1,454 matches
-
americană a generalului a refuzat să se lupte cu sovieticii și Vlasov a fost arestat. Alți membri ai ROA au fost repatriați forțat în URSS. Cea mai mare parte a acestor militari au fost executați sau au fost internați în GULAG. Autoritățile militare sovietice de pe front l-au trimis pe Vlasov la Moscova. Aici a fost ținut prizonier în închisoarea Lubianka. După un proces sumar din vara anului 1946, președintele de ședință Victor Abakumov i-a condamnat pe și alți 11
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
необходимость" (Contrastele că necesitate; Moscova, 2014). A „romanizat” două volume "Avangardă rusă" (2006; I - poezie, ÎI - proza, teatru); "Miniatură poetica rusă" (vol. 1, vol.2, 2006); "100 de poeți ai avangardei ruse" (2008), "Avangardă rusă. Dramaturgie" (antologie, 2011); "Avangardă - jertfă Gulagului" (antologie, 2011); "Panoramă poeziei avangardei ruse" (vol.1, vol.2); "Avangardă ucraineană" (antologie, 2014); cărți de versuri, proza și eseuri de Velimir Hlebnikov - "Ochii din orbită rănilor" (poeme, eseuri, 2003), "Ka" (proza, teatru, eseuri, 2005),"Joc în iad și munca
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
absolvit studii la Institutul de Economie Națională "G. V. Plekhanov" (1932) și la Institutul de Planificare (1935), obținând titlul științific de doctor în științe tehnice. Din anul 1928 a lucrat ca agent de filaj al GPU (viitorul NKVD), economist în gulagurile URSS și în Comisia de planificare. În aprilie 1936 este transferat la NKVD-ul din Regiunea Stalingrad, apoi din anul 1937 la Moscova. A avut o ascensiune rapidă în carieră odată cu numirea lui Lavrenti Beria, când au fost arestați foștii
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
două cifre ne dă o pierdere demografică estimată de 4.581.000 de oameni. O piedică importantă în estimarea corectă pierderilor umane datorate foametei este necunoașterea cu certitudine a numărului de persoane implicate în migrație, inclusiv a persoanelor strămutate în Gulaguri. În conformitate cu statisticile sovietice, balanța migrației pentru populația Ucrainei pentru perioada 1927 - 1936 a dat o pierdere de 1.343.000 persoane. Chiar în momentul în care au fost luate datele acestea, instituțiile sovietice de statistică anunțau că precizia înregistrărilor este
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
Dzerjinskii în Rusia și alte două orașe în Ucraina numite Dzerjinsk. Felix cel de fier este și numele monumentului ridicat în cinstea revoluționarului bolșevic în Piața Lubianka din Moscova, în fața sediului central al KGB. În mod simbolic, Memorialul victimelor din Gulag, o piatră simplă din Solovki, a fost ridicat lângă statuia lui Felix cel de fier. Statuia lui Dzerjinski a fost demolată în august 1991. Monumentul lui Dzerjinski din centrul Varșoviei din "Piața Dzerjinski" (în limba poloneză Plac Dzierżyńskiego), era urâtă
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
soluționarea, de către președintele american J. F. Kennedy și Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Nikita Sergheievici Hrușciov, a Crizei rachetelor din Cuba, au fost stabilite relații neoficiale între Curia Romană și PCUS. În urma tratativelor, au fost eliberați din Gulagul siberian membrii ierarhiei catolice, între care Josyp Slipyj, proclamat cardinal al Bisericii Univerale „"in pectore"”, în 1965 de către papa Paul al VI-lea, fapte ce au permis o renaștere foarte lentă a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. În anul 1989, ca urmare
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
batalionul celor de-un sânge"". După încheierea războiului, URSS a pretins ca membrii acestui batalion să-i fie predați. Câțiva dintre ei au reușit să evadeze în timpul transportului, dar cei mai mulți dintre ei au fost executați sau au fost trimiși în Gulag. În 1941, chiar mai înainte de izbucnirea războiului, s-a format cu aprobarea tacită a guvernului finlandez un batalion de voluntari finlandezi care a fost încadrat în Waffen-SS. Acest fapt a fost considerat un semn al hotărârii finlandezilor de a coopera
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
După eșecul puciului din 27 martie 1921 pentru minerii din centrul Germaniei, Lenin l-a acuzat de iresponsabilitate politică. Acuzat de legături cu troțkismul, Bela Kun împreună cu soția, fiica și ginerele au fost arestați în mai 1937 și trimiși în GULAG. În 1989, guvernul sovietic a anunțat că Bela Kun a fost executat în GULAG pe 29 august 1938. A fost reabilitat în 1956 pentru a celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
