1,248 matches
-
găsit în 1984 "Tunorput" care are 250 kg. Fiecare dintre cele mai importante fragmente din meteoritul Cape York, are propriul nume: Este un meteorit din fier (octahedrit mediu) și aparține grupului chimic IIIAB. Sunt abundenți nodulii troiliți alungiți, nu există grafit și a fost observat un dezechilibru izotopic de azot.
Meteoritul Cape York () [Corola-website/Science/320631_a_321960]
-
predicția fizicii nucleare privind un „izotop radioactiv de carbon cu viață lungă”, Ruben și Kamen au urmat mai multe piste care puteau duce la identificarea izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin Kamen a colectat rezultatele unui bombardament asupra grafitului efectuat timp de 120 de ore în ciclotron și s-a grăbit cu ele la „Rat House”, clădire de lângă Catedra de Chimie și de lângă ciclotron, unde își avea biroul. La ora 8 AM, pe 27 februarie 1940, a demonstrat fără
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
vasele s-au dovedit prea grele, pereții vaselor erau groși cu suprafața prea dură pentru a fi smălțuite, din cauza calității nisipului folosit pentru matrițe. Din cauza lipsei nisipului de calitate pentru matrițat din zona Govăjdiei, inspectoratul a recomandat folosirea prafului de grafit sau de mangal amestecat cu făină de zgură în nisipul de matrițe. Din cauza vâscozității fontei produse la Govăjdia nici ulterior nu s-a reușit rentabilizarea producției de vase pentru gătit, astfel după scurt timp s-a renunțat la producția de
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
construi un lift spațial. Presupunând că ar fi un cablu drept fără nicio variație în secțiunea sa transversală, au constatat că forța de rezistență necesară ar trebui să fie de două ori mai mare decât a oricărui material existent, inclusiv grafitul, cuarțul și diamantul. În 1975, un om de știință american, Jerome Pearson, a reinventat conceptul încă odată, publicând analiza sa în revista Acta Astronautica. El a proiectat o secțiune conică considerând că ar fi mai potrivită pentru construirea liftului. Cablul
Lift spațial () [Corola-website/Science/324400_a_325729]
-
un timp scurt, lângă satul Seascale(Cumberland) și erau cunoscute ca Pilonul Windscale 1 și Pilonul Windscale 2, costruite în clădiri de beton, la câteva sute de metri unul de altul. Reactoarele erau cu răcire pe aer și moderate de grafit. Deoarece producea multă căldură a fost necesară răcirea reactoarelor prin trimiterea aerului prin găurile din grafit. Aerul rece era tras de către o baterie cu ventilatoare, iar aerul cald era evacuat prin spatele reactorului, și prin coș. Filterle au fost adăugate
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
Windscale 2, costruite în clădiri de beton, la câteva sute de metri unul de altul. Reactoarele erau cu răcire pe aer și moderate de grafit. Deoarece producea multă căldură a fost necesară răcirea reactoarelor prin trimiterea aerului prin găurile din grafit. Aerul rece era tras de către o baterie cu ventilatoare, iar aerul cald era evacuat prin spatele reactorului, și prin coș. Filterle au fost adăugate târziu în urma insistențelor lui Sir John Cockcroft și erau puse la vârful galeriilor. Ele păreau inutile
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
de 120 de metri. Din cauza aceasta, ele au fost cunoscute ca “Prostia lui Cockcroft”, de către ingineri și lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu, “Prostia lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat era împins spre cealaltă
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
având deschizături, pentru a răci uraniul. Deoarece plutoniul era folosit pentru arme, adică se necesita plutoniu cât mai greu, se consuma cât mai puțin combustibil. Când reactoarele au fost construite englezii aveau, spre deosebire de americani și sovietici, puțină experință despre comportarea grafitului când este supus radiației neutronice. Fizicianul ungaro-american Eugene Winger a descoperit că grafitul, atunci când este lovit de radiația neutronică, suferă modificări în structura lui cristalină, producând energie potențială. Dacă se acumulează, energia potențială, poate produce spontan multă călură. După ce a
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
se necesita plutoniu cât mai greu, se consuma cât mai puțin combustibil. Când reactoarele au fost construite englezii aveau, spre deosebire de americani și sovietici, puțină experință despre comportarea grafitului când este supus radiației neutronice. Fizicianul ungaro-american Eugene Winger a descoperit că grafitul, atunci când este lovit de radiația neutronică, suferă modificări în structura lui cristalină, producând energie potențială. Dacă se acumulează, energia potențială, poate produce spontan multă călură. După ce a fost construit și pus în funcțiune, Pilonul Windsacale 2 a experimentat o creștere
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
este un telefon mobil de buget realizat de Nokia care are radio Stereo FM, Bluetooth 2.0, slot pentru card de memorie microSD și cameră VGA. Este disponibil în cinci culori: alb, grafit, argintiu, roz și albastru. Partea din față și părțile din spate sunt acoperite de un plastic lucios și tastatura este realizat dintr-un plastic lucios. Sub ecran există patru tastele utilizate pentru gestionarea meniului telefonului: tasta de apelare și respingere
