70,946 matches
-
considerați un Volkmuseum al Europei. Treptat, Balcanii au fost apreciați drept zona subdezvoltării originare. Și azi, celebrul articol al lui Huntington, care împarte Europa după religie (la noi trecînd granița dintre catolicism, protestantism și ortodoxie), preconizează că, în viitor, sursa fundamentală de conflict va fi mai curînd culturală decît economică sau ideologică. Dar și acel politolog opera cu criterii laxe devreme ce plasarea civilizației la est de falia slav-ortodoxă în loc de ortodoxă pur și simplu, e, incontestabil, o încercare de a explica
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar fi cu totul altul. La origine, noul istorism a fost răsfățul unor intelectuali americani dezamăgiți de rigiditatea noii critici (New Criticism) și
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
continuității; adică în ce măsură ea prelungește sau diversifică enunțurile deja făcute. La prima vedere, tentația de a spune că lucrările de grafică se înscriu în registrul deja cunoscut prin pictura sa, că problematica lor estetică și realizarea lor expresivă nu diferă fundamental, este una puternică și legitimă în același timp. Ca și pictura, grafica lui Corneliu Vasilescu se situează în același orizont al gestualismului combinat cu un expresionism liric și abstract, în aceeași perspectivă a unei inepuizabile povestiri cromatice cu figurația extirpată
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
derută! Titlul unuia din romanele mele - Waterland - e ambiguitatea însăși, e un 'atât... cât și', nu un 'ori... ori.' Sunt fascinat de granițe, sau mai bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale - de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat - granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Sunt romanele dvs. atât de lirice din cauza sensibilității autorului? G.S.: Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl ori mama cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se scrie de când lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația părinți-copii, dar eu de fapt nici nu am copii. Se vede bine aici că nu sunt un autor 'autobiografic'. În general nu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
de problematizare, ca mod de a înțelege însăși misiunea intelectualului în societatea civilă. Lionel Trilling a murit în 1975 cu reputația de a fi fost poate cel mai important critic literar american al secolului. A lăsat în urmă cîteva cărți fundamentale, între care Beyond Culture și The Liberal Imagination, laolaltă cu nenumărate eseuri literare despre mai toți scriitorii americani, de la Mark Twain pînă la Faulkner. Soția sa, Diana, și ea membră a grupării din jurul lui Partisan Review, a inițiat și supravegheat
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
naiv și aproape caraghios, al celor care i s-au dedicat. Ca să nu fiu acuzată de prejudecăți sau partinism, îmi declar singură poziția: am fost convinsă, ani în șir, ca orice formă de rezistență politică prin cultură e în mod fundamental inadecvată, că ea provine dintr-o gravă confuzie de valori, mize, coduri de comunicare și niveluri de discurs. Românul lui Hrabal mă obligă, si ne obligă în mod serios să reflectăm mai atent la această condiție a dizidentului care nu
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
mai putine filme SUA (11), decît europene din afara Hexagonului sau de pe alte continente (12). După Marea Britanie (cu două producții), Italia și Spania, nu le scăpa "marile cinematografii mici ale Europei" (Suedia), care ar trebui să fie pentru noi reperul formativ fundamental, iar ascendentul filmic din ultimul timp al Extremului Orient și al Orientului Mijlociu e marcat, tot atît de metodic, cu cîte un film din Chină, Iran, Israel, Tunisia, fără a fi uitate Rusia, Australia, Mexic (cf. Cahiers du cinéma, no
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
Moritz, autor la rîndul său, cu un an înainte, al unui op întitulat Über die bildende Nachahmung des Schönen (Despre imitația imaginativă a Frumosului). Cele trei variante ale relației artistului cu natura fixate de Goethe deja în titlul studiului, relație fundamentală, după cum se știe, pentru antici, numesc, de fapt, trei grade diferite ale "cunoașterii" naturii, atîta cît îi este dată artistului prin creație. Cea dintîi treaptă este proprie "talentului natural", "naiv", cum i-ar spune Schiller, sensibil față de empirie pînă la
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune, de la particular la generalul ce ordonează și clasează - cu cuvintele lui Goethe, el atinge "certitudinile fundamentale ale cunoașterii, esența lucrurilor, în măsura în care ne este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile, prin
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
folositoare și încât binele să nu se arate în ele superior răului. Totuși, susțin teologii catolici, în orice caz, lor li se cuvine eminamente titlul de scriitori bisericești 9. Biserica Romano-Catolică privește cu îngăduință și cea de-a patra condiție fundamentală, vechimea, atunci când numește Părinți ai Bisericii și autori din veacurile IX și X, deși limita fixată este secolul VIII. Însă, după învățătura ortodoxă, cei ce au propovăduit și învățături străine Bisericii sau contrare ei, oricât de mare le-a fost
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
organică, un cod existențial pe care autoarea îl explorează mereu. Rădăcinile sentimentale ale acesteia sînt de găsit în amintirea mătușii Zenovia pe care autoarea o vizitează înainte de a pleca la mănăstirea Nămăiești și de la care învață rugăciunea inimii. Această ortodoxie fundamentală e complicată livresc de lecturile preferate: Swedenborg, Strindberg, Epictet, Spinoza. Amintirea obsedantă a sinuciderii tatălui și felul cum înțelege s-o privească combină o feminitate debordantă cu încrîncenările unui eu aproape dostoievskian: Cînd scriu acest jurnal viața mea s-a
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
funcționează rețeaua de trimiteri intertextuale atunci cînd e vorba de opera unui mare scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii), de multe ori este tentat chiar să recitească romanele discutate, sau măcar să le răsfoiască
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