a acuzat de iresponsabilitate politică. Acuzat de legături cu troțkismul, Bela Kun împreună cu soția, fiica și ginerele au fost arestați în mai 1937 și trimiși în GULAG. În 1989, guvernul sovietic a anunțat că Bela Kun a fost executat în GULAG pe 29 august 1938. A fost reabilitat în 1956 pentru a celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos Kadar. Lucian Predescu. Enciclopedia „Cugetarea”, 1939, pag. 470, col. 2. Ungaria și istoria ungurilor
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
a executat 15 ani, fiind grațiat la 11 noiembrie 1963). În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la Liceul „Mihai Viteazul” din București. De-a lungul perioadei de detenție a fost supus torturii, fiind unul dintre supraviețuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. După ieșirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universității București, pe care a terminat-o cinci ani mai târziu. În perioada 1969-1989 a lucrat
Sorin Botez () [Corola-website/Science/303265_a_304594]
-
(în limba rusă: "шара́шка") era numele neoficial al laboratoarelor secrete de cercetare și experimentare în sistemul lagărelor de muncă ale Gulagului sovietic. Din punct de vedere etimologic, "șarașka" derivă dintr-o expresie argotică "шарашкина контора (șarașkina kontora)", care se poate traduce aproximativ prin "biroul în care se bat câmpii" sau "biroul în care se învârti în jurul cozii", prin care, în mod
Șarașka () [Corola-website/Science/303378_a_304707]
-
Colonizările (strămutările) forțate în Uniunea Sovietică au avut mai multe forme. Cea mai cunoscută era sistemul muncii penale în lagărele Gulagului. O altă formă de represiune politică era acea a strămutărilor unor întregi categorii de populație. Aceste strămutări au avut rolul principal în colonizarea și exploatrea zonelor îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Acest rol a fost subliniat în mod explicit în primul
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
în primul decret sovietic cu privire la lagărele de muncă obligatorie. Strămutările populației din Uniunea Sovietică care au dus la crearea acestor colonii au fost îndeplinite printr-o serie de operații organizate conform unor criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor așezări "normale": deportații locuiau împreună cu familiile lor și se bucurau de o destul de mare libertate de mișcare. Totuși, călătoriile erau limitate numai la anumite zone, iar deportații erau atent supravegheați de NKVD. Astfel, în fiecare
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
трудопоселение) erau metode ale exilului intern. Cea mai mare categorie a "coloniștilor pentru muncă" (трудопоселенцы) a fost cea a culacilor și membrilor familiilor lor deportați mai înaintea marilor epurări staliniste din deceniul al patrulea. Coloniile de muncă erau parte a Gulagului, dar nu aveau un regim atât de strict ca lagărele de muncă. Primul decret oficial cu privire la "deculacizare" a fost decretul comun al Comitetului Central Executiv al CC al PCUS și al Sovnarkomului din 1 februarie 1930. La început, familiile de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbătă de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserică din Drăgănescu (la 25 Km de București). "Icoana Maicii Domnului cu Pruncul", din altarul Bisericii Sfanțul Elefterie din București, a
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
au fost condamnați pentru presupuse activități contrarevoluționare și antisovietice. Dintre aceștia, în jur de 0,7 milioane au fost condamnați la exil, aproximativ 0,6 milioane au fost executați, restul au fost condamnați la diverse sentințe privative de libertate în Gulag. Ca și în cazul victimelor foametei, unele dintre dovezile care să ateste veridicitatea acestor cifre sunt contestate de unii istorici, aceștia reprezentând însă doar o minoritate. "Articol principal: Colectivizarea în URSS." În noiembrie 1928, Comitetul Central a hotărât începerea colectivizării
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
