4,454 matches
-
târziu. La fel, bluzele, cămășile femeiești și bărbătești, fustele, ițarii, izmenele. Din piei din oi și din miel se făceau cojoace și căciuli; opincile se făceau din piele de porc. Erau croitori de sumane, cojocari, căciulari etc. Femeile coseau bluze, fuste, cămăși cu pui, flori în cruce sau pe fir. Dintre ele, se alegeau unele care lucrau mai bine și celelalte le comandau îmbrăcămintea (bluze, fuste, cămăși cu flori - pui, catrințe); astfel, unele femei, ajutate de îndemânarea lor câștigau din lucru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făceau din piele de porc. Erau croitori de sumane, cojocari, căciulari etc. Femeile coseau bluze, fuste, cămăși cu pui, flori în cruce sau pe fir. Dintre ele, se alegeau unele care lucrau mai bine și celelalte le comandau îmbrăcămintea (bluze, fuste, cămăși cu flori - pui, catrințe); astfel, unele femei, ajutate de îndemânarea lor câștigau din lucru de mână. Materialele de făceau în casă, dar mai mult se cumpărau de la târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu model în pătrate etc. în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
opinci, ghete sau ciuboțele. Aceste din urmă se cumpărau de la târg. Se mai purtau și polci bătute cu mărgele.și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării, asemănătoare cu cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să facă din cuvinte un portret real: „Mărioara Boca era potrivită de statură, plină, fără a fi grasă, avea părul negru și ochii negri. Purta fustă creață lungă, casâncă și bariz.” Tot în anul 1960, mătușa Marghioala Curteanu ne spune că „tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă, bluze, ii, cămăși cu pui, ițari, opinci, basmale etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
anul 1907 nu a avut ecou în sat. Niculae Boca - satură potrivită, plin, fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general, o cameră și o tindă, iar altele două camere despărțite prin tindă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
barceloneză Îi colecta cu toptanul. Și pe idioții ca mine, la fel. — Auziți, tăietura aia arată rău de tot. Ați fost altoit cum nu se poate mai bine, nu-i așa? Am dus degetele la gură. Încă sîngera. — Problemă de fuste? Întrebă el. Puteați să vă scutiți singur de așa ceva. Femeile din țara asta, v-o spun eu, care am văzut multe la viața mea, sînt niște habotnice și niște frigide. Așa cum auziți. Îmi aduc aminte de o mulătriță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită, parcă venită de pe scena Operei, făcea niște serbări grozave la școala unde lucra, copiii și părinții o divinizau, erau mândri de ea, când mergea printre rândurile de bănci, elevii o mângâiau pe fustă, pe la spate, să nu îi vadă tovarășa învățătoare, sperau ei că nu-i vede. Dar ea-i vedea și-i iubea. De la amândoi, zeii din familia mea, am luat, probabil, vocea asta care place atâta lumii. Părinți care mă iubeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma nu mai eram în hainele tricotate ale mamei, îmi pusesem, fustă extrem de... scurtă, deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că era aproape toamnă, seară, luasem la mine haina de piele, să nu-mi fie frig. Mi-am scos haina în mașină, pentru că era nevoie, fusta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pusesem, fustă extrem de... scurtă, deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că era aproape toamnă, seară, luasem la mine haina de piele, să nu-mi fie frig. Mi-am scos haina în mașină, pentru că era nevoie, fusta se ridicase până la coapse, sânii îmi tresăreau. Trebuia să mă văd toată: delicată, fragilă, neajutorată. O tânără femeie care avea nevoie de el. M-a ascultat atent, vedeam cu coada ochiului că mă privea din când în când mirat, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din când în când mirat, ca și cum nu m-ar fi văzut până atunci, ce-o fi gândit el când i-am spus că îl iubesc?, te iubesc de-atâta timp, bărbate!, eu vorbeam și el își strecurase mâna dreaptă sub fusta