1,462 matches
-
ea. Eu eram în culmea fericirii. Iosif mergea alături de mine și câteodată chiar uita de sine atât de mult încât mă lua de mână. Noaptea dormeam alături de Zilpa care îmi hrănea imaginația despre Bunica, povestindu-mi despre faima Rebecăi de ghicitoare, de vindecătoare și de profetă, așa încât abia reușeam apoi să mai adorm. Abia mă țineam să n-o iau la fugă și pentru că mă gândeam că urma să mă întâlnesc din nou cu Tabea. Werenro avea să-mi zâmbească iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Vultur-în-Zbor hoinărea. Se gândea la Prepelicar, la motivele domnului Jones, la pădurea deasă în care se rătăciseră, la vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asupra lumii de lângă el. Trebuie să suporte consecințele și vinovăția și pentru acest lucru... în sfârșit, ajuns în luminiș, s-a așezat jos, i-a pus capul lui Vultur-în-Zbor la el în poală și a răspuns absent la propria-i ghicitoare: — Un irlandez poartă trei prezervative ca să fie sigur, sigur, sigur. în sinea lui s-a gândit: Acum, domnule Jones, hai să vedem dacă ești în stare să fii călăuză. DOUĂZECI Prepelicarul spuse, agitând amenințător un os: — Uite, frățioare. Uite. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu mintea aceea bolnavă. Dacă v-ați fi aflat în acea Dimensiune, ați fi văzut o ceață subțire ca un văl înfășurând cele două trupuri. Virgil Jones plecase într-o expediție de salvare. DOUĂZECI ȘI DOI Gorful era mulțumit de ghicitoarea pe care i-o propusese lui Vultur-în-Zbor. Ajuns la concluzia că imunitatea parțială a amerindianului în fața febrei Dimensiunii venea dintr-o paralizie temporară a imaginației, Maestrul Ordonărilor se hotărâse să umple spațiul liber cu propria-i imaginație. Ghicitoarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mulțumit de ghicitoarea pe care i-o propusese lui Vultur-în-Zbor. Ajuns la concluzia că imunitatea parțială a amerindianului în fața febrei Dimensiunii venea dintr-o paralizie temporară a imaginației, Maestrul Ordonărilor se hotărâse să umple spațiul liber cu propria-i imaginație. Ghicitoarea pe care o elaborase era cu atât mai satisfăcătoare cu cât toate elementele sale, inclusiv soluția finală, fuseseră create din amintirile lui Vultur-în-Zbor, astfel încât era un fals întru totul acceptabil al unei dimensiuni în care un Vultur-în-Zbor mai liber cugetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astfel încât era un fals întru totul acceptabil al unei dimensiuni în care un Vultur-în-Zbor mai liber cugetător ar fi putut intra. Gorful se relaxă și se pregăti să se delecteze cu încercările lui Vultur-în-Zbor de a o rezolva. Iată elementele ghicitorii: Un loc numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de a gândi limpede. încă un lucru: Vultur-în-Zbor era legat fedeleș. Zăcea între cei doi abisinieni, iar ei erau ghemuiți în jurul unui foc. Păreau să nu dea atenție prezenței lui și nu-i răspundeau atunci când le vorbea. într-adevăr, o ghicitoare foarte simpatică. Khallit și Mallit așezaseră între ei o monedă de aur. Din când în când dădeau cu banul. Era singurul mod prin care hotărau asupra oricărui element al sfadei lor eterne. în acel moment păreau să discute indirect despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu mai credea așa ceva. Urma să zacă aici, ascultând eterna nehotărâre a acestor două extrapolări ale lui însuși, până când stânca o să-i strivească. Vultur-în-Zbor închise ochii. De data aceasta gorful se simțea nervos. Care mai era rostul unei astfel de ghicitori simple și frumoase dacă omul nu făcea nici o încercare să o rezolve? Bineînțeles că exista o cale de ieșire. Și mai era și foarte simplă. Omului nu-i rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strigă Vultur-în-Zbor, folosind iar aceste cuvinte după șapte secole. — Bună! spuse Virgil Jones. Câteva întrebări din partea lui Virgil Jones l-au făcut pe Vultur-în-Zbor să vorbească despre Deggle și să amintească de cuvântul „Etiopia“. în momentul în care l-a, ghicitoarea gorfului s-a spulberat. Pentru că asta era cheia, ieșirea. Etiopia... Abisinia... Ne mai vedem... La revedere. Tot ce trebuia să facă era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dacă tu crezi că i-am vrut răul, îmi subapreciezi priceperea. Cum i-am intuit rolul de participant la Ordonarea Finală, ar fi fost de prost gust să stric în mod premeditat acea Ordonare. Eu doar i-am oferit o ghicitoare, cu ajutorul căreia putea să aprofundeze cunoașterea dimensiunilor. Gândește-te numai: dacă n-aș fi făcut-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
