56,083 matches
-
rămâne credincios melodiei care nu este nici veche nici modernă. Oricum, se pare că în lucrarea lui (Le Villi n.n.) predomină elementele simfonice. Nu este nimic rău în asta. Doar că este nevoie de multă precauție. Opera este operă și genul simfonic este gen simfonic și nu cred că trebuie să introduci o pagină simfonică într-o partitură de operă decât dacă urmărești plăcerea unui dans.<footnote A. Alberti: Verdi intimo, (Scrisoare către G. Ricordi ), Verona, 1931, pp.311- 315 footnote
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
care nu este nici veche nici modernă. Oricum, se pare că în lucrarea lui (Le Villi n.n.) predomină elementele simfonice. Nu este nimic rău în asta. Doar că este nevoie de multă precauție. Opera este operă și genul simfonic este gen simfonic și nu cred că trebuie să introduci o pagină simfonică într-o partitură de operă decât dacă urmărești plăcerea unui dans.<footnote A. Alberti: Verdi intimo, (Scrisoare către G. Ricordi ), Verona, 1931, pp.311- 315 footnote> Aceasta este, se
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
poveștilor verdiene și pucciniene, mai exact la preludii sau uverturi și la deznodămintele cel mai adesea tragice. Cercetătorul avizat cunoaște evoluția în timp și spațiu a semnificației formelor de uvertură și preludiu<footnote vezi Bughici, Dumitru- Dicționar de forme și genuri muzicale, EMUC, București, 1974, pp. 348- 350 respectiv 254-254 footnote>. Chiar dacă în istoria muzicii se stipulează că Richard Wagner ar fi renunțat la uvertură în favoarea preludiului, multe dintre operele lui Giuseppe Verdi se deschid, cu cât maestrul înaintează în
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
totuși și voci binevoitoare: Puccini cel puțin, nu pare să-și fi atrofiat simțul melodiei; caută melodia și o face în manieră verdiană. De exemplu, momentul Tra voi belle din primul act din Manon, are toata grația și șarmul vechiul gen liric. Astfel, Puccini demonstrează că privește mai atent către Verdi decât către rivalii săi de generație<footnote Shaw’s Music, ed. Dan H. Laurence, London, 1981, pp. 216-217 footnote>. Comentatorul are dreptate, dacă ne gândim apoi și la acel Allegro
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
diferențe. Iar partitura a cărei premiera a avut loc la Monte Carlo în 1927, este foarte departe de universul verdian. Să nu uităm că, între timp, Puccini trecuse oceanul și cunoscuse o altă lume. Și mai superficială - doar la nivelul genului comic - este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
că, între timp, Puccini trecuse oceanul și cunoscuse o altă lume. Și mai superficială - doar la nivelul genului comic - este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
atare, legitimarea se face pe baza unei tehnici dobândite pe durata multor ani de studiu și practică. Ce-i drept, merită, căci s-au realizat o mulțime de capodopere și s-au întemeiat numeroase instituții (filarmonici, teatre de operă, diferite genuri și tipuri de formații muzicale) în stare să ni le livreze pe baza proiectelor (partiturilor) lăsate de autor, chiar și după veacuri de la momentul conceperii lor. Dar, deși această competență tehnică este utilă, mai ales din perspectiva posibilității de integrare
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de către o serie de evenimente istorice quasi-singulare în istoria umanității. Este evident faptul că nu ne putem ocupa de fenomenul muzical arabo-andaluz fără a evidenția conjunctura și contextul istoric și social care au favorizat și facilitat apariția și dezvoltarea acestui gen muzical aparte. Pentru a înțelege transformările și mutațiile petrecute în cadrul muzical arabo-andaluz, este fundamentală cunoașterea și înțelegerea cauzelor care au stat la baza acestor mutații. Problemele se multiplică pe măsură ce se avansează în substanța analizei socio-culturale, ajungându-se la problema relaționării
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
într-adevăr aceste identități atât de diferite ori erau mult mai asemănătoare decât s-a crezut ? De unde s-a plecat ? Care erau bazele muzicii arabo-andaluze înainte de cucerirea Spaniei de către arabi ? Ce contribuție muzicală a adus fiecare comunitate la edificarea noului gen născut pe teritoriul iberic ? Cum se explică faptul că, la mai bine de 500 de ani de la dispariția ultimului bastion musulman din Peninsula Iberică - Califatul Granadei - muzica creată de această civilizație supraviețuiește încă pe malul sudic al Mării Mediterane ? Care
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
