10,847 matches
-
adipocitare), care inhibă proliferarea celulară. Perturbări ale ponderostatului deplasează balanța greutății corporale, fie spre creștere excesivă (obezitate), fie spre mobilizare excesivă (cașectizare). Există, de asemenea, dovezi în favoarea existenței unei relații între aminoacizii serici și apetit. Creșterea acestora reduce consumul de glucoză (însă efectul nu este atât de puternic ca al glucozei) și inhibă ingestia de alimente, iar reducerea lor sub valorile normale, din contră, stimulează alimentarea. Reglarea de lungă durată se realizează prin fenomene lente de aport și consum sau depozitare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
greutății corporale, fie spre creștere excesivă (obezitate), fie spre mobilizare excesivă (cașectizare). Există, de asemenea, dovezi în favoarea existenței unei relații între aminoacizii serici și apetit. Creșterea acestora reduce consumul de glucoză (însă efectul nu este atât de puternic ca al glucozei) și inhibă ingestia de alimente, iar reducerea lor sub valorile normale, din contră, stimulează alimentarea. Reglarea de lungă durată se realizează prin fenomene lente de aport și consum sau depozitare, în prezent acumulându-se date ce arată că rezervele grase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
deficit hidric sau salin. Rinichii deținând rol determinant în autoreglarea balanței hidrice și ionice de Na+, Cl-, K+, HCO3-, Ca2+, Mg2+ sau H+, participă atât la menținerea în limite constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi și alte molecule mici, dublate de eliminarea de substanțe toxice și produși finali de degradare metabolică. În afara proceselor de filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară formatoare de urină, rinichii asigură conversia vitaminei D în formă activă și secreția unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
astfel de plasma sanguină doar prin lipsa acestora. Cercetările privind compoziția filtratului glomerular, recoltat prin micropuncție, au pus în evidență doar urme de proteine (sub 0,03%) și mici diferențe, nesemnificative, în ceea ce privește concentrația ionilor și substanțelor cristaloide neionizate (uree, creatinină, glucoză). Fracția de plasmă filtrată, denumită și urină primară, este de 125-128 ml/min., ceea ce reprezintă 180 l/24 ore sau de 4,5 ori cantitatea de apă din întreg organismul. Faptul ilustrează rolul rinichiului în procesul complex de depurare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțial la formarea de urină finală și la menținerea echilibrului hidroelectrolitic, în general. Ajuns la nivelul teritoriului tubular al nefronului, filtratul glomerular suferă modificări importante calitative și cantitative, datorită reabsorbției masive de apă, ioni și substanțe cu prag de eliminare (glucoză, acizi aminați, vitamine etc.). Peste 90% din apa existentă în filtratul glomerular se reabsoarbe la nivelul tubilor uriniferi. Aproximativ 80% este resorbită de tubii proximali în cadrul reabsorbției obligatorii, iar restul la nivelul ansei Henle (6%) și tubilor distali (14%), reprezentând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inferioară celei a lichidului interstițial, reabsorbția apei se face pasiv. Substanțele greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același mecanism al creșterii glucozei și apei neresorbite. Spre deosebire de apă, care este resorbită prin difuziune osmotică, clorurile și principalii cationi (Na+, K+, Ca++) sunt reabsorbiți prin procese de transport activ, cu participarea unor cărăuși energizați de tipul ATP-azei (Na+-K+) lui Skou (1958). Printr-un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mare parte la nivelul tubilor proximali. Spre deosebire de ionii de sodiu, calciu și clor care sunt reabsorbiți predominant de epiteliul tubular proximal, potasiul este reținut de tubii proximali în proporție de 100% și secretat apoi de cei distali. La rândul său, glucoza este integral reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Reabsorbția glucozei, având la bază un mecanism enzimatic de transport activ, este limitată de concentrația sa plasmatică. Transportul maxim (Tm) tubular al acesteia atinge 350 mg/min. la bărbat și 310-320 mg/min.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sodiu, calciu și clor care sunt reabsorbiți predominant de epiteliul tubular proximal, potasiul este reținut de tubii proximali în proporție de 100% și secretat apoi de cei distali. La rândul său, glucoza este integral reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Reabsorbția glucozei, având la bază un mecanism enzimatic de transport activ, este limitată de concentrația sa plasmatică. Transportul maxim (Tm) tubular al acesteia atinge 350 mg/min. la bărbat și 310-320 mg/min. la femeie. Eliminarea urinară apare numai în cazul în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
