9,375 matches
-
drumul pribegiei... tocmai În Marea Britanie. Doamne, ce face timpul cu noi! Ne ucide lent, fără să-i simțim glasul stins care ne cheamă spre punctul final al existenței. De ce nu te-ai oprit În loc... În acel moment de bucurie și glorie a vieții? De ce?! Niciodată nu va mai fi la fel... Clipa, odată trecută, Își va pierde din strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Niciodată nu va mai fi la fel... Clipa, odată trecută, Își va pierde din strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile. Și totuși, acum, la douăzeci de ani, trăiește un sentiment acut de panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi "monitoriza" înainte de revoluție, au avut încredere în el, toată lumea știe că este un om informat, un om foarte serios, temeinic în tot ceea ce face, și teroarea a construit-o cu un fel de artă, s-a acoperit chiar de glorie, oamenii îl respectă ca pe unul dintre cei mai rafinați securiști, unul cu stil și metodă, așa încât, după revoluție s-au lăsat cu toată încrederea pe mâna lui, la început se cam fereau să-l privească în ochi, se simțeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
STATUS QUO”, 1969, Anglia; membri: Francis Rossi, Rick Parfitt, Alan Lancaster. „SWEET”, 1970, Anglia; membri: Brian Connoly, Andy Scott, Steve Priest. „SMILE”, 1968, Londra; precursorii formației „Queen”; Brian May, Roger Taylor. „T . REX”, 1960, Londra; membri: Marc Bolan, Mickey Finn, Gloria Jones; albume: „Electric warrior” 1971, „The Slider” -1972, „Tanx” 1973; melodii: „Children of the revolution”, „20 th century baby”. „THREE DOG NIGHT”, 1966, SUA; membri: Chuck Negron, Danny Hutton, Cory Wells. „THE ANIMALS”, 1962, Newcastle-Anglia; membri: Mick Gallagher, Eric Burdon
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost: ELVIS PRESLEY - regele rock’n roll-ului -, STEVIE WONDER, ELTON JOHN, ROD STEWART, JACK BRUCE, IAN DYLAN, DONOVAN , GARY GLITTER, GILBERT O’SULLIVAN, DAVID BOWIE, NEIL YOUNG, ALBERT HAMMOND, DON MC LEAN, DAVID CASSIDY, CAROLE KING, ALICE COOPER, CARLY SIMON, GLORIA GAYNOR, MADONA - regina muzicii pop - și JANIS JOPLIN - cântăreața supremă. Milităria, datorie de onoare Luatul la oaste pe vremea mea era obligatoriu după majorat, dacă nu erai implicat într-o formă de învățământ profesional, tehnic, mediu sau superior, sau dacă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu școli de toate felurile și de toate gradele, cu biblioteci, muzee etc.” „Într-un sens și mai general, Îi revine Statului de a conserva patrimoniul moral al națiunii, de a strânge documentele istoriei sale, de a păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a ieșit la pensie, Mihai Tatulici a poposit, întro zi, pe la Repedea, să vadă ce s-a mai ales cu brăduțul său drag. Brăduțul era, de-acum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și originali inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
două tipuri de gândire, aparent ireconciliabile: gândirea orientală și gândirea occidentală - una bazată pe fragmentarism, cealaltă, pe ideea de sistem. Stranie premoniție scriitoricească în „Bufnița oarbă“, roman scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții tipărirea lor. De multe ori, nici scriitorul însuși n-are habar de apariția, în librării, a cărților sale... Pe 2 noiembrie 1950 e din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
actor și regizor renumit, o le gendă a Teatrului Național București”. Valentin Plătăreanu - căci despre el este vorba - a fost, În România, un actor foarte bun ; dar nu legendă. Și ca regizor, nu s-a impus; În fine, perioada de „glorie” a avut-o pe scena Teatrului de Comedie, nu a Naționalului. Dar de ce să mai alerge autorul articolului prin biblioteci, să verifice informația?!... De asemenea, o jună din Iași, prezentîndu-mă, fugar, Într-un articol, spunea despre mine că aș fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Luluța din Chirița..., Emilia Galotti, Sonia din Crimă și pedeapsă, Sapho - Daudet, Luise Müller din Intrigă și iubire, Dama cu camelii, Karenina, Nora lui Ibsen, Hermiona - Andromaca lui Racine, Rosine Bărbierul din