5,270 matches
-
oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, ablates, barones, nobiles et qui in aulices ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt, defunctique manum dextran
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morți sunt inscripțiile, concomitent podoabe ale mormintelor și purtătoare ale unor mesaje menite să-l facă pe cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voievozi) erau definitivate de urmași („titularilor” mormintelor nerămânându-le timp, scurtat drastic de o moarte neașteptată, pentru acea praeparatio mortis), între ei și de îndureratele soții. Putem, cred, să le atribuim acestora - cu toată prudența necesară - și paternitatea asupra inscripțiilor funerare. Supuse unui „protocol” deja constituit, aceste texte ce rețineau părți din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul Spătarul, părăsind lumea cea trecătoare în floarea vârstii, ș-au ales partea veciuitoare; pre stolnecu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necuprinse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost, fără discuție, obiective ale proiectelor funerare ale monarhilor și ale altor reprezentanți ai elitelor sociale. Le putem asocia acestor proiecte și pe văduve, pe soțiile care, supraviețuind soților, întreprindeau acte ce ținteau „pomenirea”. Voievozii au angajat cronicari de curte și le-au poruncit să le povestească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru Apus, începând din veacul al XII-lea, dar și pentru Răsărit) „culoarea umilinței, și a penitenței”122, a căinței, culoarea monastică - adică - prin excelență 123. Simbolistica 124 acestei culori, a lucrurilor „ascunse” (Ivan Evescev) definește răul, nenorocirea, moartea (sensurile funerare întovărășesc obiectele și ființele care au această culoare) ce anulează viața. Folcloriștii și etnologii spun că „culoarea neagră este a tristeții, a mâhnirii, a inimii rele. Negru e iadul înfricoșat al lumii ceilalte, negru e diavolul și negre-s toate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
islamic). Radu Mihnea, fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda, scriindu-i pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1553 („a pus de ou sugrumat pe bătrâna soție a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stoica Ludescu ne spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude ori străini, spunându-le că vor să-și afle odihna eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață în București și trebuia dusă la Mărgineni. Apărea necesitatea cortegiului funerar, care a parcurs două etape: întâia - după obligatoria slujbă „la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg și cu participanți de prin rang („Atunce Șărban vodă cu toți frații lui și cu toate surorile lui și cu tot neamul lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost trăiți într-o lungă văduvie 594) - „în curte la dumneaei”, în București. Cum muribunda ceruse „cu a dumneaei gură ca să o astruce lângă boiariul dumneaei, jupan Papa Brâcoveanul, la mănăstirea ot Brâncovéni, că acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae 595 și alcătuit în toate împrejurările similare: „Sin vero in monasterium quoddam longe extra urbem situm se condi mandaverit...” 596) devenea obligatorie. în oraș, alaiul de îngropăciune trebuia să impresioneze (și arhiereii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - dolor, jalea), care este tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”. Legătură menținută, firește, tot de cei vii. Căci pentru cei vii, pentru viitorime, vorbeau și înscripțiile de pe pietrele funerare (inscripții care, sub pildă grecească, se vor transforma - în veacul al XVIII-lea - în întinse și, uneori, pretențioase epitafuri)604. O „pădure de semne” îi comunica omului medieval informații despre moarte. Le descoperea - am văzut - înfiorat atunci când pășea peste pragul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Lângă ea zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se vedea chipul). 594. Ed. cit., pp. 240-242. 