11,105 matches
-
a bunicului, unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor. Am dus totul, până la ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky, nu-și încărca beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În zilele alea reprezentau aproape toată populația din zonă și Încetaseră să mai adune gunoiul, pentru a-i pedepsi. Rigolele dădeau pe-afară de potol și oamenii trebuiau să aibă grijă pe unde calcă. Mama era plecată mult timp, care nouă ni se părea o veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși ar fi trebuit să fim foarte liniștiți, pentru că locuiam acolo ilegal. Adevărul e că eram niște intruși, deși, văzînd că Întreaga zonă, librăria, localurile de striptease, chiar și pubelele de gunoi, păreau a fi rămas În plata nimănui, și noi ne Îmbarcaserăm pe acest vas ca să ajungem la ziua de mîine, poate că termenul care ni s-ar potrivi mai exact ar fi cel de pasageri clandestini. Însă noi Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un cu totul alt gen de existență. Antropologii privesc vînătoarea și adunarea În grupuri ca pe cea mai primitivă etapă a civilizației, Însă pentru viața noastră, primitiv ar fi fost un dulce eufemism. Să-i spunem ciordeală și scormonit prin gunoaie. Era o muncă aproape sută la sută de noapte. Pozițiile de bază erau chircit, la pîndă și ghemuit. Mișcările corespunzătoare erau tîrÎtul, furișatul și năpustitul. CÎnd mi-a venit rîndul, am fost cuplat cu Luweena. Asta m-a bucurat, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru ciordeală și detectat gunoaie. De data asta, nici măcar n-am mai Încercat să mă alătur și eu. Am rămas acolo, holbîndu-mă la afișe, cu un picior ridicat În aer, uitînd să-l mai pun jos. În ciuda gamei mele extinse de lecturi, și a ingerării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele, erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mult mai devreme. În afara cetelor de marinari din ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se plînsese mult, Luweenei și mie, despre lipsa noastră de recunoștință pentru tot ce face pentru noi, arătîndu-ne cele mai grozave locuri de găsit mîncare și gunoaie. Ceea ce era ridicol. Din punctul meu de vedere, ea nu făcuse altceva decît să ne arate o seamă de capcane ale morții, deci nu prea aveam pentru ce să-i fiu recunoscător. Cu o singură excepție, și anume cinematograful Rialto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i explice prezența acolo, apoi, după prînz, l-a aruncat În coșul de gunoi. Darul meu a avut efectul opus celui scontat. În loc de alinare, Îi provocasem lui Norman Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou. N-am fost niciodată prea Întreg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petrecut, chiar dacă a durat doar atît de puțin - unul dintre cele mai fericite momente din viața mea. Acum eram sigur că nu sînt singur pe lume. Aparțineam cuiva. Am mai ronțăit un pic. În toate lunile mele de căutat prin gunoaie, Rialto nu-mi oferise niciodată o asemenea hrană de vis. Era moale ca jeleul, crocantă ca floricelele de porumb și avea, așa cum am zis, o aromă delicioasă și stranie. Am Încercat să-i dau un nume și m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
convins că doar mă fac că citesc. CAPITOLUL 10 Deși poate că lumea n-ar fi bănuit asta, Jerry era o persoană foarte conștiincioasă și chibzuită atunci cînd era treaz. Îi plăcea să culeagă tot felul de lucruri stricate de la gunoi și să le repare - prăjitoare de pîine, pick-up-uri și alte asemenea lucruri. Uneori reușea, alteori nu. Dacă nu reușea, le arunca undeva În fundul camerei, iar, dacă reușea, le Îngrămădea, alături de restul chestiilor care mai erau acolo, În debara. Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am aflat mai tîrziu că le dădea de pomană unor oameni de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gura ușor Întredeschisă, și mi s-ar vedea dinții galbeni. (De obicei, am grijă să-mi țin buza de sus bine trasă peste ei.) Ce-ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu Jerry de șase luni și șapte zile. Copacii din parc Își pierduseră frunzele, iarba era presărată de pete roșii și galbene, triste și uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate de camioanele ce treceau prin apropiere, ca niște frunze măturate de vînt. Nopțile erau mai liniștite decît altădată și Îl auzeam Întotdeauna pe Jerry cînd venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mama și tatăl și fiul, le-am dat un alt nume, Sfînta Familie. Mai tîrziu În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rînd, cîte un bloc odată și, după ce primeau plicul de la poștă, tot mai multe ferestre erau acoperite de panouri de placaj, la uși opreau camioane de la firme de transporturi și tot mai multe clădiri erau incendiate, ruinele fumegau mocnit și gunoaiele arse pîlpîiau pe terenurile părăsite. Pe clădirile cu ferestre acoperite erau puse tăblițe galbene, pe care scria : PĂSTRAȚI DISTANȚA, PROPRIETATEA PRIMĂRIEI BOSTON, CONTRAVENIENȚII VOR SUFERI RIGORILE LEGII. În partea de vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd se prăbușea o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest lucru s-a Întîmplat cîteva săptămîni la rînd. Străzile erau pline de fum și de praf și de mugetul mașinilor, și din cînd În cînd, cînd un vîrrr zdrang făcea să zdrăngănească ferestrele magazinelor, și asta era dinamita. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de plexiglas, fără pereți, jalnicele aparate veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și în condiții de finanțare «acceptabile». Unde au ajuns ele după numai cinci-șase ani de funcționare? Desigur, la fiare vechi, dacă nu cumva la gunoi. Dar aparatele de marcat de la metrou și din autobuzele expres? De ce, dacă s-a dorit modernizarea sistemului de taxare nu s-a importat ce era mai bun pe piață? Vă puteți răspunde singuri: fiindcă nu ar mai fi fost comisioane
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a comunităților sărace dar stabile, sunt dezrădăcinați și transformați în forță de muncă flotantă, fără țară, separați de familiile și locurile lor natale. Sute de mii de copii, mulți fără familie, își câștigă existența din cerșit, din furturi, căutând prin gunoaie, din prostituție și făcând munci de ocazie pe străzile marilor orașe din Asia, Africa și America Latină (astăzi cifra e cu mult mai mare). S-a estimat că există 500.000 de prostituați minori numai în Thailanda, Sri Lanka și Filipine. Tot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în proporție de nouăzeci și nouă la sută nu poate deveni privată peste noapte, să înceapă să meargă motorul interesului. Dar inaptitudinea pentru civilizație n-o înțeleg! Cum vrem să intrăm în Europa dacă nu știm cum să ne strângem gunoaiele? Ce facem cu mentalitatea oamenilor?” Ne plângem mereu că suntem săraci. Cred că va trebui să ne schimbăm atitudinea față de sărăcia noastră fără de scăpare și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]