mea, are niște mâini mari, masculine, foarte pricepute, mi-a rupt chiloții brutal, dintr-o mișcare, știam că încep să câștig și că viața reîncepea, l-am apucat cu brațele de gât și m-am urcat pe genunchii lui, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de maica-mare, atunci când mă spăla în lighean, vroiam să nu mă vadă bătrâna, căpățânos cum eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe tată-său nici nu-l durea capu’, nu-l vedeai cu zilele, cine știe în brațele cui dormea, fata mea (pauză iar, prevestitoare pauză...) ia-o de pe unde e, nu apărea ea acasă. Se și îmbrăca altfel, numai în fuste, ea, care purta numai blugi, își punea niște fustițe așa, cât un guleraș, nu mai avea la mână brățara aia neagră de piele, cu ținte de metal, arăta ca o femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, poate acolo e și memoria colectivă, ceremoniile televizate ce devin atotstăpânitoare, ritualurile ce devin simbolice, unele anunțând câte o criză gravă, uite că eu ți le înșir, iar tu gândește-te dacă am dreptate: imaginea lui Marilyn Monreau cu fusta ridicată, pe un grătar cu aer (am început cu blonda, că mi s-a lipit de creier, ce mai muiereee!, nici nu-i trebuia prea multă minte...); apoi, sigur legat de femeia asta, J.F. Kennedy, în mașina de la Dallas, creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că n-am ajuns la asta!, am explicat și el a înțeles că e doar o prietenă. — Vezi și tu scena, timidă cum e, se tot ștergea de transpirație sub nas, s-a așezat pe patul de consultație, a ridicat fusta lungă, de in negru (are niște picioareee!!!, faine picioare, draga mea, eu nu știam, dacă aș fi știut, aș fi futut-o, trebuie neapărat să vorbesc la noi, la teatru, s-o angajeze, să-i facă directoarea o propunere), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cap și a leșinat. Sensibil tipu. Și seamănă puțin cu Mișu, așa adormit. Ziceam de simțul aventurii. Nevastă-mea cânta cu Mișu Căsuța noastră. Și Mariana era mai blondă și mai frumoasă ca niciodată. Și i-am băgat mâna sub fustă, așa, pe sub masă. Și proasta râdea. Râdea și se uita când la mine, când la Mișu, când la nevastă-mea. Și mie mi-era frică și de Mișu, și de nevastă-mea. Complicat. Și m-am pișat pe mine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apleacă să-și recupereze plasa ei de țichi pentru blonzi. - Freeze! Glasul lui Popa țâșni cu o secundă înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna pe aia! Și fiindcă vraja se destrămase și țiganca era cu degetele la cinci centimetri de mașinăria diavolului blond, domnul Popa făcu o ultimă încercare, folosindu-și tot șarmul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o naturalețe îngrijorătoare. Femeia asta era mai periculoasă decât își imaginase Popa vreodată. Și acum scoate din frigider... sfinte Doamne! o sticlă de șampanie! Domnul Popa nu mai băuse șampanie de la Revelionul la care i-a băgat mâna Marianei pe sub fustă, de față cu Mișu și cu doamna Popa, care cântau Căsuța noastră. - Nu cred că merge șampanie cu algocalmin. - E, cum să nu, mi-a zis și doamna doctor că ea așa bea. - Da, dragă, da ea nu e doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data asta una mov. Contesa începu să bată step, apoi lui Tom îi reveni încet culoarea, dar Contesa îl trase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fereastra mansardei în care tocmai petrecuse o noapte de pomină, cu fete de colegiu și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui Mișu, pe care vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
București și eu o aduc, evident, la teatru, se potrivise să joc iar în locul lui Bibanu și o rog pe Draga să lungească și ea scena mea cu împiedicatul - intram eu peste ele - Draga și Ricuța Gagealov -, cădeam, intram sub fustele lor, chestie care putea dura și zece minute, lumea era în delir, Dragăi îi plăcea și chiar ea mă ruga uneori s-o lungesc cât se poate, că are pe cineva în sală. ― Se poate, dragule, spune Draga, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]