70 min.) sau diotrastului (42-52 mg/min.) dă indicații asupra excreției tubulare, clearance-ul inulinei (125 ml/min.) permite aprecierea capacității de filtrare glomerulară. Reabsorbția tubulară, pe de altă parte, poate fi evaluată prin determinarea clearance-ului fosfaților (2-5 mg/min.) sau glucozei (270-350 mg/min.). Indicații prețioase asupra irigației renale oferă determinarea fluxului plasmatic cu ajutorul clearance-ului PAH (normal 690 ml/min.). De o mare utilitate este, de asemenea, proba de diluție și concentrație Volhard, care se adresează capacității de filtrare glomerulară pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu s-a izolat un principiu specific, capabil să contrabalanseze acțiunea hormonului antidiuretic. Puterea diuretică a extractelor de hipofiză anterioară rezultă probabil din acțiunea conjugată a mai multor hormoni pe care îi conține. Insulina scade pragul renal de eliminare a glucozei, iar adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în doze mari fluxul scade. II.5.7.3. Parathormonul, prin efectele sale renale, intervine în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adrenalinei prin mecanismul activării enzimei metilante a noradrenalinei, iar adrenalina ca principal hormon medulosuprarenal, intensifică activitatea neurosecretorie a complexului hipotalamo-hipofizar eliberator de ACTH stimulator - la rândul său - a secreției de hormoni corticosuprarenali. Prin efectele hiperglicemiante conjugate, aceștia participă la creșterea glucozei sanguine și la asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea glucocorticoizilor circulanți. Ca principal hormon glucocorticoid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea glucocorticoizilor circulanți. Ca principal hormon glucocorticoid, cortizolul acționează asupra metabolismului hidrocarbonat crescând conținutul în glucoză al sângelui prin mecanismul stimulării procesului de gluconeogeneză dublat de accelerarea degradării proteinelor tisulare. Accelerarea degradării proteinelor și creșterea conținutului în aminoacizi al plasmei sunt însoțite de intensificarea atât a sintezei de glucoză și glicogen hepatic, cât și lipolizei și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acționează asupra metabolismului hidrocarbonat crescând conținutul în glucoză al sângelui prin mecanismul stimulării procesului de gluconeogeneză dublat de accelerarea degradării proteinelor tisulare. Accelerarea degradării proteinelor și creșterea conținutului în aminoacizi al plasmei sunt însoțite de intensificarea atât a sintezei de glucoză și glicogen hepatic, cât și lipolizei și a oxidării acizilor grași în scop energetic. Concentrația plasmatică a hormonilor glucocorticoizi se menține în limite constante printr-un mecanism de autoreglare și control asigurat aproape integral de ACTH adenohipofizar. Acesta crește cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
7.7.1. Insulina Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi dispuși în două lanțuri peptidice unite prin punți disulfidice (fig. 143). Acțiunile insulinei se adresează în primul rând metabolismului glucidic și constau în creșterea consumului celular de glucoză și intensificarea procesului de transformare și depozitare sub formă polimerizată de glicogen. Ca principale organe de depozit, țesutul muscular și ficatul conțin în primul caz 200-300 g. de glicogen, iar în cel de-al doilea între 100 și 150 g.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un organ la altul. Efectele permeabilizante membranare și enzimatice celulare se completează, realizând răspunsul unitar al celulei. Reglarea secreției de insulină. Excitantul fiziologic al secreției de insulină fiind concentrația glucozei sanguine, creșterea acesteia peste valorile normale de 1-1,1 g/l determină stimularea insulinosecreției în două faze. Prima fază apare la 3-5 min. după instalarea hiperglicemiei, realizând o insulinosecreție de aproximativ 7-10 ori mai mare față de secreția bazală. Aceasta are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și de lungă durată. Faza a doua a insulinosecreției are la bază atât eliberarea stocului preexistent de insulină, cât și activarea enzimelor implicate în sinteza și secreția insulinei nou-formate. În general, hipersecreția de insulină este rapidă și proporțională cu concentrația glucozei din sânge. La concentrația de 4-6 g/l glucoză sanguină, insulinosecreția bazală de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30 de ori față de valorile de bază. Revenirea la normal se realizează la scurt timp (câteva minute) după scăderea glucozei din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are la bază atât eliberarea stocului preexistent de insulină, cât și activarea enzimelor implicate în sinteza și secreția insulinei nou-formate. În general, hipersecreția de insulină este rapidă și proporțională cu concentrația glucozei din sânge. La concentrația de 4-6 g/l glucoză sanguină, insulinosecreția bazală de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30 de ori față de valorile de bază. Revenirea la normal se realizează la scurt timp (câteva minute) după scăderea glucozei din sânge. În felul acesta, debitul insulinosecreției este adaptat în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
