3,149 matches
-
tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: stări depresive trenante de factură depresiv-melancoliformă, la care se asociază bufee delirante de autoacuzare, gelozie sau persecuție, tulburări oniro-halucinatorii sau un sindrom de automatism mintal. Nu sunt rare crizele melancoliforme cu tentative de suicid sau pulsiuni infanticide ale mamei. Psihozele metabolice și carențiale Psihozele metabolice și carențiale sunt tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice grave
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Temele ideilor delirante pot fi sintetizate în trei grupe principale: Idei de persecuție, de prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lasă să se vadă acest lucru. În general, aceste persoane nu se cunosc și nu au avut niciodată nici un fel de relații directe și personale între ele. Bolnava este ferm convinsă de existența acestui sentiment din partea celuilalt. 5) Delirul de gelozie Acest tip de delir apare în cadrul relațiilor dintre doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria lor persoană, importanța acesteia, capacitățile și posibilitățile lor. Conținutul delirului se poate manifesta în domeniul posibilităților sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
le submineze pentru a impune altele noi, manifestând totodată tendința de a poza în martir. 5) Grupa erotomanilor și a geloșilor Aceste tendințe paranoice se pot cristaliza în jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impune altele noi, manifestând totodată tendința de a poza în martir. 5) Grupa erotomanilor și a geloșilor Aceste tendințe paranoice se pot cristaliza în jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea unui complex de inferioritate raportat la sexualitate. În cazul erotomaniei bolnavul cultivă convingerea că este iubit sau că iubește o persoană anumită, fie că este vorba despre
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o persoană reală sau de una imaginară. Această persoană însă, dacă există în realitate, nu are nici un fel de legături reale cu bolnavul, sau nici măcar nu îl cunoaște personal. Erotomania este impresia delirantă de a fi iubit. Asocierea erotomaniei cu gelozia este o situație frecvent întâlnită la deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost descrisă de Wernicke (1906) și ea reprezintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
arte frumoase, o necinstește pe Anica, fata în casă. Un lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
și căutările gidiene, cu oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a cerințelor epocii, dar și a unor tendințe ale spiritului românesc, ideologia publicației câștigă asentimentul celor mai reprezentativi scriitori ai vremii, din toate provinciile locuite de români. În afară de redactorii răspunzători, mai colaborează Costache Negruzzi cu nuvela Toderică și cu poezia Gelozie, după Ch.-H. Millevoye (semnată Carlu Nervil), cu o traducere din Antioh Cantemir și un articol, Despre limba românească, apoi Costache Negri cu câteva poezii, D. Ralet cu schițe de moravuri, Al. Donici cu fabule originale și traduceri din Antioh
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
adevărată galerie de eroine sublime, completată cu povești de dragoste, nelipsite în proza sa, dar devenite subiecte în sine în mai multe romane. Unele sunt tragice (Romanul căsniciei, 1898, A fost un vis..., 1920), altele triste, dar terminate cu bine (Gelozie, 1890, Puterea destinului, 1914), câteva au finaluri eclatante, după traversarea unor momente de criză (Jertfă, 1890, Două dureri, 1921), mai toate sunt convenționale, desfășurate pueril, maniheist. De altfel, multe volume ale lui R.-N. sunt doar rodul dorinței de a
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
în pofida sentimentelor înalte pe care ar fi vrut să le pună în mișcare, scrisul său, întâmpinat cu mari rezerve de criticii literari ai vremii, nu a rezistat în timp. SCRIERI: Fiii ucigașului, Bârlad, 1879; Memoriile unei cățelușe, Bârlad, 1880; Jertfă. Gelozie, București, 1890; Doamna Kiajna (în colaborare cu N. Țincu), București, 1891; Scriitori, cetitori și critici, București, 1892; Căpitanul Ropotă, București, 1893; Rustice, I-IV, București, 1893-1894; Romanul căsniciei, București, 1898; Străin în țara lui..., București, 1900; Din valurile vieței, București
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței mistificatoare cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină, atenția cititorului. Mai aproape de modelul proustian pare romanul Ultima noapte..., monografie a iubirii și geloziei lui Ștefan Gheorghidiu, în care treptele de intensitate ale afectului devin centre de coagulare mnemonice obsesive, aglutinând evenimentele în formațiuni narative geometric-probabiliste, dispuse de-a lungul axei imaginare a textului precum lentilele de mărimi variabile ale unui aparat optic. Însă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
