99,031 matches
-
recente ca despre lanțul F.O.M.F, friend of my friend; un adevărat lanț al slăbiciunilor dar și un lanț captivant al încrederii... Grație lui Constantin Eretescu avem, acum, o primă colecție de asemenea texte în limba română. Mă gândesc, pragmatic, că lectura sa ar trebui să fie mai mult decât o chestiune de informare culturală și mai mult decât o problemă de recunoaștere a prestigiului pe care realizatorul său îl are în interiorul lumii etnologice românești. Ar putea fi un
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
și traversează toată critica literară și socială a secolului XX. Am semnalat-o în editorialul de acum două săptămîni cînd am susținut că teoria maioresciană a „formelor fără fond” nu numai n-a fost infirmată de istoria noastră modernă, după cum gîndesc aproape toți comentatorii, dar a fost confirmată, atît după 1918, cît și după 1989. E destul să facem distincția între principiile burghezo-liberale de după Revoluția Franceză, care au transformat filosofia și practica politică din întreg Occidentul european, și instituțiile pe care
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
și „improvizat”, din epoca lui Cuza și Carol I, să fie „rezultatul natural al societății”, s-a întîmplat ca „societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate, care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră ș...ț că va face să rezulte de la dînsul o societate
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
E momentul când fetele aleg să se mărite. E o modalitate de a împărți camera și cheltuielile la căminul Grozăvești. Cele mai cinice aleg să devină amante, fac victime din bărbații de vârstă mijlocie, potenți social, care încep să se gândească la a doua nevastă. Pentru aceștia reprezintă o scăpare din plafonarea domestică, sunt tinere, rafinate, inteligente, fertile. Posibilitatea unei a doua tinereți. Au astfel viitorul asigurat, pot face o a doua facultate, se reorientează, se înscriu la un doctorat, eventual
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
E dependent de Internet, care e din ce în ce mai ieftin. Se apucă serios de scris. Și până acum ținea jurnal, scrisul defulează și compensează orice frustrare. Realizează că n-are talent. Scrie în continuare. E posibil să nu se mai îndrăgostească. Se gândește la alianțe profitabile, care nu-l angajează afectiv. Analizează cu detașare și simpatie ideea de adulter. Îi devine clar că nu se mai poate lăsa de fumat. Neputând deveni ce visează, începe să defăimeze idealurile tinereții. Gândire, carieră universitară, scrisul
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
care premierul Năstase a luat peste picior presupunerile că Uniunea Europeană va întrerupe negocierile cu România. Dar faptul că negocierile ar putea continua sub stricta monitorizare a României, cum a declarat Wilfried Martens, președintele PPE, ar trebui să dea serios de gîndit autorităților de la București. Acesta e de fapt primul semnal serios că Uniunea Europeană nu are de gînd să înghită orice din ceea ce face Puterea din România.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
cei bogați nu aveau prosoape mai bine călcate decât ale ei. Acum însă îi era tot mai greu să le calce, fiindcă fierul de călcat era ca plumbul. Până și Rosalina spusese asta, venind odată în vizită. Și când te gândești că de cincizeci de ani călca rufele cu el, nu putea să-l dea deoparte așa, dintr-o dată, sau să-l arunce ca pe ceva devenit inutil. Chiar și numai pentru că în cincizeci de ani nu se stricase niciodată. Nu
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
plăcea să audă cocoșul cântând. Se trezea cu el, în zori. Și chiar și în timpul zilei nu se oprea din cântat. La drept vorbind, singurul lucru de care se temea era să n-o oblige să plece de acolo. Se gândea la asta câteodată, așezată în fotoliu și uitându-se în jur la lucrurile din odaie, refugiindu-se în spatele lor ca și când ar fi putut-o proteja, orologiul din perete, etajera, masa, bufetul, scaunele. Proprietarul o vizitase odată, cu vorbe mieroase. Îi
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
i s-ar întâmpla ceva rău, dacă ar trebui să decidă altcineva în locul ei. Da, de asta îi era frică. De moarte nu, sau cel puțin nu-i era foarte frică, deși cunoscuse câteva lucruri neplăcute în legătură cu ideea morții. Se gândea și la asta din când în când, privind în jur, așezată în fotoliu. Uneori adormea. Odată a visat că doi bărbați îi băteau la ușă, transpirați, cam necăjiți, cărând un sicriu. Păreau doi ciocli, dar ea a văzut imediat că
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se mai vedeau decât nori, zburau peste o mare de nori, până în zare și asta era o priveliște care nu putea să existe pe lume și bătrâna s-a gândit, minunându-se, că vecinele n-au să creadă când le va povesti ce vedeau ochii ei. Dar n-a putut povesti, pentru că din visul ăsta nu s-a mai întors niciodată.
