85,346 matches
-
fi fost pus În locul acestei lumi a iluziei deșarte. 846. Care foc nu-și are viața lui și care viață focul ei? 847. Lasă lumea să-și cearnă deșertăciunea la moara absurdului, fiindcă este Înfometată după aluatul nimicniciei. 848. Care gând nu a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
cer fără boltă, o stea fără lumină sau o cunoaștere necunoscută niciodată. 877. Lasă-ți Destinul să ți se Împlinească până la capăt și nu Încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume. 878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care se reflectă În nuferii luminii de un alb imaculat al iubirii. 879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care șterg Întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor noastre. 880. Frumusețea speranțelor lumii este spulberată de timpul unor Întâmplări care sunt
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și o bucățică de cer, infinitul marin
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
o fi ucisă cu arma ori cu mintea sau cu ochii. Înainte ca acesta Poate ai să te înțelegi cu oamenii care-ți fug de sub picioare - pietre furate de valurile mării. Poate ai să te înțelegi cu păsările ce strecoară gânduri printre aripi, luminând cerul cu atât mai mult. Poate ai să te înțelegi cu tine, când oglinda mării îți va arunca portretul pe țărm, înainte ca acesta să se strivească de stânci. Pentru că acolo Dlui Profesor Mircea Martin Nu dorm
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
văd că sunteți grăbit. Dar, domnule profesor, nu mi-ați spus ce este moartea. Moartea?... Moartea este un cristal, cu formă necunoscută, unde se fac nevăzute privirile V-am vîzut ăngenunchiați Viața mea se petrece într-o casă străină, unde gândurile s-au transformat în hiene și unde, fără să știu, ea a devenit o sosie. Pe sosie, se pare că ar fi furat-o un strigoi roșu, deghizat în democrație. Vouă nu vă pasă, pentru că vouă nu vă pasă. Aici
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
tu ești vie de mine și-mi ningi cu ambrozie viața, când Daniil Îl ține la ușă pe Domn, stau de vorbă cu capra Amaltheia și-mi spun: nu te-nfrupta, Poete, din acest corn al abundenței cu nemăsurare, nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
de femeie, azi dimineață mi-a sosit la ușă poștașul, nu știa cine sunt, răsucisem În broască de frică o cheie. La adresa aceea demult nu mai sunt, În slavonă dorm pe furate, În fiecare zi aștept să vii, untdelemnul din gânduri pășește pe ape... În toamna trupului sosește iarna. Ca o vestală ești În mintea sorții. Nu mă doare moartea ce vine, căderea În sublim e crucea mea! Stau destrupat pe-o banchiză de sete, totdeauna mi-a plăcut să-mi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În altul de frică, nu mai am ochi, nu mai am gură! Poduri de gheață gândul Îndură, În țurțuri de lacrimi frumusețea se-ascunde, aștept cu mirare un tren ce nu mai sosește, gerul mă-nfruntă, promoroaca mă-njură! De setea de tine adorm pe o bancă, În chiciura vieții trandafirii veghează, nu am mănuși, nici
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
sosește, gerul mă-nfruntă, promoroaca mă-njură! De setea de tine adorm pe o bancă, În chiciura vieții trandafirii veghează, nu am mănuși, nici fular, nici căciulă, În sângele meu Poezia burează. N-ai pâslari, nici cojoc, nici broboadă sub gând, mâna ta desenează o plajă, șemineul din mine asmute un foc, jăraticul vieții - trădată iscoadă! Sub brad e ascunsă tăcerea din noi, Bethleemul stelar Înflorește, port strălucirea acestui poem, trenul din vis nu mai sosește... Prietene de dincolo de ziduri, hai
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
viu colorate, cu pardesie ușoare, alergând vesele de la stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În paltonul meu. Dar cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor mele exagerate. Mă consolam la gândul că În câteva zile, aveam să-mi termin lucrările și să mă Întorc acasă. Mă iritau semnele primăverii, iar certitudinile ei mă exasperau de-a binelea. Vedeam În ochii colaboratorilor, dar mai ales al colaboratoarelor priviri compătimitoare, dar mă făceam
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
plantelor. După aproape treizeci de centimetri de antene apăru suportul lor. Un cap chitinos, mărginit de niște mandibule de peste un centimetru lungime se rotea neliniștit În buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul antenelor se ridică și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat, cu un diametru de peste
