1,639 matches
-
prima vedere - spunea Berlioz - ce rost are un astfel de gen muzical în această compoziție epică. Trebuie să-l asculți ca să-ți dai seama. Într-adevăr, sunt prezente ritmul și mișcarea de scherzo; este un dans, însă un adevărat dans funebru, întunecat la fiecare clipă de gânduri de doliu, dansuri, în sfârșit, asemeni acelora pe care războinicii Iliadei le celebrau în jurul mormintelor căpeteniilor lor”. În trio, cornii împrăștie semnale de alarmă. apoi, prima secțiune a scherzo-ului se repetă, încheindu-se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea figură ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o reconfortare, ca în partea mijlocie Marșului funebru din ,,Eroica”. Dar ritmul funebru svâcnește în adâncurile orchestrei. Melodia tristă revine de astă dată în registrul acut. Către sfârșit, apare o dezvoltare polifonică bazată pe ritmul caracteristic al acestei mișcări. Existența este o luptă între lumină și întuneric, între
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o reconfortare, ca în partea mijlocie Marșului funebru din ,,Eroica”. Dar ritmul funebru svâcnește în adâncurile orchestrei. Melodia tristă revine de astă dată în registrul acut. Către sfârșit, apare o dezvoltare polifonică bazată pe ritmul caracteristic al acestei mișcări. Existența este o luptă între lumină și întuneric, între bucurie și suferință. Acesta este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
afacerile cu rămășițele umane. De altfel, crematoriile funcționează la limita legalității și în unele cartiere rezidențiale. Guvernul Hong Kong-ez a dat publicității în 2011 o „listă a rușinii” cu 57 operatori comerciali, care își desfășoară activitatea „gri” în domeniul pompelor funebre. Cum în 2012 au murit aproximativ 42.500 persoane, media anuală crescând prin îmbătrânirea populației, rămășițele umane ale morților rămân o mare problemă, care se intersectează cu cultura chineză, afacerile prospere în domeniu și lipsa de spațiu de înmormântare. Până în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
plasa date despre defunct, poze sau chiar filmulețe video. De asemenea, ei mai pot să înregistreze pe mormântul virtual lumânări aprinse, coroane de flori, jertfe, regrete, mâncarea preferată a defunctului sau bani, evident toate virtuale. Într-un magazin de pompe funebre, poți vedea obiecte de vânzare despre care nu-ți poate trece prin cap că ar exista în materie de afaceri funerare: obiecte reale sau imitații pentru telefoane mobile, iPad-uri, cești, farfurii, fotografii, îmbrăcăminte și multe alte lucruri de care
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
provocări: să determine hidrogenul să fie eficient. Hidrogenul este viitorul combustibil care va defini secolul XXI. Hidrogenul reprezintă cea mai semnificativă provocare cu care s-a confruntat industria auto de la începuturi. Apusul motorului cu combustie internă se apropie, iar dăngănitul funebru al acestuia se va contopi cu existența însăși a industriei auto. Liderii majori ai acestei industrii înțeleg că trebuie să facă o trecere rapidă de la tehnologia actuală care funcționează pe bază de benzină la cea care se bazează pe hidrogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana și „Allegro con fuoco“ din Dolore a lui Fr. Senna. Și nicio lună n-are să treacă, și vor merge cu toții la teatru, să vadă Păianjenul, care ei i s-a interzis, și, anflamată de Tony Bulandra, Sophie va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese de oțet aromatic. Dar zâmbetul i se stinge pe măsură ce înțelege șoaptele ei, și din nou aceeași inexplicabilă emoție ca la 10 Mai, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă, așa cum îl știe o lume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el știe cum, un ajutor și meștereau împreună la roată, ceea ce părea să mai dureze. Dar am rămas pe loc, așteptându-l să termine, pentru că, dacă nu mergeam cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea rătăci în asemenea vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o mlaștină, de unde-l scoaseră călăreții inamici ce-l urmăreau și fu dus înaintea lui Mohamed, care porunci să-l gâtuie cu ștreangul. Însă mortului Mohamed îi făcu onori princiare, arătă mare întristare, zise să se ție un serviciu funebru solemn și să ducă cadavrul la Brussa, unde i se aviza drept căpătâi din urmă un loc în cripta familiei domnitoare alături cu tatăl său Baiazid I și cu fratele său Suleiman. Cu domnia de doi ani și jumătate a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era acum la dezalcoolizare, la o clinică de recuperare din Twenty-nine Palms. Șeful echipei de detectivi crezuse că se dusese la Înmormîntarea lui taică-său, În Nebraska. Băieții chiar făcuseră o chetă ca să trimită flori la o agenție de pompe funebre inexistentă. Două infracțiuni pe 29 ianuarie: doi tipi care Încălcaseră condițiile de eliberare condiționată și pe care-i găbjise tot În urma unui pont de-al lui Stomp, dar a trebuit să bată la ei ca la fasole, să-i sechestreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere, nenorociți de polițai goimi. Slujba se ține azi la Moun Sinai. L-am mituit pe rabin să-i facă iubitului