1,318 matches
-
și oarecând cei doi bani ai văduvei, și-i înscrie în Cartea Vieții. Pleacă-Ți, Doamne, urechea și ascultă glasul rugăciunii lor, binecuvintează-le viața, dăruiește-le mântuire și-i aprinde de dragostea cea către tine, către aproapele și către glia străbună, iar noi împreună să preaslăvim pe Dumnezeu cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Amin!” Î.P.S. Bartolomeu Anania - Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului Acest mare eveniment a fost înregistrat și redat corespunzător de mass-media de dreapta
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oameni și națiuni - pe marea suspinelor, în căutarea limanului plin de liniști creatoare, podgorii și livezi, în floare și rod, unde libertatea e “mamă a virtuților” (Andre Chenier), mamă a legii morale edificată pe jertfă și dragostea de Dumnezeu - Neam - Glie - Semeni, patrulaterul certitudinilor și al dragostei de viață, în care fostul ofițer în armata regală română, eroul pe frontul de Est și Vest, martirul închisorilor comuniste și al urmăririlor ulterioare, Gheorghiță Savel, crede nelimitat și rămâne în orizontul mirific al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
toamnă (deja) a lui ’86, fără ca privirile mele să-l urmărească pierzându-se pe cerul înnorat. Ea avea să locuiască de-atunci la Haifa, oraș mai potrivit ca nume cu părul și privirea ei. Eu, rămas în București, legat de glie (credeam sincer pe-atunci că n-aveam să pot ieși din țară niciodată), am suferit câinește câteva săptămâni, apoi am uitat. I-am trimis scrisori știind sigur că nu vor ajunge la ea, după cum nici o scri soare din Haifa nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
premiile Societății Scriitorilor Români, încercînd astfel să dezamorseze suspiciunile de natură ideologică. După Brățara nopților, „poemele zodiacale” și ascensiunile lor vizionare marchează, în opinia comentatorului, „cel de-al doilea moment al suitei panteiste”: „Ceea ce acolo se desfășura și creștea din glia fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Aici nu bat vânturi grele, Dar n-auzi nici de durere, Doar de dorul de copii, Pe care îl duc părinții! Sunt culturi pline cu plante, Toate-s verzi, nu sunt uscate, Nu știm cât vor mai trăi, Să cultive glia noastră, bătrânii! Tineri în sat nu mai sunt, Ei, sunt la oraș, demult, Dintr-un sat frumos și viu, Va ajunge un sat pustiu! Și îmi pare rău de el, Sunt copil în satul meu, Amintiri frumoase au fost, Toate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița-i pustie Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire Din inima bătrânului pământ
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
după ce acel amestec se săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de pământ care lega insula de azi de întinsa țară vecină începu să scuipe foc și noroi fierbinte din gura lui ridicată peste nori, și mari cutremure zguduiră glia. Când muntele se potoli, iar oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte de pământ o înghițise marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să stea legați de ele cu capul în jos. Luntrea minunată, căreia i se închinaseră neamurile pământului, începu să tremure. Un vuiet surd se auzi dedesubtul ei, apoi luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin urmare omologată vieții cosmice care, ca lucrare divină, devine imaginea exemplară a existenței umane. După cum am văzut, căsătoria este valorizată ca o hierogamie între Cer și Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este însă mult mai complexă la agricultori. Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adevărat umană. Dincolo de această semnificație religioasă pe care o dobândesc actele fiziologice ca imitație a modelelor divine, organele și funcțiile lor au fost valorizate religios prin asimilare cu unele regiuni sau fenomene cosmice. Am întîlnit exemplul clasic al femeii asimilate gliei și Pămîntului-Mamă, cel al actului sexual asimilat hierogamiei Cer-Pămînt și semănatului. Omologările om-Univers sânt însă mult mai numeroase. Unele par ușor de stabilit, ca de pildă cea dintre ochi și Soare, sau între cei doi ochi și Soare și Lună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o clipă... Oare știi ce-mi ceri? Ce-i omul de a căruia iubire Atârni lumina vieții tale - eterne? O undă e, având a undei fire Și în nimicuri zilele-și dișterne. Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui... Căci lutul în el crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de marea industrie alimentară, recomandîndu-ne „produse naturale” și o alimentație ca pe vremea bunicii. Bunica noastră, nu a lor ! - au zis publiciștii români, intuind patriotismul ce zace mereu treaz în orice compatriot. Și s-au pus să lege bunica de glie, dînd astfel un caracter autohton unei strategii mondiale de marketing - în care unii specialiști în politicile alimentare nu ezită să vadă o reciclare și o instrumentare propagandistică a mitului rousseauist al bunului sălbatic, mai aproape de „natură” și mai „autentic”, ferit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
autentic”, ferit de pervertirile „civilizației”. Și astfel s-a lansat și la noi trendul produselor „tradiționale”, românești - fabricate, bineînțeles, de aceleași multinaționale alimentare. Cine este însă bunica, bunica noastră ? Francezii, de pildă, au legat-o și ei, de mult, de glie, de glia lor numită terroir, conferindu-i individualitate locală documentată istoric. Dacă, de exemplu, fac reclamă la pateu de ficat, acesta va fi totdeauna un anumit pateu, dintr-un anumit terroir, cu o anumită istorie particulară, documentată prin arhive și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de pervertirile „civilizației”. Și astfel s-a lansat și la noi trendul produselor „tradiționale”, românești - fabricate, bineînțeles, de aceleași multinaționale alimentare. Cine este însă bunica, bunica noastră ? Francezii, de pildă, au legat-o și ei, de mult, de glie, de glia lor numită terroir, conferindu-i individualitate locală documentată istoric. Dacă, de exemplu, fac reclamă la pateu de ficat, acesta va fi totdeauna un anumit pateu, dintr-un anumit terroir, cu o anumită istorie particulară, documentată prin arhive și urmată cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că unde mergi prin paradis Tu calci pe lacrimile mele, chiar de nu le vezi Când umbli singură prin parcuri și livezi. Iți voi păstra credință pe vecie Căci este cea mai sfântă măreție, Iar când voi fi îngropat sub glie Mereu tu să-mi aduci câte-un buchet de iasomie.
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
iubirii. Zdrențele naturii în care supraviețuim ar putea fi decorul ultimelor generații de humanoizi. Animalele rare sunt ocrotite de legi, nu și de păduchi. Bucătăria planetei noastre se va afla în strictă corelație cu tandrețea pe care i-o arătăm gliei. Și varza poate fi o capodoperă. Dar nu când e comparată cu o carte. Natura își motivează întotdeauna refuzul. Se pare că în curând ne vom mulțumi cu fotografia fripturii. Sub aspect ecologic, planeta noastă pare a fi haznaua universului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu la căldură. Marginalizați pe pământ, artiștii și - au privatizat cerul. Arta cântă în om petele de auroră. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este și milă să calci pe ele... Soarele răspândește o lumină aurie, adeverind spusa unor mari pictori - că doar meleagurile Iașilor au o lumină aparte. O lumină caldă... Ademenitoare. Nu întâmplător, pictorul Theodor Pallady și-a cumpărat o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de aceeași boală... Pentru câteva clipe, călugărul a rămas cu privirea dusă fără țintă. Apoi a reluat firul vorbelor. ― Voiam să spun că noi încercăm doar să cunoaștem adevărul din cele scrise de cei care au călcat cândva pe această glie... Cu alte cuvinte, culegem țăndări din ceea ce a fost cândva... Când călugărul și-a încheiat “discursul”, am pus mâna pe clanța ușii și, cu încetineală de melc, am deschis-o. Parcă îmi era frică să nu-i răvășesc firul gândurilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
existență. Ca într‑o secvență filmată cu încetinitorul, mama vede blocurile grele de piatră, crescute din pământul de la Mauthausen, cum îi strivesc pe deținuții vlăguiți. Chiar după încheierea zilei de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Hamangiu a venit pe lume, pentru ca cu suf letul lui bun, cald și nobil, să înscrie în cartea neamului nostr u o mare pagină de înălțare morală. Fiu al unui plugar din ț inut ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]