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
colțul foliei pe unde intrasem. L-am ascultat fără comentarii și nu atât de teama insectei uriașe cât mai ales de teama să nu se Întoarcă În galerie. Priveam la rându-mi prin folia capcanei Încropite și mă felicitam de gândul bun ce-mi venise. Curând din capătul de galerie se iviră alte și alte antene, care după o scurtă cercetare ieșeau În groapa devenită repede neîncăpătoare. Ce-or fi astea? l-am auzit pe Joo ca prin vis. Coleoptere, dragul
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
so faci vreodată. Ai fi putut să-ți amintești din baza noastră de date o parte din filmele străbunilor noștri. Ți-ai fi adus aminte ce Înregistraseră ei pe peliculele anterioare marelui cataclism, referitor la iradieri. Dar cum ți-e gândul numai la femele nu mă mai mir de nimic. Joo Își plecă fruntea mormăind ceva fără Înțeles. Ochelarii Îi ascundeau privirile. Numai botul Încrețit de timpuriu i se mișca nervos, nemulțumit. Pavilioanele urechilor Îi tremurau de furie, transmițând tremurul ochelarilor
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
mult. Ce să fac cu alte alimente?! La ce-mi trebuie dacă sunt banane care putrezesc și de care ne rușinăm să ne apropiem. Marele Consiliul e surd. Existența său absența lui mă lasă rece. Tot În copaci am de gând să mă retrag. Acolo se retrag toți bătrânii. Ca voi, am fost și eu. M-am Îmbătat cu iluzii. Acum nu-mi mai trebuiesc. Cândva nici ție nu-ți vor trebui. Dă-mi lucrarea să ți-o iscălesc, dacă mai
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
cocori buimaci rătăcitori în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și deschizând pierzanii și un pământ de așteptări cutremurat cine mai știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
e scrisă ilizibila mărturie a cărnii și e ca și cum ar fi vorba de-o viață-n afară cu case atletice cu clocotitoare grădini cu nori familiari plutind jos de tot precum streșinile. Centru și margine Centrul ființei tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
atletice cu clocotitoare grădini cu nori familiari plutind jos de tot precum streșinile. Centru și margine Centrul ființei tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
că ne-nțelegem!... Altfel cum o să refacem?... Cum o să refacem opera?... Opera tovarășului... Nu, nu: Opera, opera! Hai, dă-i drumu la operă, că, altfel, spunem prea multe! Cunoscătorul de opere (II) Da: opera!... Opera noastră politică e, toată, cu gândul la starea națiunii!... Noi, obiectivi și neguvernamentali, constatăm că starea națiunii e bună, cu toate că ar putea fi și mai proastă. Pentru că, acuma, de pe urma impozitelor mari, națiunea are bani cu care să-și plătească miniștrii, ministerele și chiar deplasările partidelor politice
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
este văzut ca entitate (situată spațial mai În adânc) și nu ca „sine profund transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
se numește geniu și reprezintă piscul cel mai Înalt al gândirii și creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de George Popa lui Eminescu) este magistrală: Da, pe pământ apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e-ntins Și geniu e-al său nume. El doar atinge „pur și sfânt/ Suprema libertate” și ajunge să fie imaginea În oglindă a lui Eminescu, o oglindă cu suprafața ei argintie plină de semnificații. Prin studiul său Luceafărul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
știi va exista Va fi ca o trăire. Vei fi mereu aproape ... Vei fi mereu aproape Pe o rază de lumină Și vom vorbi în șoapte Ca noaptea să nu vină. Vei fi mereu cu mine În suflet și în gânduri Ne vom afla aproape Ca în atâtea rânduri. Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea ce o să vină
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
iar corăbii Căutând mereu cărarea. Vor ajunge de departe La un țărm bătut de vânturi Va fi liniște acolo Cade ancora-n adâncuri. Mult nisip se va preface Într-o ploaie ca de stele Valurile se vor zbate Ca și gândurile mele .... Multe iarăși vor ajunge Spre un țărm mai fericit Și vor bate iar cărarea Din apus spre răsărit.
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai rămase din el decât niște silabe fără sens: li-a...ti-na-li-na-na-na...na... Mirabelle Nu știu dacă-ți poți imagina cum arată o pisică norvegiană
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]