19,733 matches
-
să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită la el cu îndoială, dar nici nu negă, nici nu spuse că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca în același vas în care-și spăla și chiloții. Așa că mai subțire și cu Europa asta!" "Stai, dom'ne, că aia era mai dân sud, mai dă la țară, cum ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de asta aveam nevoie seara când mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice Puiu. De pe stradă, cineva de bună credință, îi explică insistentului că nu e nimeni acasă, că gazda e la serviciu și dacă respectivul chiar vrea, se duce la primărie, că nu e departe, ca s-o cheme pe doamna K. Ne-am ars - șoptește ea. Acuma nu mai putem ieși. Stai liniștită. Nu te ascunzi? La ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gând să mă angajez totuși într un serviciu, cât de cât, cu toate că Sima avusese grijă să plec de la instituția lui, cu tinichea de coadă. Dar în tot răul întotdeauna e și un bine. Singura ușă deschisă am găsit-o la gazda mea, o doamnă mai mult decât cumsecade, care avea să-mi aranjeze, fără s-o rog prea mult, să lucrez la un cinematograf în orașul Mudoș, cel mai apropiat de X, puțin mai mare și muncitoresc. Avea ea o prietenă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât de mult eram atras în copilărie, de clădirea cinematografului, ca de ceva nepământesc; aș fi fost în stare să nu mănânc, să nu frecventez grădinița sau școala¸ numai să fiu dus cât mai des la film unde cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
face cumva vreun zgomot care să atragă, în mod necioplit, atenția. Fusesem prezentat de către domnul Bogdan, în calitate de dramaturg, deși, sincer să fiu, nu publicasem până atunci nicio piesă de teatru, numai niște versuri și proză în niște reviste. După cafeluță, gazda mă conduse în atelierul de pictură unde avui ocazia să admir zeci de tablouri pe care dl. Bogdan le pregătea pentru o proximă expoziție. Interesant era că același domn pictor făcea și rame de epocă, din gips, foarte căutate la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să rețin treptat figurile, numele acestora și să le intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn mai tânăr care venea numai singur. Unul Grig. Dădea impresia că el venea numai să se audă spunând bancuri și să aibă satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
putea fi contra curentului. Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare a respectului față de gazde tot din simpla rațiune a stârnirii râsului-Așa mam obișnuit de când eram mic. Așa proceda tatăl meu și așa procedez și eu. Ar fi culmea, domnule Grig! - ridică Bogdan tonul a exagerare pe un ton înalt, de parcă ar fi recitat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Lungă-i limba boului, dar nu știe grăi. Probabil că așa îi ieșea oful de la inimă, domnului Paloș. Discuțiile despre prieteni erau pentru pictor, un adevărat balsam. Îl observam cu câtă poftă respiră. E o avere și asta, domnule - zise gazda - să te caute prietenii. Dar, ca să te caute prietenii, trebuie să fii tu însuți receptiv la toți și la toate. Și să înduri multe. L-ai văzut pe Grig? Află că e numai un maistru, dar valorează ca un doctor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici? Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aici, în modesta casă unde locuiam, ca, în primul rând, să repare o greșeală. Oricum, eu nu puteam s-o întreb de ce venise. Mi se părea că astfel aș fi jignit-o. Cineva parcă-mi cususe gura ca să nu vorbesc. Gazda ieșise intenționat, din odaie, ca să rămânem numai noi doi. Știu. Ar fi trebuit s-o invit pe Iozefina, în camera mea. Aceasta ar fi fost prima mișcare pe care ar fi trebuit s-o fac: s-o invit la mine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa încordat. M-aș fi descotorosit pentru totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împreună, fie pe parcursul dactilografierii textului dramatic, fie în alte împrejurări ceva mai intime. Trebuie să-ți mărturisesc, dragul meu Gerard, că am trăit clipe unice lângă tine și că în acea zi când te-ai trezit cu mine acasă la gazda ta, ardeam de nerăbdarea de a te vedea. Este și acesta un nemaipomenit medicament: să revezi o persoană dragă. Ți se pare că renaști. Altfel simți că cerul nu se va degaja de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum au aranjat boii. Ai grijă ca toate să fie la locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne, pezevenchi bătrân ce ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toată viața ei se reflectase numai În apa cofelor cu rufe. Înainte de Încremenire, Anette fusese spălătoreasă, dar acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În totalitate. Pentru meciul Tetanos - Luxemburg, el a văzut X la pauză și 1 la final, respectiva boală suferind Însă o Înfrângere rușinoasă În ducat, iar În derby-ul Marea Britanie - Boala vacii nebune a pronosticat În mod eronat un eșec al gazdelor. Poliomielita, considerată de către vizionar drept principala marcatoare de goluri În rândul populației din secolul al XXIV-lea, a ieșit din joc relativ repede, după o mică Întindere. Un timp, bolile au venit o dată pe an, ca anotimpurile sau ca zilele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puteau fi contracarate și de care era imposibil să te ferești, pentru că erau, practic, peste tot. Era un atentat terorist În care omul era singurul vizat, celelalte forme de viață aflându-se doar În postura de purtători sau de gazde, dar cum să demaști, cum să preîntâmpini, cum să smulgi mărturii când ai de-a face tocmai cu necuvântătoare? Nu ieșeai bine din casă, și un agent patogen te Întreba de sănătate. Vă amintiți, poate, de vremurile fericite ale bolilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de plină de viață decât atunci când mititelul În formă de bastonaș Îi ciugulea tandru ficatul. Au urmat, evident, decesul și un proces intentat numitului bacil de către urmașii băbuței milionare, care, ce oroare!, Îi lăsase Întreaga avere criminalului. În alte cazuri, gazda a căzut pradă propriei slăbiciuni. Un cetățean din Liverpool și-a păstrat ca animal de companie vibrionul care nu izbutise să-l dea gata. Îl ținea Într-un borcan, hrănindu-l cu mâna lui cu alge microscopice ori cu microbi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
verii lu’ matale... Stați liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]