2,432 matches
-
Putna, cu racla sfântă a ctitorului, ca noi, toți românii și întreaga creștinătate, ținătoare de minte, ne pregătim să comemorăm în 2004 cei 500 de ani de la ridicarea la cer a sufletului celui care „în cei 47 de ani de glorioasă domnie, Ștefan cel Mare a cutrierat neobosit Țara Moldovei de la Suceava la Cetatea‐ Albă, de la Chilia la Colomeia, de la Hotin la Ciceu, de la Milcov la Bahlui cu oaste sau fără oaste”, noi rămânem aici la Bârladul tinereții noastre, întrebându‐ne
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a populației, au dus la scăderea rezervelor alimentare și, mai departe, la reducerea capacității de Întreținere a vieții În zona Mesopotamiei, Înfloritoare În perioada precedentă. Până la 1800 Î.H., agricultura sumeriană a intrat efectiv În colaps, iar această civilizație, odinioară glorioasă, a căzut În obscuritate. Astăzi numai arheologii scormonesc zona pentru a evidenția o cultură și civilizație apuse . Declinul Sumerului antic este o lecție Îngrijorătoare pentru viitorul culturilor și civilizațiilor actuale, cu atât mai mult, cu cât În vremurile antice populațiile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
deceniu au scris parcă cu degetul pe aburul unei sticle - foarte puține dintre proiectele lor, atunci când au căpătat ceva coerență, au fost duse până la capăt. Judecându-i retroactiv prestația și renumele cu care s-a ales în „popor” după atâtea glorioase înfăptuiri, se poate afirma că intelectualul a fost un diversionist într-un dublu sens: diversionist cu program, și diversionist din prostie. Această carte exprimă așadar o părere de rău a autorului la adresa comportamentului intelectualului basarabean în primul deceniu de după căderea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
origini incerte, care a compromis se pare definitiv ideea unității românești.) Unirea la români pare să fie astăzi - formulez cu tristețe această opinie - doar un simplu exercițiu de memorie, un test retrospectiv. Când prezentul este așa cum este, adică lamentabil, trecutul „glorios” este chemat să ne oblojească existența. „Faptele strămoșilor” sunt un paravan sub care ascundem (mai curând avem iluzia că ascundem) traseul nostru laș și mediocru. Rememorarea aceasta solemnă e un refugiu în timp care amână întâlnirea cu noi înșine... Și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Europei. Estonienii sunt un popor cu tradiții, de care se îngrijesc și pe care le cultivă și, aș îndrăzni să spun, din care își trag energia și vigoarea. Ei își asumă cu mult curaj trecutul care n-a fost întotdeauna glorios, însă a fost unul onorabil. Aici vom consemna o deosebire esențială între noi, basarabenii, și ei, estonienii. În Republica Moldova nu vei auzi aproape pe nimeni, cu atât mai puțin un politician, să spună limpede: „ocupație sovietică”, „regim comunist”, „eliberare națională
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
expresia lui Grigore Vieru - le-a pus cu generozitate la dispoziție pagini întregi, lăsând să se înțeleagă că împărtășește aceleași opinii cu semnatarii articolelor. Articole în care este invocat din nou spiritul tutelar al lui Ștefan cel Mare, monumentala și glorioasa noastră tradiție patriotică (de aceea, probabil, am ajuns unde am ajuns - n. n.) și, în mod obligatoriu, blestemul-avertisment că cei care vor semna tratatul cu Ucraina vor fi considerați trădători. De asemenea, se sugerează că România se poate dispensa de umbrela
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mult sau mai puțin conștiente În mintea sinucigașului, Își găsește imediat apologeții. «Jupiter nu putea să vadă nimic mai frumos pe pământ decât sinuciderea lui Cato», scrie cuprins de-o frenetică admirație Seneca. Și totuși, această moarte voluntară, cea mai glorioasă din istoria Occidentului, s-a alterat de atâtea confuzii, de atâtea contradicții.33 Astăzi, sinuciderea nu mai iscă oroarea, spaima, revelația blasfemiei pe care o invoca Biserica. Demonetizată alături de celelalte boli ale veacului, ea rezistă mai degrabă ca temă a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au atras primii atenția că „moartea dă târcoale vieții”, Învârtind În mână inevitabilul laț. Lumea se Împarte, desigur, În grupuri de sinucigași și grupuri cărora eroismul sinuciderii le rămâne străin. E diferența dintre atenieni, care au știut s-o sfârșească glorios, și mizerabilii de stânga, care-au sfârșit-o prost: „fără vreun gest frumos, fără un cuvânt bun și chiar fără vreo glumă bună”. Drieu le-o aruncă violent În față: „Nici o sinucidere la voi, nici un tub de Dial Ciba”. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
