2,863 matches
-
trei la cursul ăsta și nu schimbă nici măcar o frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași de cea mai bună calitate, desigur. Fran simți că o trage cineva de rochie și o descoperi pe Lottie, cu tiara gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Adică nu m-apuc să bat cuie sau să dau drumul la televizor mai tare... respectă ora de somn... Eu, cel puțin, mă scol devreme de tot, că nu pot dormi. Visez? Să zicem: că eram la pădure, făceam un grătar și așa mai departe. Chestii din astea. Dar mai mult stau așa. Stau pur și simplu. Dacă am o țigară, îmi aprind o țigară. Văd zorii prin gratii. Prea multe nu se văd. Pentru că te uiți și rămâi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se și întâmplă ceea ce Tomoe n-ar fi vrut să se întâmple. Gaston privea în jur, emoționat. Totul îl impresiona: luminițele barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii, aliniate ca niște cutii de chibrituri, mirosul ispititor de pui la grătar, vocea celor care-și făceau reclamă în ușile prăvăliilor, invitând cumpărătorii să intre, țăcănitul bilelor din salonul de pachinko. — Takamori-san, ce surpriză! — Știam eu c-o să-ți placă. Ascultă, vrei să bem ceva? Auzind invitația, Tomoe l-a tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea de stânci și de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gravita În jurul bucătăriei, lumea stînd În picioare, sporovăind și ajutînd de obicei la pregătirea cinei Înainte să se instaleze la masă, În compania cîtorva sticle de vin bun. Cei care au copii ne invită de obicei la prînz sau la grătare În aer liber, vara. Sau nu ne invită deloc, căci ideea de a socializa și a se ocupa, În același timp, de copii se dovedește a fi peste măsură de copleșitoare pentru ei. Oricum ar fi, oamenii nu mai beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puțind a urină și a fecale. Doar cei bolnavi folosesc găleata. Cel puțin acolo nu m-a însoțit. Când am ieșit de după tufișuri, l-am întrebat unde puteam să mă spăl. M-a dus la râu și, arătându-mi un grătar de ramuri împletite la suprafața apei, câțiva pași în amonte, mi-a spus: - Aici bărbații, și dincolo femeile. După care mi-a arătat o lădiță de lemn legată de un arin de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tunica sub fund, am înțeles că nu Romilde, cu siguranță, era absentă în patul conjugal. Adevărul mi s-a dezvăluit întâmplător la câteva zile după întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o făcuse Într-adevăr. Poate că, la urma urmelor, el nu era un individ atât de inutil, atât de irosit. Sigla galbenă de neon păru să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de pietre. S-a uitat spre noi și pe urmă i-a făcut unuia un semn, iar ăla a venit și ne-a spus să rămânem în urmă și să luăm în grijă căruțele de copii. Erau două căruțe cu grătare pe toate părțile și acoperite cu rogojină în care erau vreo cincizeci de copilași, cu toții băieți mucoși, luați de la mamele lor ca să fie dați turcului pentru a face soldați din ei. Era și un băiat de pe la noi și ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se gândea la moarte, își aducea aminte seara de iunie în care simțise fiorul lung și răscolitor venit de după gardul metalic. Era în 26 iunie 1931, pe Calea Victoriei. Abia căzuse seara, se ridica spre cer mirosul de caprifoi și de grătare. Zogru venea de la Capșa, cu o femeie tânără, care mâncase înghețată și care acum se întorcea într-un alai de cinci fete, toate tinere, dar între care ea era regina grupului. Era fericit și amuzat totodată și stătea fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de pești de toate mărimile, din vreo cinci -șase specii ne-au înconjurat. După o zi cumplită, m-am relaxat cu adevărat! A fost o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu părul blond-roșcat și o mustață pe oală; semăna puțin cu un contabil neamț. Guilmard pregătea grătarul cu nevastă-sa. După-amiază trecea, vorbeam despre vacanță, eram cam aburiți; de obicei, eram patru sau cinci cupluri de profesori. Nevasta lui Guilmard era infirmieră și avea reputație de super-parașută; Într-adevăr, când se așeza pe peluză, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înainta de-a lungul țărmului. La Café de la Plage, un câine-lup bătrân umbla printre mesele și scaunele din plastic, și el abia perceptibil, aproape invizibil În pâcla formată de aer, apă și soare. La cină, ea pregăti o anghilă la grătar; societatea În care trăiau le acorda, În plus față de stricta satisfacere a nevoilor alimentare, un mic supliment; puteau deci Încerca să se bucure de viață; de fapt, nu prea mai aveau poftă. Michel simțea compasiune pentru Annabelle, pentru imensele rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănînc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tîmp cu ochii În farfurie, repetîndu-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfîrșit. Tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sau Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii acestor femei Îți spuneau că, dacă li te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de fumul grătarelor. Îi Înțepa ochii. Dar, de fapt, nu putea Îndura scenele de torturare a homarilor. Când ne găseam În Hampshire și vedea salamandre pe drum, le culegea și le depunea În locuri diferite. Îi atrăgeam atenția: - S‑ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta pe turiști. Simțeam că paradisul ăsta tropical n‑o să‑mi meargă niciodată la inimă. Și În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu presupusul. - Doctorul Schley mi‑a spus că pot lua orice doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am dus pe plajă ca să nu mai simt duhoarea din bucătărie și putoarea homarilor la grătar de pe strada principală. La „Le Forgeron”, le patron trândăvea În fața porții cu privirile pierdute pe mare și nu mi‑a răspuns la salut. - Cinci mii de mile depărtare de Franța și a și uitat de politesse, am comentat. - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ce vă pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui berber în burnus vinețiu, la București o țărăncuță de lemn ducând o cofă de trestie. Camera nu are fereastră, primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece undeva, a răsturnat cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
verde, castane de apă și un fel ciudat de ciuperci pe care îl luasem ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu și mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure de frig sub cămașa ușoară. Au trebuit să-și deschidă drum dând ghionți printre cei trei sute de pasageri de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]