30,256 matches
-
profaneze mormintele? În cimitirul meu am o capelă, familia își aduce mortul acolo, îl ține, îi face slujbă cu preoți, îl îngroapă. Pe mine mă exasperează legile astea tâmpite; dacă ai un mort în familie, îl poți îngropa și în grădina casei cu un preot. Care este problema? Oriunde l-ai îngropa, trebuie să aibă doi metri adâncime groapa. Normele se dau ca să se mai pună niște taxe și să mai ia Biserica niște bani. Preoții și patriarhia sunt înnebuniți după
Mărioara Zăvoranu, în război cu reprezentanţii bisericii pe tema Legii cimitirelor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22043_a_23368]
-
Și se roagă-Fie-ți milă / De un suflet păcătos! / Chiar în Săptămâna Mare / Când tot omul e smerit / Și postește cu-ndurare / Uite, am păcătuit! / -Ai furat? întreabă popa ./ -Nu, prea sfinte! Fără vrere / M-am dat răului și, hopa, / În grădină c-o muiere!/ Vai de mine, vai de mine.../ Greu păcat ai săvârșit.../ Însă dacă-mi spui cu cine, / Poate vei fi mântuit./ Nu pot, a răspuns Arvinte,/ Să mi fac chinul și mai greu,/ Nu pot s-o divulg
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
un kitsch. Iată, ca exemplu, cum ne este înfățișată idila dintre Sandu Eliad și Maria Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu o dragoste tandră. Regizorul îi mărturisea tot focul ce începuse să-l mistuie în vatra dragostei ce-i mistuia fața ca soarele." etc. etc. Cartea ar trebui rescrisă, într-un stil
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
din țară, dar și că ei reprezintă în această privință o excepție. De pildă, Iurie Bodrug povestește într-o tabletă cum s-a desfășurat la Chișinău sărbătoarea Limba noastră: discursuri festive ("comoara și bogăția noastră" etc.), recitări, cîntece, distracție în grădina publică. "Toate bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite, pocite, morfolite, care îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam la fiecare întorsătură de frază a celor de la microfoane. E de-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci, unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spectacolul sută în sută de necrezut la care am fost eu însumi un actor sau un figurant norocos, acum douăzeci și cinci de ani, cînd prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o femelă în dezmăț, ziua nămiaza mare, un cîrd întreg de bărbați, și mai tinerei și mai bătrîiori, și mai spălați și mai nederetecați, dar toți vrăjiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
-ți taie respirația", se ivește, în fine, cubismul, ce "avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre cîțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului". Semn că poezia vechiului București rămăsese nestinsă în sufletul memorialistului, care-și făcuse un titlu de onoare din întîmpinarea și încurajarea înnoirilor civilizației. Oprindu-ne asupra personajelor acestei scrieri evocatoare, ne dăm seama
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
adus în cunoașterile mele o realitate care îmi lipsea. Vorbesc chiar și pentru boala și viața mea în general, nu numai din punct de vedere intelectual". Tatăl său i-a pregătit o casă la marginea orașului, înconjurată de o mare grădină, putînd sta, pe patul său cu rotile, pe terasă înfofolit toamna, primăvara și iarna, la soare. Îl ruga insistent, să vină să-l viziteze, putîndu-și face chiar vacanțele la Roman. Oricum, era exasperat de gîndul de a nu deveni o
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
incredule, comparații sufocate parcă de propria lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
de onoarea ce i se face de a i se cere ajutor, intervine numaidecît: "Cum să nu, neică, acușica: O iei mata, așa, în jos pîn-la rondul ăla,... o faci la dreapta,... mai mergi ce mai mergi,... dai de-o grădină, o lași în urmă și p-asta, așea... p-ormă o ții după ea... drrreeept înainte, așea,... capisco?... și dai într-o stradă mare dă tot, bulivard, așea,... și cum ajungi acolo-șa, mai faci o dată la stînga și dai de
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