multe cazuri țăranii s-au opus cu încrâncenare acestui proces. În cazuri dese ei și-au ucis animalele în loc să le dea la fermele colective. Culacii - țăranii înstăriți - au fost strămutați cu forța în Siberia, unii dintre ei ajungând direct în Gulag. Mai trebuie spus că oricine se opunea în vreun fel colectivizării era etichetat drept "culac" sau "sprijinitor al culacilor". Politica lichidării clasei culacilor, politică formulată de Stalin încă din 1929, a însemnat execuții, strămutări în zone îndepărtate ale Siberiei și
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
nega existența foametei până la a estima un număr mai mic de victime. Numărul real al pierderilor umane este disputat până în zilele noastre. În 1975, Abramov și Kociarli au estimat că 265.800 de familii de culaci au fost deportate în Gulag în 1930. În 1979, Roi Medvedev a folosit cifrele celor doi mai sus menționați pentru a calcula că aproximativ 2,5 milioane de oameni au pierit între 1930 și 1931, dar s-a temut că a subestimat cifra totală. Politicile
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
au pierit între 1930 și 1931, dar s-a temut că a subestimat cifra totală. Politicile industriale staliniste au îmbunătățit mult standardul de viață pentru cea mai mare parte a populației. Nu intră în calcul milioanele de cetățeni întemnițați în Gulag. Număul de angajați a crescut foarte mult. În 1923, previziunile erau de 3,9 milioane pe an, dar realitaea a depășit orice închipuire, și anume au fost angajați 6,4 milioane. Până în 1937, numărul de angajați a crescut din nou
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
partid, pentru conspirație, trădare, sabotaj, a fost folosit pentru a explica orice accident industrial, nerealizări de producție, sau în general, orice eșec al regimului. Măsurile legale luate împotriva opoziției reale sau închipuite variau de la condamnarea la perioade de detenție în Gulag, până la aplicarea pedepsei capitale. Regimul stalinist nu s-a dat înapoi de la practica asasinatului politic. Printre victime s-au numărat Serghei Kirov, fiul lui Troțki, Lev Sedov, și chiar Troțki însuși, ucis în exil de un agent stalinist în 1940
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
de poliția politică de opoziție la regimul lui Stalin, au devenit practici curente. Conform estimărilor NKDV-ului, 681.692 persoane au fost împușcate doar în perioada 1937-38, iar milioane de oameni au fost transportați în lagărele de muncă forțată din Gulag. În Moscova s-au ținut mai multe serii de procese spectacol, care au fost folosite drept exemplu pentru procesele care trebuiau instrumentate de tribunalele locale în toate colțurile țării. Între 1936 și 1938 au fost patru procese spectacol majore: Procesul
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
au fost bănuiți că au colaborat cu germanii în timpul războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat după anexarea Poloniei răsăritene, mii de ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul de la Katyn). Stalin a hotărât de asemenea ca
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
puterile aliate au luat în calcul deportarea germanilor. Chiar mai înainte ca fostele teritorii germane să fie cucerite de Armata Roșie, aproximativ 2 milioane de polonezi de dincolo de Linia Curzon au fost deportate de autoritățile sovietice din răsăritul Poloniei în gulagurile siberiene. Alte 800.000 de polonezi din Varșovia fuseseră strămutați de germani în lagărele de muncă. După război, marea majoritate a deportaților polonezi rămași în viață s-au reîntors în patrie și aveau nevoie de case într-o țară devastată
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
000 de persoane sunt arestate, acuzate ca fiind "dușmani ai poporului". În perioada așa-numitei "Deportări din Iunie", circa 17.000 de persoane (în mare parte militari cu funcții înalte, polițiști, personalități politice și membrii familiilor acestora) sunt deportați în Gulag-ul din Siberia, unde foarte mulți și-au pierdut viața datorită condițiilor inumane de aici. Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
răzabunătoarea ale sodaților sovietici. Lev Kopelev, care a luat parte la luptele din Prusia Răsăriteană, a criticat cu asprime atrocitățile împotriva populației civile germane și a fost arestat în 1945, condamnat la o pedeapsă de zece ani de muncă în Gulag pentru "nutrirea de sentimente umanitare burgheze" și "compasiune pentru inamic". Alexandr Soljenițîn, care a luat și el parte la luptele din Prusia Răsăriteană din 1945, a fost arestat pentru criticile la adresa lui Stalin puse pe hârtie în scrisorile către un prieten
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]