2,606 matches
-
excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e concepută ca o înlănțuire
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
funcționând „la priză”, din inima - „crater violent care aruncă matematic cenușă” „o nouă alchimie” nu se înfăptuiește (în spirit, ostil „suișului”, aflându-se instalat același „orizont planimetric” al comandamentelor trupului), opoziția poetului nu întârzie să se manifeste. Ea dă tușe grotești tablourilor („Oameni se izbesc de geamul vitrinei, de poduri, / striviți de obloane, cu zgomot ca niște lăcuste”, străzi „plesnesc la-ncrucișare, ca tendoanele”, tramvaie foșnesc „ca viermi de mătase”) ori susține refugiul în aventura imaginară („cu evantaiul nopții pe noi
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o formulă stilistică neobișnuită și oarecum singulară în proza românească. Își propune, de pildă, să insinueze narațiunii modelul retoric
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
trecutul și a-i putea citi gândurile. Îi destăinuie că e în stare și să transmită gânduri la mare distanță, printr-o telepatie „superior organizată”. În cele din urmă, provoacă o încăierare între nuntași, ce ar putea aminti de spectacolul grotesc stârnit de Mefisto în pivnița lui Auerbach. După spargerea nunții îi însoțește pe Emil și pe Viviana în locuința ei, unde își dezvăluie și virtuți de hipnotizator. Cu complicitatea gazdei vrăjitorul face cu soldatul-student ce vrea. În final îl determină
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
și ajuns din nou la domnie, Țepeș moare într-o luptă, ucis de ai săi, care îl luaseră drept turc. Pe lângă informațiile istorice conținute, povestirea despre Vlad Țepeș se impune prin elemente caracteristice literaturii medievale: satira, sarcasmul, ironia dialogurilor, tablouri grotești și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a corifeilor „opoziției democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
-și bată joc de teama superstițioasă a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară odată cu cea care țipase, se împiedică și cad toate trei, una peste alta, spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
sunt numai pretexte și încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și grotesc, de sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
chipul cel mai explicit în Cezar, măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
locurile comune trasate ideologic în epocă, ori de câte ori R. tinde să adopte stilul poeziei autentice în cărțile ulterioare, inițiativa sa cade în exces imagistic, risipire de tropi și vertij al unei metafizici în care simbolurile de bestiar fabulos eșuează deseori în grotesc, iar temele (iubirea, moartea) nu depășesc stadiul unor elemente de recuzită, încât astfel de producții nu ajung să dea impresia unui lirism meditativ: „Parcă asul de ghindă/parcă cerul cu oase/de îngeri,/ totuși/poate gările - aprinse - /fiindcă trecem uniți
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
candide în dialogul cu divinitatea se oglindește într-o scriere naivă, de aparentă sorginte folclorică. Romanul parodic Cărțile cu Alfonz. Dintre primele cărți (1988) este construit în jurul personajului principal, vânzătorul de ziare Alfonz Carbit, surprins într-un univers absurd și grotesc, amendat de narator la fiecare pas cu ironie și sarcasm. În final, Alfonz se „demască”, el fiind, deopotrivă, creator și personaj al romanului. Tot el explicitează proveniența titlului, care se datorează unor manuscrise, unor „tabele privind mișcările planetare extrase din
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul are prilejul să fie martor la scene din revoluția franceză de la 1848. Între alte episoade, se relatează o întâlnire cu Nicolae Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
opinia căruia personalitatea creatoare a marelui dramaturg își atinge zenitul în scrierea 1907 - Din primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea ignară a intelocutorilor-procurori, împins, cu argumente grotești, să mistifice realitatea istorică, scriitorul ajunge să-și declare, într-un acces de exasperare, „vinovăția”, la capătul unui proces intelectual constituit într-o copie fidelă a proceselor politice staliniste ale vremii: „Într-o jumătate de oră, cu creionul în mână
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în care pasiunile și sentimentele sunt îndelung șlefuite de o conștiință artistică superioară: „Odată despărțirile noastre n-o să mai sfâșie. / Am să plec... totul o să-ți pară firesc... / A fost o toamnă cenușie, / o seară cu alcool într-un cadru grotesc, / câteva scrisori, o telegramă, / degetele tale cuprinzând ceașca de ceai, / sarea uscată sub pleoape / de fiecare dată când plecai, / surâsul revederii - un joc de limpezi ape. / Și calmul amintirii ne va învălui / ca o ploaie molcomă caldă.” Lirica de dragoste
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
Zola, la „a face să se miște personaje reale într-un mediu real”. A da cititorului „o fâșie a vieții umane” - acesta e principiul. În concordanță cu el, proza și dramaturgia naturalistă reflectă realul obișnuit, cenușiul cotidian, situații consternante, apariții grotești, anomalii, drame și tragedii inerente vieții de toate zilele. Romane precum Germinie Lacerteux de Frații Goncourt, Thérèse Raquin de Zola, nuvela Boule-de-Suif a lui Maupassant conțin biografiile unor femei de rând, personaje din mulțimea așa-numiților de cei doi Goncourt
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
puțin să se întrevadă devenirea ulterioară. Poate în câteva erotice se presimte stângăcia aceea subtil stilizată care va face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Ramuri”, „România literară”, paralel cu mai multe contribuții în „Studii și cercetări de lingvistică” „Lingua e stile”, „Revue roumaine de linguistique”. Scrie capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine, trădând un interes constant pentru clasicism, care va rodi în cărțile de maturitate. Prima sa carte, eseul Fragmente despre cuvinte, apare în 1968. Puțini
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
practicate pe insulă, precum tăierea rației de carne, omniprezența lui Big Brother, polițistul suprem, prezența unui doctor pervers, „specialist” în genetică și realizând „eliminarea bătrânilor”, ca și a unui sculptor al potentaților comuniști completează imaginea unui sistem social atroce și grotesc. Absurdul orwellian se adaugă parabolei, dar mesajul cărții rămâne limpede. Nuvelele din Alături de foc (1982) reiau tehnica narativă proprie scriitorului, cu unele accente noi: realitatea israeliană, experiența militară a eroului-narator, trecut prin războaiele israeliene, mediul cosmopolit incluzând proveniența românească a
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
aibă ca amante tot niște prostituate, ca Ida și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană, însă unda de obiectivitate și compasiune se rarefiază printre imaginile grotești și meandrele unui stil încă bombastic și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
morală, iar ideea îmbracă numaidecât formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui Moise din
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești, sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui haos larvar; numai prin scris îți apropii nu doar adevărul, ci și frumosul. De aceea, scriitura se schimbă, are o materialitate aproape picturală, alteori e o
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
înainte, cavalere!/ înapoi, cavalere!”. Întreruptă de Starea de juxtapunere (1997), un experiment cu privire la efectele contiguității semnificanților, problematica morală e reluată în Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei (2001), poate cea mai bună carte a poetei. Dioramă grotescă a unor escatologii alternative, poemele sunt o sumă de parabole care avertizează asupra iminentelor apostazii ale delirului istoric. Anticipată de o antologie comentată din versurile poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză din perspectivă
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
colectivă Poemele Dunării (1998). I s-a decernat, în 1997, Premiul „Steaua Dunării” pentru întreaga activitate culturală. Elogiat la debut de Nichita Stănescu (într-o Planetă pe coperta volumului Roata) pentru „versurile nemachiate” lansate în „ploaia de măști grave sau grotești” din lirica momentului, O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]