1,507 matches
-
Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când tu erai la piațî. ― Iaca așa arde’ câte o biserică când să nimerea pi linia frontului... ― Tată Toadere, nu strica poveștile acum. Lasă le pe când le-a veni vremea - i-a Întrerupt Gruia șirul vorbelor. ― Iaca mi-o venit așa nu știu cum o asemănari cu zilele acelea... Da’ nu te teme, dragu’ tatii, că aduceri aminti di acolo din Iad sânt destuli. Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci, mergeau fără grabă. ― Să știți că noi călcăm acum pe Sărăria Nouă - a ținut să precizeze Gruia, mai mult pentru tata Toader, care era un curios din fire. ― Da’ de ce Îi spune Sărăria Nouă? - a Întrebat tata Toader. ― Fiindcă mai la vale este și o Sărărie Veche. Taman unde stă Petrică. ― Și de ce Îi spuni Sărării? ― Pentru că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
droburi de sare adusă de la ocne... Așa există În Iași și strada Păcurari. ― Aha! Pi acolo veneau cei ci aduceu păcura cine știe de pe unde - a dedus tata Toader, prin analogie cu Sărăria... Când au ajuns În fața „hanului” lui Petrică, Gruia i-a oprit și l-a Întrebat pe tata Toader: ― Mai știi cum arată fratele matale Petrică? ― Apoi, după atâta amar di vremi, cini știe cum a mai arăta la chip? ― Întâi trebuie să batem zdravăn În poarta asta de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fratele matale Petrică? ― Apoi, după atâta amar di vremi, cini știe cum a mai arăta la chip? ― Întâi trebuie să batem zdravăn În poarta asta de cetate și om vedea cine ne deschide: portarul cetății sau Însuși vodă... Spunând acestea, Gruia a cerut bastonul de la tata Toader. Și, așa cum i-a fost Înțelegerea cu Petrică, a bătut de trei ori În poarta de stejar. ― Cine bate În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bate În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cei veniți cu o clipă mai devreme... ― Ia să stăm strâmb și să judecăm drept. Să vedem dacă nu lipsește vreunul la apel: Așaaa. Tata Toader este, mama Maranda e prezentă, domnul profesor cu ai lui e de față, Gruia cu familia nu lipsește. Parcă ar mai fi trebuit să fie totuși cineva... Cine? - a Întrebat Petrică. ― Nenea Mitru, dar el sosește Îndată, cu tot ce trebuie unei asemenea Întâlniri. Al doilea absent - tot motivat - este tatăl meu. La vârsta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dacă-i pe-așă, atunci vino și tu lângă mine, fata moșului - a Îmbiat-o tata Toader pe mama Maranda. ― Noi, mami, hai să ne așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură - a propus Despina râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un pătuc de copil. În acest timp, s-a auzit huruit de trăsură. ― Aista-i nenea Mitru. Merg să-l ajut să descarce bunătățile, ca să-i dea drumul birjarului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie să știi că În astă seară ești Întâi musafir apoi chelar și chelner. Ca să nu te simți străin, vino să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă la povești cu invitații. El Îi servește, ca la carte - a precizat nenea Mitru, urmând-o pe gazdă... Pe dată, masa a fost plină cu de toate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbească Petrică - ținând-o de mână pe Elena. Tare aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să simtă ceea ce simt eu În astă seară. E mare sărbătoare În sufletul meu! După o viață, l-am redescoperit, prin distinsul lui fecior - doctorul Gruia - pe fratele meu de cruce de pe front, tata Toader, aici de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toți. La fapte, mai puțini - a răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat Gruia, privind la taică su cu admirație. ― După prima misiune - cea despre care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În loc, pentru a ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde fusesem dimineață, ne-am oprit. „De aici, Undiță trece În față, eu după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și, drept dovadă că totul a fost sub Îndrumarea Celui de Sus, n-a fost nici o clipă când să mă gândesc la acest vin. Nici când ni s-a născut copilul sau la vreo sărbătoare... Abia când am aflat de la Gruia că este feciorul tău și că ne vom putea revedea, abia atunci gândul a zburat glonț la damigeana cu acest vin... Și iată-l pe masă, dinaintea domniilor voastre... ― Da’ de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-a slăbit Petrică. ― Da’ nu cred eu că vă interesează nebunia mea. ― Abia acum ne-ai făcut curioși, tată Toadere - l-a atenționat Nicu. Gruia și mama Maranda, știind prin ce a trecut tata Toader după ce s-a Întors din război, au privit la el Încurajator... ― Apoi dacă mă-i agiuta și tu, fata moșului, oi povesti toată tărășănia.