concentrația glucozei din sânge. La concentrația de 4-6 g/l glucoză sanguină, insulinosecreția bazală de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30 de ori față de valorile de bază. Revenirea la normal se realizează la scurt timp (câteva minute) după scăderea glucozei din sânge. În felul acesta, debitul insulinosecreției este adaptat în permanență la conținutul glucozei sanguine, pentru a menține glicemia constantă la o valoare medie de 0,9-1 g/l. Creșterea glucozei din sânge determină prin reacții de feedback stimularea secreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30 de ori față de valorile de bază. Revenirea la normal se realizează la scurt timp (câteva minute) după scăderea glucozei din sânge. În felul acesta, debitul insulinosecreției este adaptat în permanență la conținutul glucozei sanguine, pentru a menține glicemia constantă la o valoare medie de 0,9-1 g/l. Creșterea glucozei din sânge determină prin reacții de feedback stimularea secreției de insulină și invers, în vederea restabilirii echilibrului glicemic. Reacțiile pancreatice corectoare se produc prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se realizează la scurt timp (câteva minute) după scăderea glucozei din sânge. În felul acesta, debitul insulinosecreției este adaptat în permanență la conținutul glucozei sanguine, pentru a menține glicemia constantă la o valoare medie de 0,9-1 g/l. Creșterea glucozei din sânge determină prin reacții de feedback stimularea secreției de insulină și invers, în vederea restabilirii echilibrului glicemic. Reacțiile pancreatice corectoare se produc prin două mecanisme: - prin acțiunea directă a glucozei sanguine asupra celulelor beta-insulare secretoare de insulină; - prin mecanism neuro-reflex
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la o valoare medie de 0,9-1 g/l. Creșterea glucozei din sânge determină prin reacții de feedback stimularea secreției de insulină și invers, în vederea restabilirii echilibrului glicemic. Reacțiile pancreatice corectoare se produc prin două mecanisme: - prin acțiunea directă a glucozei sanguine asupra celulelor beta-insulare secretoare de insulină; - prin mecanism neuro-reflex, cu participarea centrilor glicoreglatori hipotalamici și a nervilor insulinosecretori vago-simpatici. Reglarea umorală directă este mai importantă decât cea reflexă. Ea ține de marea sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a glucozei sanguine asupra celulelor beta-insulare secretoare de insulină; - prin mecanism neuro-reflex, cu participarea centrilor glicoreglatori hipotalamici și a nervilor insulinosecretori vago-simpatici. Reglarea umorală directă este mai importantă decât cea reflexă. Ea ține de marea sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea pancreasului în regiunea gâtului la nivelul vaselor carotido-jugulare reduce hiperglicemia câinelui diabetic și nu provoacă hipoglicemie la animalul normal, deși i se dublează țesutul secretor pancreatic. Secreția de insulină se adaptează deci la conținutul în glucoză al sângelui în afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea pancreasului în regiunea gâtului la nivelul vaselor carotido-jugulare reduce hiperglicemia câinelui diabetic și nu provoacă hipoglicemie la animalul normal, deși i se dublează țesutul secretor pancreatic. Secreția de insulină se adaptează deci la conținutul în glucoză al sângelui în afara oricărei participări nervoase, pe cale exclusiv umorală. În afara glucozei, alți produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi, arginina și lizina posedă proprietăți insulinosecretoare. Acțiunea lor este mai puternică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vaselor carotido-jugulare reduce hiperglicemia câinelui diabetic și nu provoacă hipoglicemie la animalul normal, deși i se dublează țesutul secretor pancreatic. Secreția de insulină se adaptează deci la conținutul în glucoză al sângelui în afara oricărei participări nervoase, pe cale exclusiv umorală. În afara glucozei, alți produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi, arginina și lizina posedă proprietăți insulinosecretoare. Acțiunea lor este mai puternică pe fondul hiperglicemiei și constă, de fapt, în potențarea efectelor stimulante
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi, arginina și lizina posedă proprietăți insulinosecretoare. Acțiunea lor este mai puternică pe fondul hiperglicemiei și constă, de fapt, în potențarea efectelor stimulante ale glucozei. Hormonii gastro-intestinali (gastrina, secretina, colecistokinina și GIP) stimulează moderat secreția de insulină. Însăși insulinemia este un factor de autoreglare a insulinosecreției prin feedback negativ. Secreția zilnică variază în jurul a 40 U.I. Reglarea nervoasă este asigurată neuro-reflex de inervația simpatico-parasimpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]