1,359 matches
-
văd de unde și pînă unde s-a iscat așa un scandal. — Păi stați că încă n-am ajuns la sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se îndrepte spre cabine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei Morar la Budapesta pe asfaltul ud, sub greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și sorbea hulpav dintr-o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe lângă terenuri virane unul după altul, pe care probabil că în curând, vor fi înălțate case, apoi pe lângă stradă după stradă de bungalow-uri din chirpici de dinainte de război, care se deosebeau unele de altele doar prin culoare și prin starea gazonului. Spre sud câștigau teren casele vechi din lemn, care erau pe zi ce trece tot mai neîngrijite. Pe stradă nu era însă nimeni cu semnalmente lui Junior Nash și fiecare, model vechi de sedan alb pe care l-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nevoie să-l folosesc? — Nu. Punem doar niște întrebări, i-am răspuns și am coborât din mașină. Pe veranda casei de la numărul 6024 stătea o doamnă în vârstă. Clădirea avea două etaje, plus parterul, acoperiș de șindrilă maro, iar în gazon era înfiptă o pancartă cu inscripția „CAMERE DE ÎNCHIRIAT“. Femeia mă văzu apropiindu-mă, închise Biblia și îmi zise: — Regret, tinere, dar închiriez doar fetelor cu slujbă și recomandări. I-am arătat insigna și i-am explicat: — Suntem polițiști, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
recomandări. I-am arătat insigna și i-am explicat: — Suntem polițiști, doamnă. Am venit să vă punem câteva întrebări despre Betty Short. — Eu o știam de Beth, zise bătrâna, apoi îi aruncă o privire rapidă lui Koenig, care stătea pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o pe Beth Short, domnule polițist? Mi-am scos carnețelul și stiloul. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anul trecut până în 19 octombrie. — V-a fost recomandată? — Nu. Îmi amintesc asta foarte bine, fiindcă Beth era o fată foarte frumușică. A bătut la ușă și mi-a spus că tocmai trecea pe Gower când a văzut pancarta de pe gazon. Mi-a zis că e actriță în devenire și că are nevoie de-o cameră ieftină până dă lovitura. I-am răspuns că am mai auzit texte de-astea și am sfătuit-o să scape de accentul ăla groaznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum iese valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am apropiat și m-am lăsat pe vine lângă teancul de hârțoage împrăștiate. Hârtiile erau copii după rapoartele Departamentului de Poliție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
porecle anatomice pentru el. Asta m-a întristat și m-a durut foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și puneam în scenă episoade din trecutul domnului Sprague pe care el ar fi preferat să le uite. El ar fi... Capul mesei fu lovit cu putere. Paharele se clătinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu bordeluri apoi am intrat pe o stradă paralelă cu plaja și iată-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sunt acasă? Stă cineva cu tine? Jane clătină din cap. — Nu și situația îmi convine. Bem un ceai în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am făcut tot ce vezi în grădină. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut că nu râd, și-a aruncat privirea dincolo de grădina săpată, spre Muirfield Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade și ceremonii pe gazonul acela imens al lor. Erau niște mici spectacole, cu fetele îmbrăcate în salopete și costume de animale. Le lăsam pe Linda și Carol să participe, deși știam că Ramona e ușor dezechilibrată psihic. Când fetele au crescut - adică în adolescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de IF, și, în mâini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetă pe gazon cei câțiva pași ca și cum ar fi umblat încălțat în sandale cu tocuri și-și înfoie peste guler buclele de curviștină medicală. Urcă, fără a se feri să producă zgomotul normal, treptele verandei, înaintea căreia era oprită dubița miliției. Se opri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Profesorii pot, evident, dar până și profesorii au de corectat teancuri de lucrări cât Himalaya de Înalte. Pe vremea când eram copil, erau tați care ajungeau acasă la timp pentru cina În familie, tați care, În lunile de vară, tundeau gazonul cât era Încă lumină și udau mazărea la apusul soarelui. Dar acele vremuri - vremurile când se muncea pentru a trăi și nu se trăia pentru a munci - par așa de Îndepărtate, undeva pe un tărâm unde asistentele călătoreau din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar cum mă dau jos din mașină și le arunc o privire fioroasă, o taie; până și infractorii de-aici sunt lipsiți de voință. Grădina din fața casei de la nr. 9 are un cerc de pământ cu un rododendron scheletic În mijlocul gazonului, Înconjurat de planta aceea cu floricele albe pe care am considerat-o dintotdeauna varianta englezească a florilor de colț. Parcată cu o roată pe aleea asfaltată striată care duce la casă e o tricicletă care pare să fi fost abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Am schimbat și eu odată cîteva mingi cu ea, dar juca cu-atîta lipsă de convingere, Încît am presupus că avea cu totul alte motive pentru care intrase În club - poate ca să fie pe fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit că nu avea să dureze. După o vreme, se miră totuși de ce nu le răsare gazonul. — Poate nu l-ai udat? Dar Omar făcea pe misteriosul. În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul și Îl echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie a dandy-lor Înveșmântați și excentricul Baudelaire, pe care Nadar Îl surprinde În plin dezastru financiar, parând printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile ferestrelor, iar din iarbă, fâșii de lumină de un verde atât de intens încât părea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până afară? îi propusei eu. Aerul era proaspăt și răcoritor, iar rondurile de flori din jurul micii porțiuni de gazon erau perfect întreținute, ca de obicei. La capătul îndepărtat al cimitirului, o femeie îmbrăcată în haine sport Barbour și cu cizme de cauciuc se așeză în genunchi, cu părul bătut de vântul ușor; vicarul tot planta ceva în straturi. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]