ca și o muzică de factură savantă, totuși, nici o notație muzicală nu a fost întrebuințată înainte de sec. XX. Era o muzică ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX - a început transcrierea repertoriului existent cu ajutorul notației tradiționale clasice. S-au constituit astfel culegeri și albume ce conțineau piese clasate conform regiunilor de unde au fost culese. Dacă din punct de vedere istoric perioada Evului Mediu
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
cerințe impuse de condițiile acestei societăți diferite. Astfel, când un nou val de exilați spanioli debarcă pe teritoriul african, aceștia nu mai aduc cu ei muzica andaluză pe care exilații anteriori o cunoșteau - dat fiind faptul că dezvoltarea și transformarea genului muzical arabo-andaluz a continuat pe teritoriul spaniol. În plus, muzica comunităților deja instalate în Africa are de asemenea un alt aspect, diferit de cel din momentul exilului. S-a ajuns așadar la situația ca aceeași muzică, cu aceleași origini, să
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
momentul exilului. S-a ajuns așadar la situația ca aceeași muzică, cu aceleași origini, să se dezvolte extrem de diferit, datorită condițiilor diverse în care ea a fost practicată. Așa se explică marea varietate, precum și diferențele - uneori majore - între diversele genuri și repertorii muzicale întâlnite de-a lungul coastelor nordice ale Africii. Coabitarea diferitelor comunități pe teritoriul Africii de Nord s-a derulat în general în condiții favorabile, de toleranță și de interacțiune. Această realitate este dovedită de faptul că nu
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
armoniei, a tehnicilor de compoziție și orchestrație specifice școlii europene de compoziție. În paralel, jazz-ul este tot mai mult adoptat și practicat de către muzicienii nord-africani, datorită libertăților pe care le oferă în domeniul improvizației. Apare chiar un nou gen, jazz-ul oriental, născut din metisajul celor două lumi muzicale. Evoluția și dezvoltarea muzicii în Al-Andalus Istoria muzicii din Al-Andalus este foarte complexă și din păcate dispunem de foarte puține surse documentare. Ca și societatea acelor vremuri, muzica era multiculturală
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
liberă, putând fi cântat sau doar recitat. Poemul a apărut și s-a dezvoltat pe baza noii forme muzicale în mai multe părți, creată de Ziryab. Odată cu apariția poemului muwashshah, putem vorbi deja despre o muzică arabo-andaluză propriu-zisă, un nou gen muzical ce își are bineînțeles originile în muzica orientală, dar care evoluează și se dezvoltă urmând legi proprii și suferind nenumărate influențe, cristalizându-se în final sub forma unui repertoriu muzical aparte. În paralel, a apărut și s-a dezvoltat
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
cu ajutorul și prin intermediul mai multor personaje cheie, ce au marcat și influențat decisiv evoluția acestui fenomen muzical. Aceste multiple influențe succesive s-au derulat pe o perioadă relativ lungă de timp - aproximativ patru secole. Să mai notăm că evoluția acestui gen de muzică s-a efectuat și în funcție de contextul geografic, existând centre urbane în care muzica avea o pondere specială în societate. Aceste orașe-stat au polarizat în jurul lor o multitudine de muzicieni și de poeți, creându-se astfel concurența între diferitele
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
doar diferite melodii, dar și anumite structuri și motive melodice sau chiar serii de sunete care definesc modurile respective. Adoptarea notației muzicale europene a favorizat răspândirea și cunoașterea muzicii de factură orientală în cadrul altor culturi muzicale, nefamiliarizate cu particularitățile acestui gen muzical. Totuși, în cercurile muzicologice din țările arabe există o permanentă nemulțumire față de adaptabilitatea și fiabilitatea sistemului de notație occidental, considerat a fi - pe bună dreptate - neadaptat la necesitățile muzicale și artistice ale muzicilor de tip oriental. Se merge pe
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
acces (dacă erau talentați, evident) la marile edituri, își puteau tipări cărțile în tiraje de neimaginat astăzi, de sute de mii de exemplare. Literatura de atunci era aproape ruptă de realitate, căci cultiva intens parabola, simbolul, iar poezia, dintre toate genurile literare, avea un statut cu totul privilegiat. Gândiți-vă la Nichita Stănescu - un poet care cultiva metafora și folosea un limbaj destul de ermetic, avea o popularitate formidabilă. În schimb, astăzi, publicul cere literaturii accesibilitate și chiar facilitate. Literatura se vede