consumatorul de literatură străină, deficitul de psihologie al discursului autohton rămâne însă, în continuare, foarte strident. Ideală îmi pare - în acest context - atitudinea acelui intelectual român care, neavând totuși vreun interes major în această direcție, la traducerea unei alte lucrări fundamentale a psihanalizei (care s-a întâmplat să fie un dicționar) a citit-o pasionat pagină cu pagină, ca pe un roman. Tratatul de psihanaliză contemporană apare ca o sinteză și ca o concluzie a literaturii psihanalitice pe care ne-am
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
că sfera de curprindere a ideilor lui Iser, așa cum sînt ilustrate în acest volum, mizează pe mai multe discipline și mai multe culturi. Într-un cuvînt, pe o pluralitate de spații de gîndire și analiză. Aceasta este, de fapt, ideea fundamentală a cărții: pluralitatea orizonturilor de referință care determină și structurează experiența umană. A interpreta este una dintre activitățile care stau cel mai firesc în natura omului. Interpretăm permanent, orice și oricît. A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
scena politică mai largă. Dacă dl Năstase va trage de timp și nu va lua măsurile legale împotriva forțelor extremiste, ne răcim gura de pomană. Aici, în țară, dl Năstase va mai putea duce de nas o intelectualitate naivă și fundamental sperioasă. Dar străinătatea vede lucrurile la rece. Pentru ei e limpede: dacă Vadim e un extremist și există dovezi palpabile ale intețiilor sale, de ce nu se iau măsuri? Iar dacă ele nu se vor lua cât se poate de repede
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
într-un context a cărui dominantă este libertinajul. Așa coexistă dialogul cristalin, unde fiecare întrebare, oricît de vagă, își are răspunsul, cu o viziune decadentă asupra comportamentului erotic. Este o modalitate extrem de originală de a exprima prin intermediul structurilor textului contradicția fundamentală a Don Juan-ului: trece de la o iubită la alta visînd, de fapt, la o singură femeie (femeia ideală etc.). Gille, obișnuit cu saloanele rafinate din capitală își petrece vacanța în casa din provincie a unui prieten (homosexual - între cei doi
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
-l apere. M. Ralea își asumă misiunea de a defini, în numele revistei, un punct de vedere înnoitor în această chestiune. În 1927 publică, în Viața Românească, două studii esențiale: Etic și estetic și Fenomenul românesc, acesta din urmă de importanță fundamentală. El căuta, aici, formula sufletească a românului. Așezat la confluența dintre Apus și Răsărit "poporul român ar dezvolta o valoare intermediară": De aceea "echilibrul nostru sufletesc se numește adaptabilitate. Prin ea ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
misticism și nebulozitate abstractă, simțul relativului, luciditatea, spiritul critic, scepticismul, puterea de observație, percepția iute, lipsa de imaginație și de viața interioară. Nichifor Crainic, care a acaparat conducerea Gîndirii prin 1926, fundează alt punct de vedere potrivit căruia ortodoxia e fundamentală determinării sufletului românesc. În zadar i s-a replicat (inclusiv de N. Iorga) că e aici o eroare, că trăsătura specifică se sprijină pe un postulat diferențiator, pe cînd ortodoxia e unul unificator pentru că nu numai românii sînt ortodocși ci
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea e dacă se poate vorbi de determinarea unei astfel de formule sufletești specifice. Dacă admitem că există, ea trebuie să fie anistorică, egală cu sine de-a lungul timpului. Dar se poate admite
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
propriu-zise și regia nu a găsit soluția pentru a suprapune cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin (!) și nici ceilalți nu prea au ce face). În fond, aceasta este problema fundamentală a regiei de operă - unificarea timpului muzical cu cel dramatic - cine găsește rezolvarea dilemei face un spectacol rotund. În acest sens, frumoasă mi s-a părut ideia de a înrăma totul în imaginea atotputerniciei mării, personaj esențial în destinele eroilor
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
political correctness, exagerează revoltător. Însă ca să lămurim (nu o dată pentru totdeauna, firește, ci măcar cît de cît) chestiunea dimensiunii politice a teoriilor literare de import american, să ne retragem de pe pozițiile verdictelor și polemicii pentru a porni de la o întrebare fundamentală și destul de veche: cum ar putea fi studiile literare (critica, istoria, teoria) strict politice? Altfel spus: care ar fi make-up-ul lor intelectual? Iată întrebarea care constituie teza principală uneia dintre cărțile recent semnate de Stanley Fish, Professional Correctness: Literary Studies
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o cultură și o civilizație îndoielnice se zbate neputincios la marginea prăpastiei. Au dovedit, în timp, că teatrul este salvator prin însuși exercițiul dialogului pe care-l promovează, că este o supapă vitală, că îi
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
rezidă însă o noblețe și o europenitate de fond imposibil de găsit în mărturiile de după fatidicul 1947. Waldeck nu se înșală în privința sărăcimii rurale, vede foarte bine breșele societății românești prin care se insinuează extremismele, și cu toate astea echilibrul fundamental nu pare să fie în primejdie. înaintea tragicului Tratat de la Viena, oficialitățile române organizează o călătorie pentru corespondenții străini în Transilvania. Acolo contesa de Waldeck găsește niște țărani curați și pragmatici, săraci, dar liniștiți, pentru care simțul proprietății domină orice
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
în primire" a lumii, nu pot fi aleși, iar lumea interiorizată nu este nici ea aleasă dintre mai multe lumi posibile, ci este singura lume existentă și imaginabilă, lumea tout court. De aceea, experiența dobândită pe parcursul socializării primare este una fundamentală. Alternarea diferă totuși de socializarea primară prin faptul că nu se realizează ex nihilo. În consecință, înainte de instalarea unei noi lumi este necesară dezintegrarea structurii nomice anterioare a realității subiective. Prototipul alternării este, potrivit opiniei celor doi autori, convertirea religioasă
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]