2,509 matches
-
scriam pe mesele goale de la restaurantul la care lucram, când nu aveam clienți. Scrisorile păreau să-mi susțină viața ce amenința să se sf\râme în buc\ Ți. Lui Midori i-am scris că lunile aprilie și mai au fost groaznice pentru că nu am putut sta de vorbă cu ea și că era prima oară în viața mea când simțeam că primăverile sunt de-a dreptul dureroase. Mai bine trei luni februarie la un loc decât o primăvară ca aceasta. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am luat din mână valiza și am pornit, alături de ea, spre linia Ch¿½. — Ia ascultă, Watanabe, de când ai fața asta groaznică? Sau așa se poartă în Tokyo, mai nou? — Poate pentru că am călătorit mult și nu prea am mâncat ca lumea. Ți-a plăcut în expres? — E îngrozitor! Nu se poate deschide nici un geam și voiam să-mi cumpăr ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pupă, la motoare, și trase cele două ambreiaje. — SÎnt În stare să las ancora, spuse. Da’ n-aș fi În stare s-o ridic. — Eu nu pot nici măcar să mă mișc, spuse negrul. — E clar că ești Într-o stare groaznică. Îi veni greu să scoată, să ridice și apoi să arunce mica ancoră, dar pînĂ la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu spună la nimeni și că o să ai grijă de mine. I l-am băgat pe sub ușă, pentru că era Încuiată. — Of, rahat. Îmi pare rău, Piticot. Nu e vina ta, iar eu n-am cum să-ți Înrăutățesc situația. — Ești groaznică. — N-am putea fi mai veseli acum? — Ba da, sigur. Am adus whisky-ul, spuse ea cu speranță-n glas. Am mai lăsat ceva și-n sticlă. Așa nici unu’ nu poate fii sigur că nu l-a băut celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț. Davey se uită cu dispreț la paharul meu: Numai la beție ai fi putut spune asemenea tâmpenii, se pronunță el sec. Ai să te simți ca naiba mâine dimineață. Un zgomot groaznic, venind din colțul camerei, ne pune brusc timpanele la încercare. E ca o combinație între o alarmă auto și urletul de împerechere al unor animale. Tresar și aproape că-mi vărs paharul, când îmi dau seama că e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu vrea... După care se aud niște bubuituri groaznice într-unul din pereții camerei, ceea ce ne face să tresărim ca iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele casei și bate în ușa bucătăriei. Aceasta pare destul de solidă, ceea ce e în favoarea noastră, pentru că, după cum urlă, doamna Jim a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din camera de alături vin țipete care-ți ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe ceramice. Or fi în baia de jos. Pereții se zguduie, literalmente. Aud iarăși bang-ul inconfundabil iscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
primul meu mesaj de la Patrick. Ascult cum spune: „Bună, iubito!“ și-l șterg. Apoi următorul, apoi următorul; mă opresc pentru o clipă la al cincilea, care e acum primul: primul mesaj pe care mi l-a lăsat după călătoria aceea groaznică de la New York, când am plâns unul după altul două săptămâni, fiindcă știam că ne despărțim, dar nu aveam puterea să recunoaștem că ne despărțim. Vocea lui era întocmai ca acum. Învins, deprimat, trist. Spune că-i pare rău. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care porneau două scări interioare către etajele superioare. Am mai zărit și alte fețe ce nu-mi erau necunoscute, printre care pe Bramanti și - surpriză - pe comandorul De Gubernatis, un ASP deja exploatat de Garamond, dar poate Încă nepus În fața groaznicei posibilități de a vedea toate exemplarele capodoperei sale date la topit, pentru că ieși În Întâmpinarea șefului meu exprimându-și omagiile și recunoștința. Lui Agliè Îi prezentă omagii un tip scund, cu ochii exaltați. După accentul francez inconfundabil, Îl recunoscurăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în care împachetăm carnea. N-au încetat decât după ce a izbucnit o molimă groaznică. Mumiile desfășate erau folosite drept combustibil pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri și la crenvuștiul dintre ei - sunt sigur că au același gust ca Ramses al IIlea. - Un crenvuști? Un crenvuști printre cârnați? Ce caută sfrijitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a făcut mai aspră și voi trece mai ușor peste orice obstacol. Alexandru, pe cât îl vezi de impunător, pe atât este de sensibil. El a fost singur la părinți, răsfățat, n-a trecut prin greutăți ca acum să primească această groaznică lovitură. Mi-e și milă de el. Plângea ca un copil, tot o învinovățea pe maică-sa. — Femeia aia ce zicea? — Nici ei nu i-a fost totuna. Mustrată de remușcări, știindu-se vinovată, nici nu prea stătea pe lângă noi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi prăbușit de cealaltă parte, ca o stâncă, în bazinul Atlanticului, revărsând un alt tsunami năprasnic, cel de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-am făcut! râdea Lucică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu-mi răspunde imediat, iar eu încerc să-i surprind un gest, un rictus cât de mic al feței. Repet întrebarea și după câteva secunde de așteptare, îmi răspunde pe un ton de om căruia i s-a întâmplat ceva groaznic. - Eh!... Am dat de belea!... - Ce belea?... - Am dat și de dracu’!... - Hai, amice, fii serios, că nu cred. Tocmai tu... - Dacă-ți spun cam dat de belea și de dracu’!... - Când și cum? Formulez surprinderea mea prin aceste două
