KorAP: Find »[drukola/base=fum & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...639 >

15,951 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de făcut? Dr. Czinner puse la o parte ziarul și Începu să se plimbe prin compartiment, trei pași spre ușă, trei pași În cealaltă direcție, spre geam, apoi iar Înapoi. Începură să cadă câțiva fulgi de zăpadă, dar vântul Împingea fumul de la locomotivă În urmă, prin fața ferestrei, iar fulgii care ajungeau să atingă câtuși de puțin geamul erau deja cenușii, ca bucățelele de hârtie. Însă la două sute de metri mai sus, pe colinele ce coborau spre linii la Neumarkt, zăpada Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea peisajului. — Oh, știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te bagi? Asta le-ntrece pe toate. Întâi o băgăcioasă, apoi altul. Herbert, fă ceva! Dr. Czinner Începu să vorbească. Cu accentul lui puternic, cuvintele câștigau o anume greutate, care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va fi un proces? — Un fel de proces. Mă vor duce la Belgrad. Undeva se auzi un claxon și apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme Începu să citească În tăcerea doctorului Czinner o acuzație, așa că spuse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și ridică din umeri Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și revină. Deschise ochii și o privi perplex. Ea Îi șopti: — Vreau să vă ascund Între saci. El nu păru să Înțeleagă și ea repetă propoziția mai rar și mai distinct. — Ich spreche kein

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era subțire, dar nu-și putea aminti trăsăturile ei. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cu mami și tati. Ce ușuratică ești. —Știu. Și-mi place așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte curând sigură cui Îi aparținea cealaltă voce: lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și ferestre mansardate pot compune, la fel de bine, o gară sau un azil de nebuni. O fabrică sau o închisoare. Indiferent cum le-ai asambla, nu ai cum să fii sigur că e corect. Piesele astea minuscule, cupolele și coșurile de fum, saltă la fiecare bubuitură care răzbate prin podea. Oamenii ăștia obsedați de muzică... Alergici la liniște... Nimeni nu vrea să-și recunoască dependența de muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște bani. Pui la punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul zice că nu. Dar a venit cineva de la serviciile sociale, care a luat niște haine. — A, da, zice, și niște cărți de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că am scris o scrisoare în care explic totul și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
face tot mai mare. Barmanul se uită la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele, muzica rock și luminile colorate se chinuie să umple tăcerea. Stelele de pe cerul nopții nu zic nimic. Helen se întoarce spre mine și zice. — N-are rost. Hai să mergem. Scoate cheile mașinii și mi le dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]