regizorală, cvasiteatrală, de desfășurare a unei intrigi tradiționale (vechiul „triunghi” amoros): confesiunile fiecărui personaj se derulează în spațiul izolat al unui golf, într-un peisaj de amurg care, alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris pe suflarea pământului, București, 1975; Golful sălbatic, București, 1977; Erezii marine, București, 1980; Anamorfoze
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
de pictură. Devenit vulnerabil în relațiile cu ceilalți, apăsat și de o ereditate cam tenebroasă, el cade pradă unei psihoze, căreia ceea ce se întâmplă în exterior îi favorizează o dezvoltare rapidă, culminând cu tentativa de a-și ucide logodnica din gelozie. Studiul felului în care psihicul este afectat de anumiți stimuli, urmărirea evoluției unei stări morbide constituie miezul narativ al cărții, cea mai apreciată compoziție epică a lui M. Deși conține ingrediente caracteristice romanelor sale (inclusiv trimiteri la cunoștințele din stagiile
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1999; O radiografie a exilului românesc. Corespondență emisă și primită de Grigore Nandriș (1946-1967), îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000. Ediții: Documente slavo-române din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1658, București, 1936. Traduceri: Mihai Choromanski, Gelozie și medicină, București, 1935; Wladyslaw Podlacha, Pictura murală din Bucovina, pref. Vasile Drăguț, introd. Mabel Nandriș, București, 1985 (în colaborare cu Anca Irina Ionescu). Repere bibliografice: Repertorium bibliographicum in quo continentur opuscula Gregorii Nandriș, I-II, Londra, 1961; Constantin Sporea
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
versuri. Prima încercare, Bimbașa Sava, acuză însă un dialog greoi, împiedicat în arhaisme, dar și o incongruență în caracterul personajului principal, un viteaz fără patrie care promite să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru a câștiga inima iubitei, dar renunță din gelozie și caută să o cucerească prin sperjur. În cele din urmă, fără speranță, se duce la moarte pentru a nu-și păta numele. Nici tiradele Vladimirescului, al căror fond e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare de seră, ea se regăsește finalmente, după un scurt și dramatic incident conjugal, în compania liniștitoare a „bătrânului” ei socru Luca Delescu, intelectual prin vocație și cercetător consacrat, singura oază de umanitate într-
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
A compus versuri în spirit folcloric, iar poemul Aprodul Purice (1837) - care pornește de la o anecdotă consemnată de Ion Neculce în O samă de cuvinte - suferă de monotonie. Potopul, după Gessner, are o anume atmosferă și un fior de dramatism. Gelozie, după Millevoye - semnată Carlu Nervil -, ar fi mai mult o analiză, destul de convențională, a acestui sentiment. O elegie, Melancolia, după Legouvé, încearcă să sugereze corespondențele misterioase dintre natură și stările afective: ruinele sau un țintirim sărac trezesc cuvenitele reflecții. Scriitorul
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
că personalitatea este în mod esențial modelată cultural. Și odată cu aceasta, și experiențele noastre subiective. În interiorul aceleiași culturi, comprehensiunea are șanse mult mai ridicate de reușită tocmai datorită matricei culturale comune a experienței subiective. Dificultățile mari provin din înțelegerea transculturală. Gelozia poate fi înțeleasă de o persoană aparținând culturii noastre, dar cu greu ar putea fi înțeleasă de o alta ce trăiește într-un cadru cultural în care un asemenea sentiment lipsește cu desăvârșire. Nu putem înțelege ce se petrece în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
regulă, unor impulsuri de moment sau unor stări ,,explozive”, neavând capacitatea de a-și controla echilibrul moral și emoțional. Mobilurile mai frecvente ale faptelor violente sunt reprezentate de conflictele spontane sau repetate cu victima, ca și de sentimentele de ură, gelozie, răzbunare, jaf sau tâlhărie, de multe ori pe fondul consumului de alcool chiar Împreună cu victima. La rândul lor, victimele pot fi ocazionale sau Întâmplătoare, neavând nici o legătură cu agresorii, provocatoare sau incitante, care prin gesturi, atitudine, limbaj și comportament precipită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fior”, tremură o „lacrimă”, tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]