energie și le revărs asupra lui Momo. Copiii sunt dovada trecerii noastre, Momo, acolo unde ne ducem după ce murim. Sunt cel mai bun lucru și cel mai imposibil lucru, dar nu există altceva. Trebuie să mă crezi. Viața e o ghicitoare și ei sunt răspunsul. Dacă există vreun răspuns, atunci ei sunt răspunsul. Momo caută În geantă și-mi dă un șervețel. Oare gândul la copii m-a făcut să plâng sau gândul că aseară nu m-am gândit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă odată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades de brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. {EminescuOpIV 321} Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adînc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă odată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades de brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. {EminescuOpIV 321} Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adînc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zel, dar și de naivitate. Supărat pe mine Însumi, am pornit pe strada Îngustă și am trecut pe sub camerele care supravegheau porțile lăcuite - fiecare lentilă cu povestea ei de spus. Diversele aspecte ascunse transformau Estrella de Mar Într-o uriașă ghicitoare. Coridoarele În stil trompe-l’œil Îmbiau, dar nu duceau nicăieri. Aș fi putut sta cît era ziua de lungă să tot Învîrtesc scenarii care să dovedească nevinovăția lui Frank, dar țesătura se destrăma de cum o lăsam din mînă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
droaștei, strigînd: - A venit căruța cu pîine! A venit căruța cu pîine! În Cuțarida, Mielu lăsa și câteva pituști împletite pe care le avea pregătite în lada de sub capră: două pentru cârciumar, două pentru popă și câteva chifle pentru Marița, ghicitoarea. Când le împărțea, calicii se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bătrâna s-a gândit ce s-a gândit, a clătinat din cap și i-a spus: - Mutu tău s-a-ncurcat cu vreuna pe unde se duce. De când îți tot spun eu și nu vrei să m-asculți! Hai la ghicitoare, să se uite ea-n cărți, să vadă ce-i și să ți-l dezlege... Coana Marița ședea într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi copiilor să bea de trei ori din apa descântată și ieșea afară, căutând un câine pe care o arunca, zicînd: - Așa să fugă deochiul, cum se scutură dinele de apă! Linei îi fusese rușine să se ducă ziua la ghicitoare. O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Da mă luai cu vorba și nu te întrebai, coană Lino, care ți-e supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum v-a zugrăvit zugravul. Dac-o fi bine, de bine să iasă, Dac-o fi rău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întoarce, tot fără dragoste se întoarce și cu sufletu-n altă parte. Văd lacrimi și supărare... - Așa e... Încuviință nevasta cârciumarului. - Da cade bine, pe urmă, că or să se certe, uite aici.... Degeaba privea Lina, nu înțelegea nimic. 327 Ghicitoarea strânse cărțile. - Au obosit, spuse. Mai dă pe la mine să-ți mai ghicesc. Aglaia se îndesă mai către Marița: - Da n-ai putea dumneata să faci ceva, c-am auzit că-i aduci înapoi. Coana Marița puse degetul la gură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vie a onestității alergăturilor ei. Pentru mine a fost, în orice caz, o experiență pe cât de minunată, pe atât de neașteptată. Și uneori, trebuie s-o recunosc, neliniștitoare. Cea dintâi vizită pe care am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar. Se spunea că sultanul din Fès îi cerea sfatul de fiecare dată când era lună nouă și că ea îi făcuse vrăji unui emir care o amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași culoare, împodobit cu fir de aur, în spatele ei aflându-se o tapiserie care înfățișa cele douăzeci și opt de lăcașuri ale lunii, iar dinainte având o masă joasă pe care era pus un vas de lut smălțuit. Mama se așeză în fața ghicitoarei și-i spuse încetișor ce anume o adusese acolo. Sara și cu mine rămăseserăm mai înapoi, în picioare. Um-Bassar turnă apă în vas și adăugă o picătură de ulei, peste care suflă de trei ori. Recită câteva formule de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oricare ar fi fost întrebarea, dar mama era cu urechile ciulite. Pentru scopul pe care și-l propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe aceste femei sahacat, căci ele au obiceiul de a se folosi una de alta, lucru pe care nu l-aș putea exprima printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ștergare ca să le ascundă pe cele mai de vază. Cu toate astea, când trăgeam cu ochiul la ușa de intrare după-amiaza, vedeam cum vin nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
p.m. Se întâlni cu Uri la cafeneaua Restobar. Nu că el ar fi numit-o așa. — Ne întâlnim la cafeneaua care era moment, îi spusese el într-un mesaj vocal lăsat pe telefonul mobil. Nu înțelesese. Era un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui imediat să „iasă din hotel, să urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]