilor care plătiseră în plus pentru liniștea unui spațiu lipsit de copii? Odată, când se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să fie cunoscută drept doamna Clarke), vedea cum i se deschid tot felul de noi posibilități. Sau poate că nu. Dar nu conta. Nu conta decât că-și găsise iubirea vieții și că și el o iubea. Pe lângă asta, îi fulgeră un gând prin minte în timp ce ultimele picături de apă bolboroseau prin scurgere, i-o și lua înainte lui Nieve la altar. Sigur, n-ar fi trebuit să aibă vreo importanță. (De data asta, Darcey chiar simți o urmă de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de postul meu în compania asta. — Serios? spuse el ridicând din sprânceană. Darcey se încruntă văzându-l cum se îndepărta și șoptea ceva unui coleg. Ea se întoarse în cealaltă direcție. Era tot de treabă și o încuraja. Dar, o fulgeră un gând, dacă încurajările astea erau doar de fațadă? Dacă o ura de fapt? Dacă urmărea s-o umilească într-o zi, așa cum și ea îl umilise pe el? În timpul prânzului, ascultă atentă discuția dintre membrii consiliului despre viitorul companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi fost niciodată de acord. Nieve avea întotdeauna nevoie de un scop precis, iar Aidan știa că îi făcea mult mai bine să fie cu cineva care avea un scop precis. Dar acum, în biblioteca de la castelul Rathfinan, îl fulgeră gândul că Nieve era de un milion de ori mai concentrată asupra scopurilor ei decât el. — Te simți bine? Stephen, care până acum privise pe fereastra cu cercevele, se întoarse spre viitorul său ginere. Da, sigur, ridică din umeri Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zise Aidan dezolat. Aș vrea să pot vorbi cu ea. A fost într-o stare așa de disperată aseară încât n-a vrut să mă asculte, dar astăzi s-ar putea să fie altfel. Pot s-o sun eu, o fulgeră o idee pe Darcey. Are telefonul meu la ea. Am să formez numărul meu. Poate o să-mi răspundă. —Mobilul meu cretin nu funcționează aici, zise Aidan. —Sunt sigură că putem folosi telefonul de la castel, îl asigură Darcey. Se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sunteți voi. Dacă erau doar afacerile, Nieve ar fi aici. Dar nu e aici, pentru că știe că e mai mult de-atât. Mă duc să vorbesc cu Malachy. Avem niște probleme majore. Majore. Și se întoarse la castel tunând și fulgerând. — Îmi pare rău, zise Darcey urmărind-o pe Lorelei, care trecu pragul furioasă. Se pare că provoc mai mult necazuri. Nu-i adevărat. Și îmi pare bine că ești aici, spuse Aidan. —Poate că n-ar trebui să fiu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve. Sper că nu te-am trezit. — În mod cu totul neobișnuit, nu, zise Darcey odată ce își reveni din uluirea de a-i fi auzit glasul. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă. S-a întâmplat ceva? O fulgeră gândul că până la urmă poate că Nieve a încurcat-o rău de tot. Poate că se găsiseră dovezi împotriva ei, la fel ca și împotriva lui Mike și Harley. Poate că fusese implicată, fără să știe, în fraudă. Lui Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să urli, ți-aș cere să juri Că viața aceasta e-un simplu coșmar, Dar gustul trăirii rămâne amar, Ce vremuri de ceață, ce vremuri de chin, Mă caut prin mine, spre tine mă-nchin, Îmi tună în suflet, îmi fulgeră mult, Doar tu ești aproape. Și tac. Și te-ascult. 2 mai 2011 Noaptea când am avut cerul la picioare însera fantomatic stelele alunecau printre nori una câte una ca într-o joacă de parcă dumnezeu ar fi vrut să ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]