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Medicii i-au amputat un picior. Din cauza diabetului, își pierduse, total, vederea. Nu-i mai rămăsese decât plânsul. Plângea și cerea îndurare și milă și ruga rudele să-i fie alături și să o ajute. Se pot evita aceste suferințe groaznice ? Măcar merită efortul să încercăm, dacă există o șansă, cu regimul alimentar vegetarian, necesar la vârsta a treia. În funcție de sezon, am aplicat tratamentul cu resursele disponibile. Am aplicat din nou, tratamentul cu rădăcină de tătăneasă. Am făcut aburi și comprese
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și nu mi-am amintit cine este și de unde o cunosc. Întreruperea accesului la memoria trecutului era o latură a dislocării mele, realizată de practicile fanatismului religios. Cam la trei luni de luptă cu boala, am mai avut un vis groaznic. Am visat că am născut două entități vii, cu aripi, îmbrăcate în haine preoțești, viu colorate. Entitățile, deși vii, nu aveau trup, erau subțiri și se deplasau plutind la suprafața pământului, pe care îl atingeau, din când în când, din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
gura mare acest adevăr numai și numai al meu, pentru că nu mai pot, nu mai pot stăpâni această mare durere, nu mai pot... Da, nu am să le citesc la cenaclu, căci foile astea nu sânt literatură, ele sânt o groaznică profeție, am să le iau să le citesc în viscol, pe străzi, la lumina vitrinelor și în tramvaie, și voi găsi oameni care vor înțelege și care mă vor urma și vom scotoci prin tot orașul și-l vom găsi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai tânăr, cu pălărie de pai și mustăcioară blondă, este Titi Ialomițeanu... Bun prieten de familie și cunoscut de la Buzău, orașul lui Muti, bunicii mei și părinții acestui domn se frecventau la Buzău. Bunicii mei au murit amândoi într-un groaznic accident de tren. A fost, de fapt, mai întâi o ciocnire cu un altul care transporta petrol, s-au rupt frânele, trenul a deraiat, din izbitură, unele vagoane au luat foc... Ce nenorocire ! Ușile nu s-au putut deschide... Așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de niște civili cumsecade cărora le-a oferit o spaimă memorabilă și le-a stricat petrecerea. Oricum, În urma autopsiei se dovedește că eroul avea sifilis, așa că se pare că moartea i-a prins bine, l-a scutit de niște chinuri groaznice. Așa că mai lasă-mă cu cleștii și durerile, cu vrăjelile! Deci. Unde dracu’ e gara? Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Liiibertateee!!! Cum toate lucrurile bune au un sfîrșit, pe data de 2 ianuarie Îl petrecem pe Moise (căruia i s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
telefon și să amâne lecția pe care urma să o facă, dar fără să strecoare vreo aluzie la teribila hotărâre pe care se căznea s-o ia. Pentru că, acum când se găsea în pragul ei, i se părea o hotărâre groaznică. Începuse să-și dea seama cât de important era darul care-i fusese hărăzit, cât de legat era de încrederea cu care putea înfrunta lumea. Și domnul Hanway era important, ca factor girant pentru viitoarea lui bunăstare, pentru puritatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce putea face acum, poate că foarte repede? Oare asta nu schimba nimic sau schimba întreaga situație? Gândul că totul se terminase îi adusese, s-ar fi zis, oarecare liniște. Dar oare nu se terminase într-adevăr totul, în ciuda acelei groaznice apariții? Cât de oribil, ce-o apucase să vină înapoi, era atât de lipsit de sens, un adevărat coșmar!“ În acel moment intră George în încăpere. Deși ușa salonului era închisă, George le putuse auzi glasurile în timp ce urca scara. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sterilă în legătură cu purtările lui George, pe parcursul căreia Gabriel își amintise subit că avusese cu o noapte înainte un coșmar în care-l văzuse pe George plutind inecat. Și acum, era stăpânită de convingerea că lui George i se întâmplase ceva groaznic. — George era într-o stare teribilă, spusese Gabriel. — Eu l-am găsit destul de mulțumit de sine, îi răspunsese Brian. — E disperat, știu eu, haide măcar să-i telefonăm, te rog. Brian formase numărul de telefon al lui George, dar nu primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când și când, cineva lăsa, fără voie, să-i scape un "Ați auzit...?" Dar imediat renunța. Bărbia începea să-i tremure și se gândea probabil că era mult mai înțelept să fie prudent, să nu discute nimic. Se auziseră lucruri groaznice. Unii care protestaseră s-au trezit pe neașteptate, pe stradă, mușcați de câini. Când s-au dus la spital, li s-a spus că doctorii n-aveau voie să-i îngrijească. Trebuiau să dovedească mai întîi ce fel de câine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cel puțin nu mai trebuia să discut cu nimeni. Și pe urmă oricum n-aș fi scăpat noaptea de telefoane. Poate că, sunând ziua, mă vor lăsa în pace noaptea, mi-am zis. În plus, nu-mi dădea pace visul groaznic pe care-l avusesem. Vroiam să mai sun, să mă conving, să aflu ce se întîmplase. Nu mai ieșeam aproape deloc din casă. Seara am început să înghit somniferele fără să le mai număr. Și totuși nu puteam dormi decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]