6,255 matches
-
încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele cresc mai repede decât băieții. Mai repede decât ne place, poate. Isuse, ce știam eu despre asta? Uite la mine, m-am gândit, bărbatul care are o grămadă de copii. Nu o interesează băieții încă. Am ridicat din umeri și am repezit-o: — Spuneți-mi pur și simplu când ați obosit să răspundeți la întrebările astea, doamnă, și n-o să vă mai stau în drum. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu o interesează băieții încă. Am ridicat din umeri și am repezit-o: — Spuneți-mi pur și simplu când ați obosit să răspundeți la întrebările astea, doamnă, și n-o să vă mai stau în drum. Sunt sigur că aveți o grămadă de lucruri mai importante de făcut decât să mă ajutați pe mine să vă găsesc fiica. Mă privi țintă pentru o clipă și apoi își ceru scuze. — Pot să văd camera Emmelinei, vă rog? Era o cameră normală pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreau să mergi să vorbești cu fata Hirsch. Vezi dacă nu îl poate identifica pe Streicher ca fiind bărbatul din mașină. — Și dacă o face? — Dacă o face, atunci tu și cu mine vom descoperi că ne-am făcut o grămadă de prieteni noi. Cu o singură excepție notabilă. — Exact de-asta mi-era teamă. Joi, 29 septembrie Chamberlain reveni la München. Dorea să negocieze din nou. Șeriful veni și el, dar se părea că avea doar să privească în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu-mi place cum miroase treaba asta: un detectiv particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann? Dar el n-a găsit-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o grămadă de motive diferite. Să găsești una este excepția, nu regula. Dacă aș fi refuzat onorariul de la fiecare client dezamăgit pe care l-am avut, aș fi spălat vase până acum. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann? Dar el n-a găsit-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o grămadă de motive diferite. Să găsești una este excepția, nu regula. Dacă aș fi refuzat onorariul de la fiecare client dezamăgit pe care l-am avut, aș fi spălat vase până acum. Când ești particular, nu există loc pentru sentimente. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce? Mititica? Foarte geometrică, domnule. Cu toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care vor fi acolo și care fac viața de noapte a Berlinului faimoasă în toată lumea. Violatorii, ucigașii, hoții, bețivii - au o grămadă de bețivi în pușcărie, care vomită peste tot.... — Este într-adevăr groaznic, domnule. Așa e. — Știi, Becker, nu cred că putem să băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe gustul lui, ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre cele două dosare pe care le luasem cu mine din biroul lui Kindermann și l-am aruncat în spate: — Știi, până foarte de curând am fost detectiv particular. Și ce să vezi? Se dovedește că, deși tu ești o grămadă de rahat, avem ceva în comun. Pacienta ta a fost o clientă de-a mea. El aprinse lumina din plafon și luă dosarul: — Da, îmi aduc aminte de ea. — Acum doi ani, a dispărut. Se întâmplă ca ea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-o legătură simbolică între cristal și un Hristos german străvechi din care îi deriva numele, priveliștea trebuie să fi părut foarte incitantă. Dar pentru un geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce stăteam și priveam tăciunii strălucitori din flăcări și respiram gazul fierbinte al morții copacilor cu frunze căzătoare, mi se păru că aș putea gusta însuși sfârșitul a toate câte sunt. Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe, de vreo trei metri, cu păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau bucăți mari de stâncă pe care le stivuiau în grămezi. Întreaga carieră era înconjurată de un zid înalt din duraluminiu. În afara zidului, într-o gheretă de sârmă prevăzută cu periscop, se zărea o mogâldeață. Când zăriră nava, tăntălăii scoaseră un „huuooo!” prelung și începură să azvârle cu pietre. Getta luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
1. — Da, domnule, și noi n-am știut să le zicem un cântec. Dacă le trăgeam o doină ca pe la noi, își descărcau toată nava aici, spuse Felix S 23. Nici așa n-am ieșit rău, zise Dromiket 4 privind grămada de obiecte. Noroc cu prunele. Un lucru să vă fie clar! zise cu hotărâre comandantul Felix. Nimeni de-acum înainte nu se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scria „Tous les droits réservés y compris U.R.S.S.”, nu mai voia nimeni să pună mâna pe el. Atunci mi-a dat foc, m-a explodat, m-a aruncat de la etaj - eu nimic! Nu pățeam nimic, ba luam și-o grămadă de bani de la asigurări, pentru zgârieturi. Până la urmă am divorțat, deși, sinceră să fiu, țineam la el. Acum doi ani am auzit că l-au demontat, se pusese pe băut și nu mai era economic. Fiind totuși fosta lui soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cum se spune la noi în popor, dar mi-a trecut, m-a ajutat mult și colectivul... — Și pe mine m-ajută mult colectivul, spuse cu simplitate tânăra. Cred că dacă n-ar fi colectivul, m-aș îndrăgosti de-o grămadă de ori, ca proasta. Chiar asta voiam să vă-ntreb, dacă nu vă supărați, zise comandantul. Dumneavoastră cum rezolvați problemele ce se mai ivesc - cum să zic? din împărtășirea neașteptată a unor sentimente general-umane? — Nu înțeleg, spuse tânăra. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Bineînțeles că puteți să vă exprimați așa, spuse tânăra mediocră. Este chiar indicat să vă exprimați într-un chip cât mai ales. Ați putea intra în cercul nostru de exprimare aleasă. — Aveți așa ceva? întrebă, plăcut surprins, Aciobăniței. — Bineînțeles. Avem o grămadă de cercuri: de filatelie, de lăcătușărie, de columbofilie, de zootehnie, de îmbunătățiri funciare, de boilere... mă rog, fiecare pe specificul său. Practic, nu e domeniu fără câteva cercuri. Printre ele și cercul de exprimare aleasă. — Interesant, spuse comandantul Aciobăniței. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Predescu, Ioan Rămureanu, Petru Rezuș, Constantin Robescu, I. I. Rusu, Stela Serghie, Dan Simonescu, Ene Stanciu, Haralambie Teodoru, Gh. Vețeleanu, D. Bălașa, I. C. Chițimia, Rodica Ciocan-Ivănescu, Gheorghe Hrușcă, Ioan T. Ionescu, I. Ionescu, C. Lodovescu, Gh. Ruscanu, Maria Schmidt, Ilie Grămadă, Aurel Bordenache, Emilia Comișel, Gunther Schuller, Alexandru Andronic, A. Mihăescu, Iosif E. Naghiu, Nicolae Petrescu, Gheorghe Șinca, Haralambie Teodoru, Teodor Costescu, Gh. Dumitrescu-Bistrița, George Magherescu, Mircea Iosif, Gh. Paschia, Em. D. Petrescu, Gh. Popescu, Jozsi Sandor, Virgil Medan, Antonie Plămădeală
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
numără și Stan Popescu, aud mult așteptatele dangăte de clopot prin care cauza sfântă a poporului îi cheamă pe câmpul de onoare. Era ceasul acțiunii. Ca la comandă, această adunătură de lumpeni, se ridică cu figurile lor îndârjite și pornesc grămadă prin gangul otelului spre obor. „La 2 și jumătate despre ziuă, consemnează cu o acribie jubilatorie junele iacobin, Caragiale, telegraful e în mâna republicanilor; toate firele rupte și mai ales casa confiscată. La patru, ușile temniței de pe drumul Rudului se
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
luna 10 sat în paragină - nimeni să culeagă prunele târzii 11 Biserica Neagră - pentru ultima frunza concert de orgă 12 iarăși ziua mea - desprinzându-se din ram o frunză cade 13 frunze cad pe rând - în goana trenul luând toată grămada 14. poveste de toamnă - soarele prefăcut în frunza unui plop 15 Noapte de Crăciun - zborul fulgilor de nea singurul colind 16 fulgi de zăpadă prin fereastra deschisă- primii colindători 17 ploaie măruntă - o gutuie luminând cuibul părăsit 18. clopul de
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
Aș, cin' să fure?” Deci, tata are mentalitatea că la noi în sat nu se fură. La noi în sat nu se fura! În anii '50 nu exista ideea de furt - oamenii își lăsau butiile cu vin, acolo unde culegeau, grămezile cu porumb la capul locului, nu-și luau nimic unul altuia. N-avea niciun sens, aveau toți. Odată cu colectivizarea, odată cu instaurarea comunismului și cu pecinginea asta pe sufletul țăranului român, pur altădată, a intervenit boala asta. Au început să fure
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
Dar au trecut acele vremi cum toate trec pe lume-n grabă - azi țara-i cum s-au străduit s-o facă aflătorii-n treabă: Ocean de vise în derivă și de speranțe obosite, în care doar rechinii zburdă printre grămezi de legi sucite! Au fost din ăștia și-nainte, când omul nou era forjat după rețete bolșevice, căci la români nu-i un păcat să te prefaci că doar muncești ca-n zisa foarte înțeleaptă: „Timpul trece, leafa merge, noi
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
să se consulte cu nimeni, ocupă un loc în centrul orașului, undeva, pe o margine de trotuar, aranjând de zor, câteva cartoane pline cu exemplare din noua sa carte și, cu nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita, la pomana vreunui mort, pâine, vin sau chiar sandviciuri cu salam și muștar. În vacarmul muzicii, care acoperea orice fel de voce, oricât de
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
s-ar ține cont de marile avantaje ale acestui supermarket din cimitir. De pildă, ofertele și superofertele aici, sunt cu adevărat cartea de vizită a acestui supermarket. Dacă ar vrea cineva să cumpere pește oceanic, îl va costa, firește, o grămadă de bani, așa cum l-ar costa oriunde în supermarketurile de același fel din țară. Dacă el va cumpăra însă o pereche de pești, adică lângă o femelă, și un mascul, prețul va scădea la jumătate. Într-un cuvânt, un pește
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi și celular Pe morminte de eroi răstoarnă grămezi de băligar 18.08.15 Referință Bibliografică: Din satul meu amorf / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
chiar lângă portița de intrare în curte pe care, tatăl meu, bătuse o tăbliță cu atenționarea ” CÂINE RĂU”. Acesta era Grivei numai că, mie mi se părea cel mai bun câine din lume. La poartă la mamare se adunau o grămadă de femei, stăteau care, cum apucau, mamare, întotdeauna pe bancă, veneau și copii să ne jucăm. La început stam să ascultăm toate știrile din sat. - Auzirăți, fă, că Leana lu’Butoi se mărită? spunea țața Floarea lu’ Zdrâncă. - Da` de
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
mine, M-am ascuns după un scaun apoi am fugit afară. „Poetul a tras?” „Nu!” Când ne-am întânlit peste ceva timp la redacție a râs. „Cum credeai bre, că te-mpușc?! Uite revorverul. E gol.” Apoi a râs o grămadă...A doua zi a fost internat la Caritatea, că domnul Chibici, la care ședea, nu-l mai putea ține în frâu. Într-o noapte luă o birje și s-a dus la Șosea. A început să tragă focuri îîn aer
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
Blocul era cu parter și șase etaje iar la fiecare nivel existau câte patru apartamente și o garsonieră. Cea repartizată ei se afla cu vederea spre răsărit, unde în viitor spera să fie un spațiu verde, generos. Acum arăta dezolant, grămezi de moloz și resturi de materiale de construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Liftul exista dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]