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
vremurilor de astăzi. Dacă e să ne amintim de ceea ce spunea Călinescu, critica literară este și ea o artă, dacă se validează, se validează prin propriul ei limbaj. - CUM AȚI DEFINI CRITICA LITERARA IN CULTURA POSTMODERNISTĂ? În postmodernitate, există un gen numit critic fiction, adică o critică ficționalizată, care recurge masiv la procedee literare. Și în România, Lovinescu, în tinerețe, influențat de impresioniștii francezi, scria foiletoane în care opiniile despre cărți erau redate printrun scenariu dialogat, ca la teatru. Acest dialog
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
reticent la literatura contemporană cu siguranță încă mai bâjbâie.Jar elevii lui, fie ei olimpici, nu vor învăța să se apropie de literatura mare. Experiența mea didactică mi-a demonstrat că elevii care vin din liceu repetă mecanic distincțiile între genul epic, dramatic și liric, între autor - narator, fără să fie atenți la ceea ce comunică textul, fără să facă conexiuni. - CUM AR TREBUI SĂ NE APROPIEM DE LITERATURĂ? Eu predau clasicii, Eminescu, Creangă, Caragiale, epoca Junimii. Pentru a înțelege ce s-
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
cum citim un autor clasic, ci cum citim literatura în genere. Să o citim din perspectiva conținutului, a valorilor umane pe care le transmite. Experiența mea didactică mi-a demonstrat că elevii care vin din liceu repetă mecanic distincțiile între genul epic, dramatic și liric, între autor - narator, fără să fie atenți la ceea ce comunică textul, fără să facă conexiuni. Literatura nu este un produs de laborator, ci se naște din viață. Din această cauză, când vă întâlniți cu scriitori, profitați
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
avem română azi? - Avem română azi?!... F&*k! Când e rost de descris cea mai plictisitoare oră de limba română, cred că trebuie să fii recunoscător dacă ești nevoit să Ți-o imaginezi. Unii povestesc din proprie experiență chestii de genul, și pe ăia parcă Îi Înțelegi că ar prefera să fie jupuiți de pisici turbate În loc să citească un rând În plus față de ce scrie În cartea de rezumate și comentarii (mai există din astea, oare?). Așa că răspunsul e simplu: cea
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
sub numele de coral gregorian, Papa Grigore cel Mare (590-604) fiind cel care va reforma și oficializa cântul liturgic. Legătura muzicii ebraice cu cea creștină este evidentă prin preluarea procedeelor liturgice de la Templul din Ierusalim și folosite în biserica primară. Genul diatonic al melodiilor siriene, caldeene, ebraice este regăsit în psalmodierea din muzica creștină primară. Cântul antifonic și responsorial își are originea în cântul antifonic ebraic, când cele două coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
B), ornamentat și apropiat de dicția silabică și reponsa ( A) mult mai melismatică. Repons-ul are o formă ternară ABA, caracterizată prin reluarea unor elemente. Repons-ul folosește cele opt moduri gregoriene, iar când psalmul dispare (din offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
este libertatea formei, el propunând dezvoltări ornamentale ale melodiei rituale (aliluia), intercalând între textele oficiale (ale tradiției paleocreștine) texte noi împreună cu melodia corespunzătoare. Astfel, tropul va deveni cu timpul, datorită inventării textului (trop logogeu) și a muzicii (trop melogen), primul gen autonom din istoria muzicii ce evadează din cadrul tradiției rigide. În timp ce în liturghia romană pivotul principal era psalmodia, în liturghia orientală era imnul. Psalmodia bizantină se distinge de cea apuseană printro melismatică mai ornamentală, mai bogată. În muzica religioasă bizantină au
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
patru plagale. Textele și melodiile cântărilor bisericești ortodoxe sunt încadrate în aceste glasuri cărora le corespund forme melodice specifice. Atât Biserica de Apus cât și Biserica de Răsărit s-au opus laicizării muzicii bisericești prin selecționarea și sistematizarea formelor și genurilor muzicale. Coralul gregorian în Apus și Octoihul în Răsărit, la Bizanț, reprezintă tendința bisericii de a grupa și selecționa cântările de cult după criterii pur religioase. Baza teoretică a muzicii bizantine o constituie concepția greacă despre moduri, căreia îi aduce
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]