etc.) au fost angrenate în seria omagială care a dominat anul, culminând cu festivitățile din 2 iulie 2004. Majoritatea manifestărilor au reiterat pe un ton adesea hiperbolizant, dublat de informații istorice minimale aceeași binecunoscută narațiune despre domnitorul-erou și faptele sale glorioase. Totul a dovedit că există un larg consens asupra structurii și finalității acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară prea multe detalii. Au fost însă și reacții contrare, de redefinire mai puțin sacralizantă a personajului istoric aflat în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Chilia și Cetatea Albă"41. Meritele și vinovățiile întregi lecții erau împărțite fără rest între noi și ceilalți, străinii jucând mereu un rol negativ. După această pace, cumva diferită de "pacea și liniștea" primilor ani, povestirea trecea direct la sfârșitul glorios al domnitorului, numit dintr-o dată "prieten al oamenilor vrednici și al tuturor lucrurilor frumoase". Finalul își purta personajul istoric direct în legendă, confirmând că peste tot în Moldova de azi întâlnim urme ale faptelor sale. În ediția din 1991 se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în exces a personajului, preferând să insiste asupra veridicității evenimentelor și a reconstrucției factuale 149. Încercând să vadă altfel așezarea Țărilor Române între "diplomație și conflict", un alt manual a optat curajos pentru primul termen al acestei ecuații, culisând de la gloriosul "front antiotoman" la bunele relații româno-otomane. Vorbind despre "marile figuri ale rezistenței antiotomane" din Țările Române, autorii au anunțat de la început șansele lor reduse "niciunul dintre aceștia nu a luptat tot timpul domniei cu oștile sultanului (ar fi fost și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
stat a României". Locația privilegiată a rămas, întotdeauna, Alba Iulia, dar tendința autorităților a fost, de la început, să transleze cumva importanța momentului spre capitala țării unite și spre centrul funcțional al administrației; mai mult, s-a încurajat extinderea unei posterități glorioase spre "românii de pretutindeni". Trecerea acestei aniversări din registrul național în acela civic nu s-a realizat niciodată complet, pentru că ar fi cerut includerea celorlalte etnii (și confesiuni), nemajoritare, în sărbătoarea statului român; etnicii unguri, de exemplu, sunt vizibil deranjați
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
I nu mai era cu totul indispensabil bunei reprezentări a regalității, care se putea limita la cei aflați atunci în exercițiul funcțiunii: regele Ferdinand, regina Maria și prințul moștenitor Carol 27. Prezentul era, astfel, mai puțin stânjenit de un trecut glorios, dar împovărător. În lecțiile de acest tip, războiul nu se sfârșea prin tratatele internaționale din 1919-1920 sau prin ocuparea Budapestei de către trupele române, în august 1919, ci prin încoronarea lui Ferdinand și a Mariei, la Alba Iulia, ca regi ai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dumnezeiască se făcuse"), voit atemporale, înfierând "vrăjmașul de veacuri" și anticipând înlăturarea "pentru totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al Doilea Război Mondial se așeza pe alte coordonate, răvășind România cu alți dușmani și noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea a revenit la figura emblematică a regelui Ferdinand
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interesau deja de stabilirea detaliilor retragerii, cerând un răgaz de 20 de zile și căutând să evite luptele. Din perspectiva lui Marghiloman, demonstrațiile războinice ale guvernului care i-a succedat 109, "ultimatum, mobilizare, toate aceste au fost inutile și puțin glorioase"; trupele române înaintau oricum "la știrea armistițiului, spre Brăila, Focșani, Bicaz, Dobrogea, Cernăuți"110, grăbindu-se să recupereze teritoriul pierdut în 1916 și să se extindă în zonele limitrofe, intens disputate cu vecinii. Coincidența retragerii trupelor inamice cu noua ofensivă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe heteroclita populațiune din a doua capitală a Țărei"157; "în fața mulțimii [aflate în Piața Unirii] [...], cu un entuziasm de nedescris, elevii școalelor au cântat diferite cântece naționale și au jucat Hora Unirei"158. În final, invocarea fidelă a trecutului glorios "în același loc unde la 1859 s-a jucat Hora Unirei de M. Kogălniceanu și ceilalți bărbați patrioți ai Moldovei" a îngăduit participanților un moment de reverie colectivă, "gustând cu toți o clipă din fericirea și bucuria părinților și moșilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în cuvântările către săteni, se conturau două unități de expunere distincte, categoric departajate din punctul de vedere al situării temporale și al actorilor principali. Discursurile se construiau pe două mari teme cumulative: unirea Principatelor Domnitorul Al. I. Cuza România trecutul glorios, respectiv războiul pentru (re)întregire Regele Ferdinand Regatul român prezentul prosper. Prima temă era dominată de ideea unirii, pe când cea de-a doua