595. Pe marginea pietrei funerare a Voievodului Scarlat Matei Ghica, de la Mănăstirea Pantelimon, se află scris: „† 1759, Mart 14, pristăvindu-se întru fericire și Măriia Sa Doamna Zoița, s-au pus oasele tot într-aceastǔ mormânt al răposatului întru fericire Domnu Grigore Ghica Voevod, iubitu soțu Mării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intenționa să publice relatările mele. Pe la prânz am ajuns În Pali și poruncirăm să ni se instaleze corturile În apropierea unei mlaștini Întinse, vizavi de oraș. Cea dintâi priveliște care se Înfățișă dinaintea ochilor noștri a fost aceea a cortegiilor funerare alcătuite din câțiva locuitori. La ora două, după masa de prânz, m-am dus la guvernator - care era indian - pentru a-i spune că eram nu numai călător, dar și medic, și că doream să consult câteva persoane infestate cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cea dintâi scenă plină de tristețe și cruzime la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au fost făcute Întocmai, rugul funerar este aprins astfel Încât sărmanele creaturi se sufocă din cauza fumului și a flăcărilor Înainte chiar de a mai putea scoate un strigăt. Pentru a nu crea Însă cititorului o falsă impresie asupra obiceiurilor și modului de viață hindus, trebuie să subliniem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care se aflase În ultima vreme În serviciul maharajahului Ghulab Singh, În Kashmir, iar acum În Europa -, și ne Îndreptarăm pașii spre marea curte pe care trebuia să o traversăm pentru a ocupa la timp un loc convenabil, aproape de rugul funerar. Acesta fusese Înălțat Într-o mică grădină situată Între ziduri și cetate, căci afluxul de populație era extrem de mare În interiorul fortăreței 216. În curtea mare o zărirăm pe una dintre cele patru r³nș (regine) ieșind din harem. Mergea pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fusesem plecat. În ceea ce o privește pe prima Însă, trebuie să mărturisesc că, deși fusesem prezent la nunta ei, nu o mai văzusem totuși niciodată la chip - și numai acum, când se afla pe ultimul drum, Îndreptându-se spre rugul funerar, o puteam privi pentru Întâia oară. Însoțit de mii de spectatori, cortegiul funerar Începu să Înainteze; mergeau cu toții pe jos, căci locuințele lor, aflate În oraș, nu erau departe de locul ceremoniei. Numai cele patru r³nș erau purtate În lectici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deși fusesem prezent la nunta ei, nu o mai văzusem totuși niciodată la chip - și numai acum, când se afla pe ultimul drum, Îndreptându-se spre rugul funerar, o puteam privi pentru Întâia oară. Însoțit de mii de spectatori, cortegiul funerar Începu să Înainteze; mergeau cu toții pe jos, căci locuințele lor, aflate În oraș, nu erau departe de locul ceremoniei. Numai cele patru r³nș erau purtate În lectici neacoperite care veneau În urma decedatului, iar În spatele acestora mergeau desculțe cele șapte sclave
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purtat pe un catafalc ușor și decorat, construit sub forma unei corăbii; pânzele și steagurile vasului erau făcute din mătăsuri bogat aurite (kimkab) și din șaluri de cașmir. Catafalcul a fost purtat de câțiva oameni din interiorul cetății până la rugul funerar, unde scândura pe care era așezat trupul a fost dată jos și așezată pe pământ, loc În care mai demult se afla o mică grădină și unde acum se Înalță un summood, adică mormântul familiei regale Ranjit Singh, Kurruk Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fel, citind din sfânta lor scriptură numită Granthsahib 220, iar musulmanii li se alăturară cu al lor „Ya, Allah! Ya, Allah!”. Ropotul Încet, Însă deloc supărător al tobelor, precum și murmurul mulțimii dădu scenei un aspect melancolic, specific acestei țări. Rugul funerar care se Înălța Înaintea ochilor spectatorilor era construit din lemne uscate, printre care se găseau și bucăți de aloe. Avea o formă pătrată și o Înălțime de șase picioare. După ce brahmanii și acei guru Își Încheiară rugăciunile care au ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
găseau și bucăți de aloe. Avea o formă pătrată și o Înălțime de șase picioare. După ce brahmanii și acei guru Își Încheiară rugăciunile care au ținut aproape o oră, ministrul și ceilalți serdari urcară o scăriță, ajungând pe platforma rugului funerar pe care Îl acoperiră cu materiale și substanțe inflamabile, cum ar fi semințe de bumbac și altele, iar trupul regelui a fost așezat cu mult respect În mijlocul acestuia, Împreună cu scândura pe care era Întins. După aceasta, soțiile legitime ale maharajahului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]