Nokia 2690 () [Corola-website/Science/329533_a_330862]
-
tatălui său, el a învățat singur meseria de meșter fierar. Înainte de a împlini 20 de ani, avea să producă oțel de calitate superioară. Alfred a găsit o variantă a obținerii oțelului de la Sheffield: metalul era topit în oale mici de grafit și apoi era turnat tot odată. O singură mișcare greșită și oțelul s-ar fi preschimbat în fontă. În felul acesta, Kruppstahl (oțelul Krupp)a devenit un produs pe măsura firii lui Alfred. Timp de trei ani, tânărul, istovit și
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
a făcut apariția la sfârșitul anilor 1990. În acest proces, granule de diamant de dimensiunea câtorva nanometri sunt create prin detonarea unor explozivi conținători de carbon. Într-o a patra metodă, demonstrată în laborator, dar fără aplicații comerciale în prezent, grafitul este tratat cu ultrasunete de mare putere. Proprietățile diamantului sintetic sunt în strânsă legătură cu detaliile procedeului de fabricație; totuși, unele diamante sintetice (formate prin HPHT sau CVD) au proprietățile ca duritatea, conductivitatea termică sau mobilitatea electronilor superioare chiar față de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
un arc electric era lovit între tije de carbon în interiorul unor blocuri de calcar. Fierul topit era apoi răcit rapid prin scufundare în apă. Contracția generată de răcirea fierului se presupune că a produs presiunea înaltă necesară pentru a transforma grafitul în diamant. Moissan și-a publicat rezultatele într-o serie de articole în anii 1890. Mulți alți savanți au încercat să refacă experimentul său. William Crookes pretindea că a reușit în 1909. Otto Ruff susținea în 1917 că a produs
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
A doua metodă, care folosește depunerea de vapori (CVD), creează o plasmă de carbon peste un substrat pe care atomii de carbon sunt depuși pentru a forma diamantul. Alte metode includ formarea explozivă (formându-se nanodiamante) și sonicarea soluțiilor de grafit. În procedeul cu presiune și temperatură mare (HPHT), sunt folosite trei prese principale desemnate să ofere o presiune și o temperatură necesară pentru producerea diamantelor sintetice: presa cu curea, presa cubică și sfera de despicare. Nano-cristale(5 nm diametru) de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Aceste nanocristale se numesc "nanodiamante de detonație". În momentul exploziei, presiunea și temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată în principal în diferitele tehnici de șlefuire. China, Rusia și Belarus sunt principalii producători
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
se împarte în 4 sub-ere: În acea perioadă, nu exista încă o atmosferă de oxigen, dar au apărut primele organisme anaerobe, care au format mai multe depozite existente în prezent sub formă unor minerale, cum ar fi cele de sulf, grafit, fier și nichel. În atmosfera Arhaicul timpuriu, aparent și hidrosfera, era amestecată cu vapori, care sub forma unui strat puternic și dens a cuprins întreaga planetă. Permeabilitatea la lumina soarelui era foarte slabă, astfel încât pe suprafața Pământului domnea întunericul. Ciclu
Arhaic () [Corola-website/Science/332442_a_333771]
-
Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranță — o procedură greșită a determinat o creștere dramatică a nivelului energetic: învelișul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc. Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii
Cernobîl, 30 de ani de la accidentul nuclear care face victime și astăzi () [Corola-website/Journalistic/104935_a_106227]
-
maximă. Fluidul de răcire — apa ușoară — nu a mai putut evacua această enormă cantitate de căldură și s-a evaporat într-o fracțiune de secundă, producând explozia aburului, la 26 aprilie 1986, la ora locală 1:23:58. Învelișul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă. Scutul superior al clădirii, o construcție care cântărea 1.000 de tone, a fost pulverizat. În timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece
Cernobîl, 30 de ani de la accidentul nuclear care face victime și astăzi () [Corola-website/Journalistic/104935_a_106227]
-
patru al secolului trecut, ciclu oferit publicului bucureștean în 1935, în urma expoziției personale. Din cea de a doua categorie, se detașează Nud în fotoliu, acuarelă pe hârtie (600 - 900 de euro), La cigarette (Les deux Magots), din 1938, desen cu grafit și creioane colorate (600 - 900 de euro) și Cusătoreasă - grafit, creioane colorate și laviu pe hârtie lipită pe carton - estimată la aceeași sumă. Întrecându-se pe sine, Casa Artmark propune de această dată, aproape pentru fiecare artist mai multe opere
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]
-
în urma expoziției personale. Din cea de a doua categorie, se detașează Nud în fotoliu, acuarelă pe hârtie (600 - 900 de euro), La cigarette (Les deux Magots), din 1938, desen cu grafit și creioane colorate (600 - 900 de euro) și Cusătoreasă - grafit, creioane colorate și laviu pe hârtie lipită pe carton - estimată la aceeași sumă. Întrecându-se pe sine, Casa Artmark propune de această dată, aproape pentru fiecare artist mai multe opere. Copii pe dig, pictată de Gheorghe Petrașcu (1872, Tecuci, Galați
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]