includea mai multe reprezentări istorice: războiul și jertfa națională, dinastia și reformismul modernizator 204. Prezentul nu era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a redeschis disponibilitatea Partidului Comunist Român pentru evenimentul respectiv. În acest context, a fost reorganizat Muzeul Unirii din Alba Iulia 244 și a reînceput publicarea unor evocări ale celor petrecute în 1918. Șeful statului s-a implicat direct în elogierea gloriosului moment, decretând "marea adunare populară de la Alba Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei la patria mamă" drept apogeu al istoriei naționale 245. Următoarele festivități de amploare datează din anii 1978, 1983 și 1988, fiind asociate tot mai strâns cu obsesia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în 1918 îi oferă încă o dată prilejul să monopolizeze istoria și să o treacă pe numele lui"248. În 1988, zelul propagandistic integra unirea direct în istoria cea mai nouă a Partidului, de vreme ce "o fericită coincidență a făcut ca sărbătorirea gloriosului jubileu de șapte decenii de la Unirea cea Mare să aibă loc în apropierea zilelor în care s-au desfășurat lucrările ședinței comune a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român"249. De la balconul Comitetului Central al P.C.R., președintele ținea o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
El pare să fi răspuns, deopotrivă, atât așteptărilor din Transilvania, cât și cerințelor formulate de autoritățile centrale. De la prima ediție a manualului său, Lupaș a insistat asupra importanței zilei de 1 decembrie așezând-o, mai întâi, în șirul de momente glorioase ale anului 1918, alături de cele petrecute la Chișinău și Cernăuți și revenind apoi, pentru a o consacra drept simbol istoric de prim rang: "La Alba-Iulia s-a desăvârșit libertatea și unitatea noastră națională. De aceea, ziua de 1 Decembrie 1918
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la care se raportează. Urmând regula "o țară, un manual", respectăm o schemă epică tradițională care, de mai bine de două secole. modelează narațiunea istorică după tiparul statului-națiune conferindu-i, chiar cu ajutorul școlii, rațiuni identitare inalterabile. De altfel, nostalgia istoriilor glorioase a sedus toate țările proaspăt eliberate de restricțiile propagandei socialiste și de falsele sale constructe internaționaliste, voit insensibile la vechile dispute între vecini. După dispariția fragilei pax Sovietica, sentimentul demnității naționale a erupt, modelând retroactiv și reprezentările publice despre regimului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dificil pentru elevii de toate vârstele, care au o singură certitudine: că a fost ceva atât de important, încât poate fi invocat cu folos aproape în orice lecție. Pe de altă parte, Ștefan cumulează atât de multe succese și fapte glorioase încât te poți întreba de ce nu le-ar ilustra chiar pe toate, fiind și un bun unionist; să nu uităm că unele manuale i-au acordat explicit această calificare, numindu-l precursor al unității naționale. În plus, toți domnitorii importanți
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Litere, Arte, Idei", supliment cultural al ziarului "Cotidianul", nr. 35, din 18 septembrie 1995, pp. 7-8. 300 Jacques Rancière, Les noms de l'histoire. Essai du poetique du savoir, Editions du Seuil, Paris, 1992, p. 12. 301 Și astăzi, "trupul glorios al patriei este afișat pe pereții clasei sub forma unei hărți colorate" (Anne-Marie Thiesse, op. cit., p. 174), deși "ideea că ar exista regiuni naturale este o iluzie dată de percepția naivă fixată de către toponomastică. Geografii cei mai conștienți de metodologia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
problemele lor fiind mai mult cele de interes personal" (Romică Iloaia, 46 ani, muncitor). Motivația istorică a fost prezentă la toți cei atrași de subiect, care au probat cunoștințe suficiente despre toate unirile românilor. Totuși, în logica ascendentă a trecutului glorios, momentul de la 1918 a rămas cel mai semnificativ, beneficiind clar de avantajul decretării sale ca zi emblematică a statului român: "așa cum Franța are ziua de 14 iulie, SUA 4 iulie, noi avem 1 decembrie ca zi națională" (Emilian Rusu, 47
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
universalitate) evidentă. Altfel de ce, în plin realism, s-ar fi gândit oponentul cel mai de temut al lui Dickens să-i propună publicului larg o altă perspectivă, e drept că presărată din belșug cu aluzii la moralitatea claselor superioare din glorioasa Anglie, a relației maritale Ivanhoe Rowena (și a cavalerismului, cu toate mistificările lui) din nu mai puțin celebrul roman istoric al lui Walter Scott? Thackeray era îndeosebi nemulțumit de convenționalitatea personajelor lui Walter Scott și de finalul care nu mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]