5,849 matches
-
dar tanti Mae a zis c-ar fi mai bine să aștept încă un an să mă înzdrăvenesc puțin. Pe lângă plimbările noastre de duminică, a început să se joace cu mine pe-afară, și trebuie să recunosc că știa o groază de jocuri dure. Când nu se simțea prea bine, stăteam pur și simplu în praf și ne jucam cu mașinuțele mele de jucărie. Tanti Mae se așeza pe jos cu picioarele încrucișate și conducea una dintre mașinuțe peste micul deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pic de mâncare în casă. Tata a mai urcat două trepte, dar mama l-a apucat din nou. — La dracu’, dă-mi drumul. Pot să-mi cheltuiesc banii cum vreau. Putem scoate bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază de bani. Dar nu poți folosi banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba asta, Frank. Du semințele alea înapoi în seara asta și ia banii. Mama se ținea de mâneca lui. Acum îi era teamă să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era un mafiot dat dracului, cu un ochi pe casa de bani. Avea vreo cinci fete pe care le culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
merseseră la liceu în reședința de județ. Domnul Watkins a trimis o scrisoare la ziar în care spunea că nu a văzut niciodată atâtea femei gravide pe stradă și că era dezgustat de această priveliște. Apoi ziarul a primit o groază de scrisori de la femeile însărcinate care îl întrebau ce ar trebui să facă în această privință. Una dintre femei a scris că e curioasă să știe de ce domnul Watkins și soția sa nu au avut nici un copil până acum. Duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
una dintre femeile cărora le duceam comanda. Așa scria pe sonerie. O mai văzusem și înainte pentru că vindea timbre la poștă. Casa ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă și veneau la ușă când o deschidea. Câteodată venea să îmi deschidă cu câte o pisică în brațe. O săruta după urechi și îi sufla în blană și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o revistă scoasă de un predicator din Carolina de Nord. Asta se vindea bine, o cumpărau mai ales enoriașii predicatorului de la noi. Și totuși cel mai bine vindeam revistele de cinema și pe cele cu povești de dragoste. Aveam o groază de benzi desenate, dar cei mai mulți se uitau doar la ele, fără să le cumpere. Chiar și oamenii în vârstă se uitau la benzile desenate, în special bărbații. Veneau sâmbăta după-amiaza și se așezau pe vine sau stăteau pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am văzut cum corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai puternic, corpul s-a înnegrit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e rușine? Nu poți să mai aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu nesimțita respectivă. Ceea ce se întâmplă însă depăși cu mult imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel, cauza care declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai că acesta nu era încă cel mai rău lucru care îl aștepta. Bărbatul văzu, spre groaza lui, și obiectul de care se temea cel mai mult: biletul. În clipe durând secole îl ridică, sfârșit, simțind o căldură care aproape că îl făcu să leșine. Citi: PASAJ RETRAS Dumnezeu există. În cazul meu ai fost tu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților la cenaclu, am înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau cei care emiteau în chip atât de straniu sunetul acela, devenit acum ca de uzină. Fixându-ne cu o ură teribilă și cântând permanent o singură notă prelungă și joasă, un mi infinit și atât de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uriașă... și cât de plăcută sufletului meu, deodată, și liniștitoare... știu că nu mai este mult până am să scap de-aici, până am să-i văd din nou pe-ai mei, o știu cu siguranță și o simt, deși groaza pentru crunta judecată pe care aproape am trăit-o în visul din care nu de mult m-am trezit mă înfioară cu certitudinea ei nevăzută. Respirații grele și pline de obidă umplu liniștea și singurătatea în care până acum, surescitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce anume nu e în regulă. Poate tăietura de la încheieturile mânilor nu e suficient de adâncă. Poate am mult prea mult sânge și viață. Sau sunt cumva nemuritor? Ce glume serbede își permite mintea mea în aceste clipe pline de groază... Dar nu, simt, este cu totul altceva, ceva ce vine din afara camerei mele, de-afară poate, ceva cu totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca de elefant, schimonosiți în rânjete răscolitor de urâte, ochi însângerați, mimici spre groaza mea mult prea umane pentru a fi ale unor animale, vestind chiar primele momente ale apariției omului. Așadar, astfel și tocmai aici a început povestea celor asemeni mie... așa a-nceput totul, nu trebuia decât să reușesc să privesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru Volkman. A doua zi, aveam iar oră de germană, și Volkman, de data aceasta vizibil în toane bune și hotărât să râdă, îl chemă din nou la lecție pe Burkeviț. - Burkewitz! Ubersetzen Sie weiter! ordonă el, adăugând, cu o groază comică: — Aber selbstverständlich nur im Falie, wenn Sie heut’n Taschentuch besitzen. Volkman avea această calitate că-ți puteai da seama dacă tușește sau râde numai dacă știai ce s-a întâmplat anterior. Observând că, după ce pronunță cele de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în aer șaizeci de milioane de oameni, nu din dușmănie, ci la gândul faimei care m-ar fi așteptat făptuind aceasta, tot așa, în refuzul meu presupus de a-l tăia pe nemțișor, aș fi fost mânat nu atât de groaza de a vărsa sânge străin, nu atât de respectul pentru viața omului, cât din dorința de a conferi propriului meu eu acea postură de excepție, cu atât mai sublimă, cu cât mai mare ar fi fost pedeapsa care mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
demnitatea creștină? Veni-ți-vă în fire, jalnici funcționari ai bisericii, care v-ați îngrășat și v-ați umplut de osânză pe spinarea poporului. Veniți-vă în fire și ziceți mersi că unii preoți, riscându-și viața acolo, pe câmpurile groazei, îi împărtășesc pe muribunzi și-i alină pe cei care-și varsă sângele! Dar asta nu vă justifică, pentru că știți prea bine, după cum și eu știu, că datoria dumneavoastră, chemarea dumneavoastră de creștin este să-i alinați nu pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru prima dată, lipindu-mi obrazul de obrazul unui bărbat, am spus cu glas aspru și gros: „- Vaseaă euă suntă“ Voiam să adaug „prietenul tău“, dar mă temeam că după „pri“ la „eternul“ voi izbucni în plâns. Simțind cu o groază rece că sunt gata să plâng, l-am dat brutal pe Burkeviț la o parte, i-am scuturat fața care, cu ochii închiși, cu paloarea și cu nasul scurt, semăna cu masca în ghips a lui Beethoven și am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ziua precedentă, m-am oprit și i-am mângâiat cu mâna obrazul zbârcit. Contrar așteptărilor, mama nu mi-a zâmbit și nu s-a bucurat; fața i s-a încrețit brusc, și pe obraji au început să-i curgă o groază de lacrimi care (nu știu de ce credeam asta) trebuia să fie fierbinți ca laptele clocotit. Încerca să spună ceva și poate că mi-ar fi spus, dar, considerând că totul e-n regulă și temându-mă să nu întârzii, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o sinceritate desăvârșită în gesturile mele, în chipul meu, în faptele mele. Sub efectul cocainei, Eul meu senzorial se dilata până ce atingea dimensiuni atât de uriașe, încât Eul meu conștient își înceta prezența. Dar imediat ce cocaina se termina, mă prindea groaza. Groaza venea din faptul că începeam să mă văd pe mine însumi, să mă contemplu în postura în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sinceritate desăvârșită în gesturile mele, în chipul meu, în faptele mele. Sub efectul cocainei, Eul meu senzorial se dilata până ce atingea dimensiuni atât de uriașe, încât Eul meu conștient își înceta prezența. Dar imediat ce cocaina se termina, mă prindea groaza. Groaza venea din faptul că începeam să mă văd pe mine însumi, să mă contemplu în postura în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]