KorAP: Find »[drukola/base=fund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...628 >

15,687 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc un locșor dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reia scena. Ca-n Shakespeare: grav ca Hamlet, tragic cît Othello, suav ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori din pat, cu picioarele în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din Valea Brândușelor care ar mai putea rămîne gravidă și nu-i mai trebuie copii și pe Maria Săteanu, mîndră și impunătoare în hainele ei albe, cu un halat gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe jos. Un fanatic mi-ar zice: "Piară lumea, facă-se dreptate!", dar eu am să întreb: care dreptate?, că dreptatea supremă este triumful vieții trăită demn, nu? Ar fi trebuit să schimbi două vorbe cu cel care stătea cu fundul pe zăpada de pe trepte, și pentru care, cîndva, ai avut un oarecare sentiment..., nu să treci nepăsătoare pe lîngă el, flancată de procuror și de milițian... Dacă aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
graba mea, am distrus și niște hîrtii semnate de unii elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c, e-t-c, știți dumneavoastră, domană, la ce mă refer, că a doua zi tot liceul era cu fundul în sus, răscolit de oameni în haine din piele neagră. Dar cine să-l bănuiască pe marele Mihai Vlădeanu, răsfățatul profesorului de Fizică, moș Putere, care-mi crease condiții să stau singur și să rezolv probleme, că peste numai o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
toate acestea, că Alan parcă îl și vedea începând să danseze, cu țâțele mari bălăngănindu-se prin barul galben. În schimb, grecul își trase un scaun și li se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
aia au întors pielea pe dos. Nema clitoris sau ceva de genu’ ăsta. Sexul normal n-a mai însemnat nimic pentru mine de când mi-am tăiat-o. Oricum, tipilor de pe aici le place să și-o vâre pe toată în fund. În fundul meu, mai precis. — A, da? Bull se simțea ca un expert în materie. — A, da. Normal că-s aproape toți papistași. Italieni și din ăștia. Trebe că are de-a face cu credințele lor religioase și restu’. Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul părea posibil. Apoi, când trecuse efectiv de linia de fund, Bull își dăduse seama că trebuia să ia o decizie. La viteza pe care o avea, ar fi putut chiar să-și ia zborul. Peste cei doi puști din tribună, cu fețele pline de coșuri, și mai departe. Să răspundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

gravurile se fac pe tigvele de bună calitate și cu forme frumoase. Desenele realizate prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
a putut veni la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român, de „legendara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
o femeie decât bruta care îi e soț. Probabil cel mai luminos creier al umanității din toate timpurile a fost cel al homosexualului Leonardo da Vinci. Are C.V. Tudor curajul bucal să spună și despre el „Dumnezeu să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael Guest reprezintă America în toată puterea ei. Dacă refuză să intre în contact cu el, ambasadorul o face nu numai pentru că îi repugnă grosolănia și jegul moral, ci, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși. Cristos mă driblează, trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
țineam cu Dinamo și acum n-aș mai ține, ei bine, țin!, ar fi și culmea să nu mai țin cu cățeii lu’ tata, să nu-i mai iubesc, când li se întâmplă atâtea pocinoage și-i mușcă atâția de fund; ideea cu trecutul privește alte lucruri, cele care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]