KorAP: Find »[drukola/base=gelos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...86 >

2,146 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

invitasem Împreună cu tot grupul la restaurantul persan. M-a durut când mi-a zis să ies cu ceilalți, era atât de ridicol de gelos. — Mă Îndoiesc. Nu pot să cred că cei doi l-ar fi putut face pe Charlie gelos, zise Kitty. Arată prea ciudat... cred că se gândea la altceva. Și ce-ai făcut? — Am râs și i-am zis că știu că voia să-mi propună să ies cu ei. I-am zis că pot oricând să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ar fi văzut că avea opțiuni mai bune. Dar oamenilor le place să se agațe de nefericirea lor, iar Desert Rose nu se dezmințea - Își iubea disperarea. Nu cred că pot să merg să dorm la Matthew, Charlie o să fie gelos. Kitty dădu drumul mâinii lui Desert Rose și se lăsă pe spate În scaunul mov de vinil. — De ce dracu’ Îți mai pasă, după tot ce s-a Întâmplat aseară? Parcă ziceai că vrei să-l Înveți minte! — Vreau să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
semn bun. Vocea ei Îi spunea că și-ar fi dorit să vină, dar nu putea, ca un martir care se sacrifica pentru o cauză mai presus de el - Charlie, probabil. — De ce? Ce s-a mai Întâmplat? — Charlie ar fi gelos. — Charlie? Încă Îți mai pasă ce crede Charlie? Credeam că s-a terminat. — Și-a cerut iertare. — Și? A țipat la tine cu toată lumea de față. Te-a lăsat singură azi-noapte, ți-a zis de-a dreptul că nu vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Încălcase promisiunea, și tăcu. — Dar mi-a fost prea rușine să-l sărut eu. Suntem prieteni de prea mult timp. Odată pornită pe subiectul Charlie, Desert Rose era de neoprit. Vrei să-ți spun ceva amuzant? Seara trecută a fost gelos, nu era de acord să vin aici. Dacă nu i-ar fi păsat de mine, m-ar fi lăsat să merg să dorm la Matthew, nu? Voia să rămână rege, nu suporta să-i găsesc vreun Înlocuitor, să descopăr pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
lui de târg ai fi returnat și tu DVD-urile la timp. Sau poate-ar fi trebuit să le returneze chiar el. Era târgul lui de artă, ce naiba! Iar tu n-ai fost plătită În nici un fel. Cred că ești geloasă, spuse Desert Rose. — E absolut ridicol! zise Kitty. — Mă simt trădată. Dacă te-ai dus tu la el, nu a venit el la tine; dacă ai făcut sau ai zis ceva ce nu trebuia? — Asta-i o prostie. — De ce? Arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întârziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit chelnerul și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și „fluturii” în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o noapte însă le-a scos de sub sticlă și le-a dat foc. Era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Că se duce la cinema? Nici asta. Se teme că o pot întreba subiectul filmului și n-are fantezie. Se pare că s-a hotărât. Pleacă fără să-mi spună nimic. E mai bine așa. Constat că nici măcar nu sunt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
termine oare totul așa? Apoi mi-am revenit. Stăteam trântit în iarbă cu ochii la cer. Abia mai îndrăzneam să respir. A apărut un nor subțire. Foarte subțire. Ca un mănunchi de fulgi. Cerul albastru va exista mereu astfel. Eram gelos pe toți cei care vor privi după moartea mea cerul. N-am avut curajul să mă ridic. Mi se părea că la prima mișcare plămânii mei vor exploda. Moartea stătea cuibărită, ațipită undeva în pieptul meu, și-mi era teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
se roage de cineva și nici nu ținea să poruncească. Sau poate că tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculându-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinându-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însângera pădurea de sălcii, iar din direcția mlaștinei vântul aducea miros puturos de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: „Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari”. Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirându-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: „De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici bătrânii nu priveau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Andrei, o văzuse cu ochii lui. Portarul o prinsese de mână ( „fiindcă o iubea, domnule sculptor”): „Cu alții de ce...?” a apucat să zică, dar Laura i-a dat o palmă. „Și știți și dumneavoastră, adăugă Domnul Andrei, că un om gelos și furios pe deasupra e capabil de multe. În orice caz, pe la trei-patru dupăamiază, la scurtă vreme după ce Laura pornise să înoate în larg, se hotărâse și portarul să facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

devenit a lor. Sau ca aceia care trăiesc singuri cu un câine, Îi vorbesc toată ziua, la Început se străduiesc să Înțeleagă logica lui, apoi pretind că el o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu o sclipire de desfăt eternitatea de flacări la care vederea ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
ce coincidență, trebuie să-și fi spus Belbo. O coincidență neplăcută, spusese Lorenza; nu voia ca Agliè să știe că ea era acolo cu el. De ce nu voia, ce rău era În asta, pentru ce Agliè avea dreptul să fie gelos? Nu-i vorba de drept, e un lucru de bun-simț, mă invitase astăzi să ies cu el și i-am spus că sunt ocupată, doar nu vrei să trec drept mincinoasă. Nu treci deloc drept mincinoasă, erai Într-adevăr ocupată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

paharele peste cap și se ridică să plece. — Cum rămîne cu turul de oraș? se roagă rusul. — Poate altădată. Dinții le strălucesc. — Pa, asigurați-vă că vedeți totul, le ironizează Mitch, fluturîndu-și capătul codiței Împletite. — Mitchka, spune Zamyatin, nu fi geloasă. O să-ți spun o poveste despre bărbații ruși. Cam cu zece ani Înainte de căderea comunismului, bărbații ruși au Început să devină impotenți. Prietenul meu de la Institutul Psihologic din Moscova a studiat fenomenul. El a constatat că viitorul Îi speria În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
M, are șanse sigure la Grammy. — Comunitate, suspină puștiul. Asta e cheia tuturor lucrurilor. Nimic nu poate opri o comunitate unită. — Unită? Palmer rîde. Au o uniune a lor, dar nu-ți poți imagina cît de rele pot deveni, și geloase În plus, ca artiștii de pretutindeni, de altfel. Știi cine le-a ajutat să formeze sindicatul? Teamster, ăia le-au ajutat. Greu de crezut. Dar adevărat. Comunitatea asta are niște mușchi importanți care o ajută. Comunitatea ta unde e, puștiule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză alături de trei frumuseți. Gelos? — Sare! Și ai cules sarea frumuseților ălora chiar acolo, la masă? În Sankt Petersburg există o bibliotecă făcută din sare, te orbește dacă te uiți la ea Într-o zi cu soare. Este biblioteca Borges, este fără margini. Sau poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Își dă seama după ridul dintre spîncene că este cu mult mai tînără decît Își imaginase. Dar, oricum ar fi, spune-mi despre ce e vorba, spune ea și ridul dispare. De ce bate În pereți? Chiar, de ce? — Bate pentru că e gelos, exclamă Zelda. Ooops, am zis că o să tac din gură. — Din cauza unei femei? Aș putea face ceva În legătură cu asta. I-ai suflat iubita? Am rugăciuni și poțiuni pentru orice necaz din dragoste. — Nu e vorba de nici o femeie, spune Wakefield

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]