o conving pe bătrînă să se înscrie. Într-adevăr, eu ocroteam pe bătrîna și-i trimiteam vara bilete pentru băi, iar cînd veneam la Cefa, ea aducea la medicul veterinar gogoși, că știa că-mi plac, iar vara pepeni din grădină. M-am dus la Cefa și am început să stau de vorbă cu bătrîna și cu toată familia, avînd cu noi și cererea de înscriere semnată de bătrînul. I-am spus bătrînei că dacă se înscrie, o să cînte la difuzor
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
Goncourt, a pierdut un mesteacăn, șeful unei pepiniere l-a sunat îndată ca să-i trimită un puiet. Prozatorul regretă că nu a apucat să cunoască numele acelui om ai cărui lucrători au operat cu atâta măiestrie încât, la întoarcerea stăpânului grădinii acasă, micul arbore era deja sădit. La 75 de ani împliniți, scriitorul e jovial, plin de umor, are un surâs degajat, și exuberant despre care García Márquez ar spune că e în stare să alunge porumbeii. În asemenea împrejurări, conversația
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ale unor nulități cu fumuri, ci de pragmatismul și decizia unor oameni care-au învățat măcar alfabetul tranziției. Una peste alta, ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu n-a dus la proteste în masă și nici la sinucideri în grădina botanică. Președintele poate, totuși, jubila: aruncându-se în prăpastie, aproape că și-a tras după sine dușmanul de moarte! Și cum ne aflăm la o zvârlitură de băț de la Kremlin, n-ar fi exclus ca "sindromul Elțîn" să răsădească și
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
Grigore Ilisei - Stimată doamnă Zoe Dumitrescu Bușulenga s-au rotunjit, iată, trei ani de cînd am tăifăsuit în această grădină a raiului, care este casa maicii Benedicta de la Mănăstirea Văratec, unde veniți și găzduiți în fiecare vară. Mă aflu din nou aici, într-o zi de august, cînd împliniți niște ani, 80, pe care i-ați trăit într-o deplină
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
vindecarea rănilor noastre. Dar nădăjduim, nădăjduim. Neamul nostru, vă spuneam și adineaori, are totuși o misiune. Sînt convinsă de asta. Am mai spus-o și altădată, o repet. Era o vorbă, între călugării noștri, între credincioșii noștri, că România e grădina Maicii Domnului și că toate sfintele moaște, pe care le avem în fiecare dintre regiunile țării, sînt apărătoare. Socot că sîntem ocrotiți și chiar dacă noi sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să ne gîlcevim continuu, cei de
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
45), în colecții anume consacrate lor, sînt recenzați și susținuți în paginile revistelor, premiați de Uniunea Scriitorilor. Credem că editorialistul Axiomei se înșeală cînd scrie că "nu mai există loc pentru nou veniți pe banchiză". Ce-i viziunea asta catastrofico-polară? Grădina literaturii e mare și e loc în ea pentru toate generațiile - în costum, în blugi, în bermude, în pielea goală, singura condiție a accederii acolo fiind talentul concretizat în cărți. Talentul individual. Nu ajunge să contești în cor cu leatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
familia poetului, școlaritatea sa, "educația sentimentală", boema, slujbele, "iubitele", colegii, prietenii. Pentru a defini "ideea de Bacău" și pe cea de "provincie", de pildă, am cercetat, în arhive, istoria locală, mișcarea populației, instituțiile administrative și culturale, bisericile, cazărmile, străzile, cinematografele, grădina publică, muzica militară, crîșmele, iarmaroacele, cimitirele, calamitățile (inundații, incendii), starea sanitară, iluminatul public etc." E, cum se vede, un program vast, de întinsă anvergură. Și lucrurile se opresc, în acest prim volum al biografiei lui Bacovia, cam pe la momentul 1928
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
antrenat sufletește ("Munceam pentru un ideal, discutam și beam"). Neasimilabil, n-a făcut purici nici în cercul de la Literatorul, nici în cel de la Vieața Nouă. Nu era, observă biograful său un cenaclist adevărat. S-a complăcut în atmosfera birturilor, tavernelor, grădinilor, mustăriilor, crîșmelor cu lăutari, tratîndu-se cu vin (nu și cu bere). Devenise, cum îl conduceau predispozițiile, un boem greu de adunat acasă. Îi plăcea și novitala care era, atunci, cinematograful, frecventat și în Capitală și la Iași, ca și teatrul