- a consimțit el. ― Păi gazda ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai fost! Vrei ca un moșneag să cânte ca În tinerețe? A Înțărcat „bălaia”! - a răspuns Petrică zâmbind trist... ― Asta nu Înseamnă că nu ne vei povesti mai departe cum s-a sfârșit această acțiune - a intervenit pentru prima oară Gruia. ― De dragul tău și al tuturor celor de față, am să pășesc mai departe... Și, cum spuneam, ne-am făcut cu optsprezece grenade defensive. Armă puternică, când știi s-o Întrebuințezi. Întrebarea care se punea era modul cum să le folosim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra locului unde s-a produs explozia. Apoi a Început să descrie cercuri din ce În ce mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În glas. Multă vreme am trăit cu speranța că ne vom mai revedea... Nu bănuiam Însă că revederea va avea loc abia după... o viață de om! Și asta doar datorită unei Întâmplări fericite... L-am cunoscut pe dragul doctor Gruia, feciorul lui tata Toader și al mamei Maranda... ― Apoi sî nu mă Întrebi pi mini ce bucurie m-o cuprins când am aflat di tine, Petrache băiete - a vorbit Toader, Întinzând mâinile peste masă, care s-au Împreunat - ca Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu a trecut multă vreme și dinspre deal s-a auzit răpăitul potcoavelor cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene calea, conașule. Întâi a urcat mama Maranda, care l-a primit În brațe pe Tudorel. Alături a venit Maria. Apoi tata Toader și Gruia. ― Rămâneți cu bine și noapte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene calea, conașule. Întâi a urcat mama Maranda, care l-a primit În brațe pe Tudorel. Alături a venit Maria. Apoi tata Toader și Gruia. ― Rămâneți cu bine și noapte bună - s-a adresat Gruia familiei profesorului. ― Noapte bună, dragilor. Noi ne vedem mâine, la clinică... Cu sufletul Încărcat de aducerile aminte din anii războiului, profesorul, Împreună cu Lia și cu Despina, au urcat În cealaltă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
are alta de făcut decât să depene calea, conașule. Întâi a urcat mama Maranda, care l-a primit În brațe pe Tudorel. Alături a venit Maria. Apoi tata Toader și Gruia. ― Rămâneți cu bine și noapte bună - s-a adresat Gruia familiei profesorului. ― Noapte bună, dragilor. Noi ne vedem mâine, la clinică... Cu sufletul Încărcat de aducerile aminte din anii războiului, profesorul, Împreună cu Lia și cu Despina, au urcat În cealaltă birjă. După ce i-a simțit așezați comod birjarul a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri calde gata să se prefacă În cuvinte la cea mai mică atingere, cei trei ascultau ritmul potcoavelor calului pe caldarâmul Copoului... În zori, Gruia s-a ridicat din pat cu mare grijă, să nu-i trezească pe Maria și pe Tudorel. Când a ajuns la spital, nenea Mitru i-a ieșit În cale pe holul clinicii. ― Să trăiți, domnule doctor. ― Bună dimineața, nene Mitrule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dumneavoastră. Din câte Îmi dau seama, Îi foarte bine dispus. Numai nu fluieră... Ceva se Întâmplă... ― Mulțumesc, nene Mitrule. ― Acum trebuie să plec, domnule doctor, să nu mă vadă careva. Spunând acestea, brancardierul s-a dus la treburile lui. În timp ce Gruia se Îndrepta spre camera de gardă, care era „cabinetul” lui, gândul de veghe l a luat În primire: „Sper să nu te superi, amice, că <am tras cu urecheaă la cele spuse de nenea Mitru... Tare mă tem Însă că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tem Însă că <fericireaă dălcăușului nu-i Întâmplătoare. A coborât din cer cu hârzobul și s-ar putea să curgă către profesor, către tine și mai știu eu către cine”... „Și ce ar fi de făcut, prietene?” - l-a Întrebat Gruia de-a dreptul. „După părerea mea, nu trebuie decât să fiți cu ochii În patru și să nu-l scăpați din colimator pe <doctorașă. Cu mintea pe care o are, se va da singur de gol”. Abia a deschis ușa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii În patru și să nu-l scăpați din colimator pe <doctorașă. Cu mintea pe care o are, se va da singur de gol”. Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă? În mod deosebit, Tudorel. ― Sunt bine cu toții. După ce și-a făcut de lucru cu niște foi de observație, profesorul a ridicat privirea spre Gruia: ― Acum te ascult... Gruia i-a relatat Întâlnirea cu nenea Mitru și cele spuse de acesta. ― Și ce motive crezi tu că Îl determină pe „doctoraș” să aibă atitudinea remarcată de brancardier? ― Poate faptul că securistul și-a mai revenit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]