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
băga în seamă, și nici eu nu-l băgam în seamă pe el, așa că eram chit. Când am aflat că murise, m-am speriat foarte tare: era prima persoană cunoscută care murea. Nici azi nu știu ce înseamnă să mori. Dacă mă gândesc mai bine, poate că ne băgam în seamă, nu foarte mult, nu prea unul pe altul. Cel puțin așa-mi place să cred. După atâția ani, bunica tot îndrăgostită de el a rămas. Iar eu continui să fiu îndrăgostit de
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
critice foarte bune, mai toți cronicarii care l-au semnalat atunci vorbind despre un prozator autentic și de anvergură. Cum la noi cărțile, mai ales cele apărute la edituri mici din provincie, sunt ca și inexistente, Dan Lungu s-a gândit bine să reediteze acel volum. Adăugând câteva proze noi și schimbându-i titlul. Și la relectură, impresiile bune se păstrează intacte. De la aspectul stilistic (frazare fără cusur), până la conținutul în sine, povestirile au forța de a motiva lectura. S-au
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
El e altceva. Gigi Becali nu e decît un om de afaceri de Dîmbovița, care are și o echipă de fotbal. O echipă care merge prost, financiar. Și care nu-i aduce nici glorie. Așa că băiatul de cartier s-a gîndit, ajutat se pare de alții, să transforme o afacere proastă într-o combinație politică profitabilă. Imediat ce și-a intrat în rol, Becali a început să i-o tragă lui CVTudor pe terenul comun al limbajului de periferie cu care șeful
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
se joacă pe scena Teatrului Național din Iași, în două stagiuni, în anii 1925-1926. Nu intru în alte detalii de epocă. Prozatorul afirmat prin romanele Popi (1930) și Concina prădată (1939) nu e un scriitor ignorat de contemporani, dacă ne gândim că a fost recenzat favorabil de Al. A. Philippide, Paul Zarifopol, D. I. Suchianu, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea Eliade. Nici posteritatea nu a fost cu totul ingrată, dacă luăm în seamă faptul că romanele au avut norocul a două reeditări: una
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
de a mă exprima. Scriu cărți. Fiind istoric, cărțile sunt de istorie. E drept că unii se întreabă dacă, într-adevăr, sunt de istorie. Recunosc că am făcut tot ce ținea de mine pentru a-i deruta pe cei care gândesc istoria între niște limite înguste și riguros trasate. Trebuie să spun că îmi place să scriu. Îmi place să construiesc ceva care să aibă și o formă literară și care să aibă o logică, o coerență. Nu mă interesează numai
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
o logică, o coerență. Nu mă interesează numai să transmit informația, ci să îi dau și un sens. “Nu a existat niciodată o singură istorie” - Și să implicați cititorii. - Nu știu dacă o fac pentru cititor. Când scriu, nu mă gândesc la cititor, fiindcă nu am vreme. Nu mă mai gândesc nici la mine. Când scriu, scriu pur și simplu. Oricum, nu cred într-o singură formulă de istorie. Poți să faci și o istorie foarte seacă, o istorie cantitativă, cu
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
informația, ci să îi dau și un sens. “Nu a existat niciodată o singură istorie” - Și să implicați cititorii. - Nu știu dacă o fac pentru cititor. Când scriu, nu mă gândesc la cititor, fiindcă nu am vreme. Nu mă mai gândesc nici la mine. Când scriu, scriu pur și simplu. Oricum, nu cred într-o singură formulă de istorie. Poți să faci și o istorie foarte seacă, o istorie cantitativă, cu șiruri de cifre și poate să iasă ceva foarte interesant
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
insecuritate. Mulți caută rețete de trăit. De ce nu ar fi la mare căutare și manualele definitive de istorie ? - Nu vreau nici eu să exagerez. Sigur că avem nevoie de modele, uneori chiar și de rețete. Toți folosim rețete. Dacă am gândi strict după mintea noastră - ce e drept, cei mai mulți oameni nici nu-și pun problema să gândească strict după mintea lor - dacă am avea fiecare drumul nostru și ne-am comporta după reguli proprii, nu s-ar mai înțelege nimeni cu