meu o Înmormîntare ca de om. Netrebnicii ăia de la pompe funebre cred că Îngroapă un pitic. Vorbiți-mi. Exley vorbi: — Am venit să-ți spunem cine ți-a omorît oamenii cu francizele. — Ce „oameni cu francizele“? Continuă pe linia asta și o să fac apel la al Cincilea Amendament. Și ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de alcool care se dezinfectează de zor, un preot, grădini și flori. Aici. Un preot Îi aștepta de mult, coboară În Întunericul rece, intră În mausoleul de marmoră, abia acum Îi văd din nou pe oamenii de la serviciul de pompe funebre care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i fi văzut pe copii, cît erau de bucuroși cînd au auzit de planul ăsta. Santiaguito a Început să strige că așa e, că Juan Lucas are perfectă dreptate și că asta e o casă prea seniorială, prea Întunecoasă, funebră, era cît pe aci să-l ia gura pe dinainte și să spună că se potrivea de minune cu temperamentul tatii. A tăcut la timp, dar fără să poată opri gîndurile ținute sub tăcere să crească În mintea lui: tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă, dar nu trebuia să se gîndească la asemenea lucruri În timpul Înmormîntării. Juan Lucas supraveghease totul la Început, apoi a dat ordine precise, pe care Carlos, Celso și Daniel le transmiteau la momentul potrivit negrilor eleganți de la Întreprinderea de pompe funebre. „Înmormântare de clasa-ntîi, Își zise satisfăcută Țanțoșa. Stăpînii sînt oameni subțiri. Domnul s-a purtat ca un adevărat domn; unei spălătorese de clasa-ntîi i-a făcut o Înmormîntare de clasa-ntîi“, dar formula Îi sună nițel cam fals și preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Celso Îi repetă instrucțiunile date de Juan Lucas. Era atît de liniștit, Încît nu i-au mai dat nici o atenție pînă cînd Țanțoșa veni lîngă el, fiindcă Începuse să-și dea seama că e foarte tulburat. Negrii eleganți de la pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea cealaltă ușa de la coridorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta Încremenit În fața ușii. Sicriul era acum la parter și se apropia. Atunci el Încercă să deschidă ușa, nu reuși și arătă spre celălalt coridor, În partea opusă. „Se poate și pe aici“, spuse și negrii cei eleganți de la pompele funebre Îl ascultară fiindcă era logic, tuturor li se păru logic faptul că cineva ar fi putut să Încuie ușa fără să vrea. O luară pe acolo și Julius mergea Înainte deschizînd ușile și Își făcură apariția În holul imens unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și luminile de neon. Profesorii erau corcituri, unii cu pielea deschisă la culoare, chiar chipeși cîțiva dintre ei, alții cu pielea ca negrul de fum. Pe unii dintre ei ai fi putut să-i confunzi cu negrii eleganți de la pompele funebre, aproape toți ar fi putut fi șoferi și cîțiva mai dezghețați chiar ajutori de barmani Într-o bombă Întunecoasă unde se dansează pînă spre ziuă. Dar cei nouă profesori erau niște artiști, ceea ce au și demonstrat ajungînd În patio-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ronțăie ceva la bucătărie, plîngîndu-se că nu se găsea niciodată nimic bun de mîncare În casă - cînd mama mă trimisese să-i cumpăr ficat de vițel -, iar eu profitam ca să iau la goană portăreii. Dacă-l omoram pe vreunul, discursul funebru era gata pregătit: „N-o să ne mai dea bătaie de cap“, o replică a lui Biggles la sfîrșitul Misterului avioanelor dispărute. E ciudată nevoia aceasta pe care am simțit-o mereu să-l ocrotesc pe tata. De cum mă duc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatei care soseau pe rînd. Diferite ziare anunțaseră moartea lui, iar telefonul suna necontenit. Un tipograf din Avignon, care lucrase cu el prin anii cincizeci, m-a luat cu el la Manosque pentru a discuta cu o Întreprindere de pompe funebre. Mi s-a cerut să aleg Între diferite modele de sicrie, de parcă aș fi venit să cumpăr o mașină. Seara, am izbutit, surorile mele și cu mine, s-o convingem pe mama să se ducă să se odihnească. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în forma revizuită în 1890, cu câteva săptămâni înainte de moartea autorului însuși - vizează în integralitatea ei tema extincției poetului, nu doar în ultimul său act, cel consacrat propriu-zis sfârșitului lui Ovidiu la Tomis. De la început, personajul e plasat sub zodie funebră. Mistuit de chinurile geloziei fără leac, Ibis năzuiește să-și ia drept complice infernul și e dispus să-și pună averea la bătaie ca să dispară Ovidiu. El plănuiește să apeleze la un brav gladiator/ Ce are meseria de crunt omorâtor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă descifrate cu ușurință în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropiați accentuează caracterul funebru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă descifrate cu ușurință în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropiați accentuează caracterul funebru al ceremoniei de despărțire : Ce vaiete, ce plânset se auzea oriunde/ Îți întorceai privirea, și bocet ca la mort (Tristele, I 3) . Cel condamnat asistă de fapt la propriile funeralii, el fiind mereu sfâșiat între teama de moarte și dorința
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]