4,186 matches
-
fiind astfel identică cu limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic, explicație pe care o găsește, înfruntând teoria arborelui genealogic, în baza lingvistică pelasgă a acestui spațiu. Unitatea limbilor romanice, și a întregului spațiu pomenit, nu se datorează latinei clasice care ar fi fost dusă de romani în teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din momentele acestea începe o nouă civilizațiune în limba romană” (p. 721 urm.). 6. Ridicarea substratului pe poziția de factor determinant al formării limbii române, ca și a celorlalte limbi romanice, în locul latinei văzute de neogramatici ca ramificație a arborelui genealogic indoeuropean, a necesitat imaginarea modalității de constituire a limbii de substrat, a dialectelor vulgare, „rămase obscure în tot timpul cât latina a fost întrebuințată în scris și ca limbă de instrucțiune în școală” și revigorate ca expresie a unei noi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
el a simțit nevoia să-și sprijine clasificările și evoluțiile cu elemente de limbă sau de altă natură. Ar fi de prisos să intrăm în amănuntele schemei născocite de autor, schemă care este lipsită de aparența logică a teoriei arborelui genealogic inventată de neogramatici. Orientarea generală a acestei scheme trebuie însă cunoscută întrucât ea este, în limitele gândirii tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează „Cele două dialecte pelasge, latin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca interpretare”, cum arată Manole Neagoe în studiul introductiv la ultima ediție a „Daciei preistorice”. Autorului i se reproșează faptul că el considera poporul pelasg „ca înaintaș atât al daco-geților, cât și al latinilor” (p. 5), ceea ce contrazice ideea arborelui genealogic indoeuropean din care decurge orientarea trecutului limbii române exclusiv spre latină, care ar fi trecut la română după reguli fonetice precise. Pe nerespectarea acestor reguli se bazează acuzația că N. Densusianu a greșit abordând „un domeniu atât de dificil care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat pe spațiul euro-afroasiatic, acoperind și peninsula italică, unde latina cultă rămâne suspendată ca o ramificație artificială a limbii grecești. Și această soluție este nerealistă întrucât eludează constituirea limbii române în simbioza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat pe spațiul euro-afroasiatic, acoperind și peninsula italică, unde latina cultă rămâne suspendată ca o ramificație artificială a limbii grecești. Și această soluție este nerealistă întrucât eludează constituirea limbii române în simbioza traco-latină, componentele căreia înscriu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Tezaurului” ar putea fi utilă pentru lexicografie dacă ținem seama de faptul că acesta „conține toate cuvintele din limbă, precum și expresiunile proprii limbii” (p. 8). Capitolul privitor la „formarea limbii române” (p. 93-122) urmărește scoaterea limbii române din formula arborelui genealogic indoeuropean cu încrengătura lui latină și prezentarea ei în coordonate geografice și istorice mult mai largi. Este de apreciat în primul rând faptul că Scraba nu leagă formarea limbii române de acei coloniști romani care au fost retrași la un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în urma luptelor cu romanii. Însă datorită necesității de a se alinia la principiile europene, Hasdeu nu și-a putut onora promisiunea. Latinismul deșănțat a fost anulat de evoluția firească a limbii române, locul lui fiind însă luat de teoria arborelui genealogic care mistifică devenirea limbii române sub influența substratului prin continuitatea «latina populară → română», continuitate afectată ulterior de influențe lexicale heteroglote. Conformându-se acestei teorii, Hasdeu renunță la substrat și își blochează astfel retrospectiva traco-latină. Din poziția socială dominantă pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza traco-latină schimbă radical perceperea fenomenului etnolingvistic românesc în două privințe. Mai întâi se impune acordarea aceleiași atenții ambelor laturi implicate în constituirea bazei traco-latine a romanității orientale, întrucât ambele sunt în egală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu efect de somnifer". Personajele urmuziene "mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit", "Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii pe ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgelele de sticlă" al intertextualității" etc. În structura de profunzime, studiul Un veac de caragialism argumentează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci a constat în revalorizări și fructificări de mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de mătase și ducându-și-o la nasul vocal, ca un prestidigitator care pregătește o farsă, turbura importanța rolului ei social și politic și solemnitatea ședințelor, cu pauza caricaturală a unui trombon, iar grava ei amabilitate și marele-i prestigiu genealogic, se găseau astfel știrbite periodic, ca o liturghie de catedrală în care ar intra lătrând un câine urmărind o pisică.191 Interesantele piese într-un act ale lui Ion Coja sunt, de asemenea, plasate sub semnul umorului absurd (Președintele) și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului va înțelege valențele terapeutice ale umorului negru și absurd, prin posibilitatea de confruntare directă, exorcizatoare, cu tenebrele conștiinței, cu angoasele existenței. Pe o treaptă anterioară a umorului, așa cum indica de fapt și arhiva genealogică investigată de Addison, s-ar afla spiritul, Witz-ul. Ca și umorul, spiritul se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