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de istorie ? - Nu vreau nici eu să exagerez. Sigur că avem nevoie de modele, uneori chiar și de rețete. Toți folosim rețete. Dacă am gândi strict după mintea noastră - ce e drept, cei mai mulți oameni nici nu-și pun problema să gândească strict după mintea lor - dacă am avea fiecare drumul nostru și ne-am comporta după reguli proprii, nu s-ar mai înțelege nimeni cu nimeni și nu s-ar mai lega nimic. Cât am fi unii - zice-se ! - de nonconformiști
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
punct de plecare și cred că și elevilor trebuie să li se explice, de la bun început, că acolo nu sunt scrise lucruri absolute și bătute în cuie. În materie de interpretare, totul rămâne deschis. Vrem să formăm oameni care să gândească sau oameni care să învețe pe de rost ceva, o dată pentru totdeauna și care, apoi, să se răstească la cei care gândesc în mod independent? Eu cred că trebuie făcute eforturi pentru a forma oameni care gândesc, urmăresc și raționamentul
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
absolute și bătute în cuie. În materie de interpretare, totul rămâne deschis. Vrem să formăm oameni care să gândească sau oameni care să învețe pe de rost ceva, o dată pentru totdeauna și care, apoi, să se răstească la cei care gândesc în mod independent? Eu cred că trebuie făcute eforturi pentru a forma oameni care gândesc, urmăresc și raționamentul altuia, care cred în propriile idei dar sunt, în același timp, deschiși și spre ideile altora. Cred că asemenea oameni vrem să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
oameni care să gândească sau oameni care să învețe pe de rost ceva, o dată pentru totdeauna și care, apoi, să se răstească la cei care gândesc în mod independent? Eu cred că trebuie făcute eforturi pentru a forma oameni care gândesc, urmăresc și raționamentul altuia, care cred în propriile idei dar sunt, în același timp, deschiși și spre ideile altora. Cred că asemenea oameni vrem să formăm. Sau ar trebui să vrem. - De fapt, știți ce istorie tot încerc eu să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
preferat, zic eu, celei neinteligente. Istoricul e omul care trebuie să-și pună întrebări fără încetare. Și nu e vorba aici de a spune neapărat altceva, în ciuda anumitor instanțe intelectuale. Vorba e, și ceea ce spun este o banalitate, de a gândi istoria. De a o gândi cu mintea noastră. E asta ceva atât de extraordinar ? - Nu devine, uneori, banalul, extraordinar ? Poate că nu e chiar cel mai simplu lucru să gândești cu propria minte. Câteodată, e mai comod să preiei șabloane
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Istoricul e omul care trebuie să-și pună întrebări fără încetare. Și nu e vorba aici de a spune neapărat altceva, în ciuda anumitor instanțe intelectuale. Vorba e, și ceea ce spun este o banalitate, de a gândi istoria. De a o gândi cu mintea noastră. E asta ceva atât de extraordinar ? - Nu devine, uneori, banalul, extraordinar ? Poate că nu e chiar cel mai simplu lucru să gândești cu propria minte. Câteodată, e mai comod să preiei șabloane și să le reciți. - Asta
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Vorba e, și ceea ce spun este o banalitate, de a gândi istoria. De a o gândi cu mintea noastră. E asta ceva atât de extraordinar ? - Nu devine, uneori, banalul, extraordinar ? Poate că nu e chiar cel mai simplu lucru să gândești cu propria minte. Câteodată, e mai comod să preiei șabloane și să le reciți. - Asta deja nu mai este treaba mea, decât în măsura în care mă ocup și de istoriografie, în măsura în care am scris o carte precum Istorie și mit în conștiința românească
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]