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt nu are sfîrșit." Fragmentele reușite ale acestui volum sunt puține și par rod al hazardului: "ce zi de dragoste furișarea din femeie/ asemeni unui gest discret/ de despărțire/ într-o grădină...", "dragostea mea/ ca o amintire africană a nașterii/ asemeni urletului stins în pipăirea petalei// îți închin/ alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menționate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puțele roz", "voi veni pe furiș/ ca o
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
au atras atenția lumii teatrale la Craiova. Este vorba despre O scrisoare pierdută de Caragiale (octombrie '88) și Unchiul Vanea de Cehov (februarie '89, cu o superbă scenografie a Ștefaniei Cenean), ambele în regia lui Mircea Cornișteanu și Piticul din grădina de vară de D. R. Popescu (martie 1989) în regia lui Silviu Purcărete. Întîlnirea a fost extraordinară pentru toată lumea: Purcărete a fost un răsfățat. Și-a conceput și dus pînă la capăt o etapă valoroasă a creației sale. Aici a
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
D. R. Popescu (martie 1989) în regia lui Silviu Purcărete. Întîlnirea a fost extraordinară pentru toată lumea: Purcărete a fost un răsfățat. Și-a conceput și dus pînă la capăt o etapă valoroasă a creației sale. Aici a făcut Piticul din grădina de vară, Ubu Rex... cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, Orestia. Aproape pe toate continentele, la toate marile festivaluri - de la Sao Paolo la Edinburgh, Melbourne, Tokyo, Avignon, la Festivalul Teatrului Americilor, Wiener Festwochen, Holland Festival... Regizorul, teatrul, protagoniștii
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
pe cel dintâi, un tânăr - singurul înveșmântat într-un costum de pânză albă: eroul dramei. Ei se îndreaptă spre acel loc unde se află mulțimea. Povestea patimilor se înfiripă din cuvintele Evanghelistului în toate etapele cunoscute, Cina cea de taină, Grădina Ghetsemani, sărutul lui Iuda..., cu o coeziune dramatică strictă și firească. Punerea în evidență a suferinței inocente a lui Isus pare că părăsește timpul ei de dinaintea anului 1 al calendarului și trece prin toate filele lui înroșite, din fiecare zi
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
groapa săpată de lupii iliescieni. Avansând vârtos în grade ofițeri fie incapabili, fie vinovați de crime imprescriptibile (Degeratu, acuzat că ar fi organizat, în decembrie 1989, represiunea armată de la Cluj, își face veacul la Cotroceni, plimbându-se, probabil, agale prin grădina palatului alături de dl. Constantinescu!), președintele a devenit complicele marelui complot anti-românesc orchestrat și executat la perfecție de regimul Iliescu. Nu trece zi să nu afli de o potlogărie în care să nu fie implicați oamenii în uniforme. Fie că e
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
principiul efortului maxim. Împușcătura, explozia sînt evocate drept elemente legitime de poetică: "cunosc oamenii care împușcă străzile albe/ eu îi conduc apoi la granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei fac adio/ pînă se-ntorc eu le-ngrijesc grădinile și săbiile/ eu fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
se atribui apelativul "vestitul în Țara Românească". Moses Gaster, care, firește, l-a cunoscut și îi stima cărticelele, a relatat că îl vedea de sărbătorile evreiești în curtea sinagogii unde oficia tatăl său, stînd de vorbă cu alți coreligionari, în grădină, bucurîndu-i cu vorbele sale de duh. Era forma lui de a se ruga. A murit, la 58 de ani, în 1870, răpus de un tifos, regretat de mulți. Dacă e adevărat că prima sa cărticică poartă anul 1858 și autorul
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
unde stă o babă, ea îți va da să bei și să mănînci, dar tu să nu primești nimic; dacă o să mănînci sau o să bei, o să cazi într-un somn adînc și n-o să mai poți să mă eliberezi. În grădina din spatele casei, este o grămadă mare de vreascuri, urcă-te pe ea și așteaptă-mă acolo[...] dar dacă o să dormi, n-o să mă poți elibera." Eroul nu poate rezista la ospitalitatea insistentă și sfîrșește prin a bea o sorbitură care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]