influență pe care Kafka, Morgenstern sau Jarry, precum și E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann sau Lewis Carroll au exercitat-o asupra lui Urmuz 1, nu poate fi ignorată. Însă, dacă vrem să găsim rădăcini autohtone ale absurdului din scrierile urmuziene, investigația genealogică nu poate pleca decât de la opera lui Caragiale. Astfel, putem presupune că polenul cultural purtat de vântul resurecției literare europene a găsit anemofile în spațiul de creație urmuzian, la rândul său bogat în germeni ai antiliteraturii, fapt demonstrat de propagarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subterane de la nivelul tipologiei și al tematicii, pledează pentru această congeneritate literară. În plus, această apropiere, perfect justificată, în ciuda aparenței de maximă discrepanță între forma, conținutul, mesajul sau valoarea 158 operelor, îi avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii prin ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgele de sticlă" al intertextualității. 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște"1
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al Dicționarului onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80 -, înnobilează prin creații de prestigiu nu doar numele marelui înaintaș, ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al unui nou demers critic, nădăjduim că am reușit să atingem obiectivele centrale: marcarea diacronică a înrâuririi produse de opera lui Caragiale asupra literaturii românești, urmărind totodată evoluția comicului și a absurdului în cadrul acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Murphy. Măcar atât să fac și eu - să port verde. —Majoritatea irlandezilor nici nu poartă verde, îi spuse Nieve. Parcă văd că o să fii tare dezamăgit de plaiul meu. Nici vorbă, zise el. Am făcut niscai cercetări asupra arborelui meu genealogic și se pare că mă trag din Tipperary. E departe de castelul tău? — La câteva ore cu mașina, îl informă ea. —O nimica toată, se bucură Murphy. Nieve îi zâmbi. Era mereu sincer entuziasmat de câte ceva. Se întrebă când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încântată în desenul meu, dintr-o dată mă sperie parcă atâta liniște, și glasul ei sonor readuce viața zgomotoasă în lume, Ce cauți la Paris? întrebarea a fost pusă, O caut pe Ana! Care Ana? Îi dau în câteva cuvinte reperele genealogice ale familiei ei în timp ce mă străduiesc nu fără greutate să surprind privirea de gălbenuș ce se sparge a lui Casian, O cunosc pe mătușa ei! Adevărat?! Da! Nu frecventează prea mulți români, fiind și greco-catolică a trecut firesc la catolicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
început să-l numească „surghiunitul din Rhodos“. Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte violentă Arborele genealogic reprezentat aici a fost simplificat și nu menționează personajele care nu apar în povestirea noastră. Scribonia (exil voluntar) Augustus primul împărat Livia Drusilla Tiberius Claudius Octavia Antonius (sinucidere) Cleopatra (sinucidere) Julia (exil) Agrippa Pomponia Antonia 3 fii Vipsania Tiberius al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-n ea și istoria venirii pe lume a tardivului meu fiu Victorcito, s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici primirea pe care i-o va rezerva acestui riman publicul care-l citește pe don Miguel și nici cum va fi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
angajată În scop de zîzanie la revista Amfiteatru În travestiu, care nici pînă acum nu mi-au descoperit-o, identitatea mea de femeie, ceea ce nici eu nu le-am dat ocazia fiind cinstită din tată-n fiu din pomu’ meu genealogic, m-am trezit În situația să scriu cu Înjurături pe adresa altor oameni cinstiți de la ziarul Săptămîna, acu’ nu știu pe moment cum Îi mai zice, că uit, o cheamă altfel dar tot n-am putut s-o fac, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intrat În LAPD În 1943, cu puțin Înainte să plece În război, unde a cîștigat Crucea pentru Merite Deosebite pe teatrul de luptă din Pacific. De fapt Înainte ca familia Exley să fi emigrat În America, găsim În arborele lor genealogic generații de detectivi la Scotland Yard. Așa se face că munca de polițist este În sîngele acestui clan, dar poate că și mai pregnantă este setea lor de perfecționare. Informație: Preston Exley are o diplomă În inginerie eliberată de USC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]