Sevilla, Oana -Apus de soare ), cugetări amare („ Numai gloria curată În teatru e...sărăcie curată ; o văd bine acum, Însă prea tîrziu” ; sau : „Azi, În teatru e mare lipsă de talen te , din cauză că e și mare lipsă de modele” ; „În teatru nu e nimeni fericit!” - vai, ce bine o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actorul era „bun element de muncă”; „Mercutio, un rol mic”; „ca cel...”; „cel mai genial” ; „director de scenă și regizor” ; „mă acompania cu o muzicuță caracteristică”; „studenților universitari” etc. Să-ncheiem cu o frază din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin - Djugașvili - s-ar traduce prin...fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm...Culmea ironiei! Mai Întîlnim, În viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care - din carte rezultă că - doar trec pe lîngă autor, cu roluri im portante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
operei marelui scriitor rus, nu-i scapă biografului : de la copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea fire documentare și nu numai, Încît simți nevoia s-o ...rescrii, măcar rezumînd-o... Familia. Pentru autorul de mai tîrziu al Stepei, familia a Însemnat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atîtea varii evenimente, expe riențe literare, eșecuri profesionale și sentimentale, În nu mai patruzecișipatru de ani... E ciudat cum un atît de mare scriitor, nu avea orgolii literare. Nu dorea să semneze, la Începuturi, cu numele lui real, nu dorea glorie și succes În societate, fiind mulțumit că poate cîștiga niște bani fără alt efort decît cel al con deiului. Ghiuleaua legată de picior - familia - nu-l lăsa să se bucure În tihnă de primele succese literare (publicarea schițelor În diverse
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ termenul și, poc-poc, na milionul, verișcane! Altceva? Niște treburi mai abstracte cum ar fi gloria? Poftim, nene! Ce anume vrei? Zi, dom'ne, nu te sfii! Nobelu', Oscaru', titlul olimpic ori de campion mondial? Avem de toate, pe alese. Uite, vitrina-i plină, arată cu degetuțul Universul, neavând nimic mai bun de făcut, gata, te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de nimeni. Simțeam că, vorbind cu cineva despre ea, aproape mă vedeam obligat să-i fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări franciscani, cu glugile pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a bărbaților de pe tot globul, Marilyn Monroe a fost, cu siguranță, cea mai celebră și cea mai invidiată femeie a secolului XX. A avut tot ce i-ar putea cere o femeie peștișorului fermecat: frumusețe dincolo de timp și de mode, glorie și strălucire, bani, amanți și soți celebri. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 5 august, 1962, trupul gol, lipsit de viață, al actriței a fost găsit întins de-a latul patului din casa sa aflată în Brentwood, Fifth Helena
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
meritelor veteranilor de război și cadrelor militare în rezervă și retragere, pentru că în cei 90 de ani de istorie, chimiștii Armatei Române au participat la toate evenimentele majore ale patriei, implicându-se în îndeplinirea misiunilor și contribuind la acoperirea de glorie a drapelelor sub faldurile cărora au luptat și de cinstire a tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea ei. Cu ocazia aniversării a 90 de ani de existență a armei Apărare CBRN, vă rog să-mi permiteți să
CADENȚE PESTE TIMP by Gheorghe Teleman () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93201]
-
ceva ce el nu are, o reală generozitate, ceva de gentleman, o sensibilitate aparte, un farmec bărbătesc, neconstrîns în nici o împrejurare. Toate personajele mizerabiliste ale ghettoului trec printr-o metamorfoză fascinantă în frumoșii ani nebuni, își trăiesc efemerul moment de glorie pînă la ultima aventură. Noodles este conștient de riscul maxim al unei astfel de lovituri și încearcă să preîntîmpine dezastrul denunțîndu-și la poliție prietenii. Rezultatul este un întreg măcel, iar corpul lui Max este ars fără ca trăsăturile să-i mai
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]