1,450 matches
-
și a pogorî lin pe pământ. Se pare însă că nici o cădere nu e atât de simplă... Oare cum o fi să te prăbușești fără scăpare? Cum e să cazi de la mare înălțime? Cum e să te prăbușești într-un hău, dintr-odată? Oare ce-a simțit Eduard când a căzut? Seamănă oare ce simt eu acum cu ce a simțit el în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din tine, în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul. Alunecarea bocancului, pră bușirea, strivirea piciorului sub greutatea propriului corp... Pentru el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de necuprins. Uitase de promisiunea făcută Clarei. De fapt, își dorise chiar să uite cu totul de ea. I se făcuse teamă de puterea ei de a transforma ficțiunea în realitate. Doar ea îi prevestise accidentul, în prima pagină din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine proporționat și niște forme armonioase și calme, care ascundeau în fiecare celulă o impetuo zitate anevoie reținută și o extraordinară energie. Pielea ei emana o luminozitate transparentă, de un roz palid, ca un abia întrezărit răsărit de soare. în hăul ochilor ei mari și aproape negri te puteai prăbuși amețit dacă îl priveai concentrat și nu te opreai la obstacolul incolor și superficial al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pat. Dădu drumul la casetofo nul de pe noptieră și glasurile de la Bee Gees umplură dintr-o dată camera, liniștitor. Era mult mai bine așa. Se simțea complet pe dinafară. Căderea lui de pe stâncă, pră bușirea aia dezlânată și instopabilă, într-un hău parcă fără fund, îl târâseră într-o lume în care nu se regăsea și în care toți îi păreau străini și reci. Nu îi înțelegea, nu pricepea ce anume vor de la el și nu mai știa dacă el însuși își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că nu se încăpățâna, ca alții, să care amintiri inutile în cârcă. Era ca și cum persoana din trecut care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu despre copilărie, iar doamna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aducă aminte de domnul Neacșu, și ieși grăbită din supermarket, trezindu-se deodată îmbrâncită de la spate de o rafală de vânt. Se întoarse cu spaimă, aproape sigură că fusese împinsă de același fluture mare și negru care se aruncase în hăuri prin geamul ei de la bucătărie. Dar nu zări nici un lepidopter funebru. în schimb, umbrela i se desfăcu ne putincioasă și îi zbură din mână, aterizând sub roțile unui auto mobil, înainte chiar ca ea să-și dea seama. își acoperi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceea ce a gândit deja Marx. Întreaga gândire a umanității va fi reanalizată prin această prismă și în acest sens vor avea și ei ce face, sau cum spuneți voi, ardelenii (Petrică era regățean), or să aibă de lucru cât îi hăul, cu iluzia că înseamnă și ei ceva. Nici vorbă, Marx a fost un mare om și în forul lor interior nu se vor simți umiliți că nu li se va da voie să se abată de la litera lui. Se vor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exmatriculați toți și viața lor ar fi luat un cu totul alt curs decât cel dorit de ei... Îi speria atât de tare acest alt drum? Între a fi profesor undeva și a fi zidar se căsca chiar așa un hău înspăimîntător încît a fi de partea cealaltă însemna chiar cea mai mare dintre nenorociri, mai rea decât aceea de a-ți pierde sufletul? Fiindcă e o iluzie să te mai consideri același de mai înainte după ce cu acordul tău s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în urmă. Toate acestea își micșorau dimensiunile, se topeau în act astă mare a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare. "Vii și tu cu cântece din astea..." bolborosii. "Victoraș, iartă-mă, m-am speriat de ce e afară... Uite, cad fulgi cât pumnul meu de mari. Mama zice: "stai, Suzy, cum pleci așa singură pe vremea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
banii... Așa bonom cum îl vezi... Îți spun eu mai tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de zăpadă. Când intrai mă întîmpinară, venind dintr-un hău, reverberațiile violente ale trecerii unui tren. Deschisei geamul și tropotul acesta prăpăstios și nesfârșit de fiare lovite mă șocă. Un aer rece mirosind puternic a rășină (nu discret, ca la noi) parcă mă drogă și rămăsei minute lungi contemplând crestele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din acești oameni... Acum însă descopeream că e minunat să lași totul acasă, să te gândești cu o plăcere simplă, elementară, că vei urca munții fără senzația obsesivă că îți pierzi timpul căutând o bucurie previzibilă. Soarele inunda stațiunea! Iar hăul de sub teleferic pe deasupra căruia lunecam suspendați îmi dădea o senzație aproape violentă și în același timp diafană de eliberare de tirania atracției terestre. Să vezi brazii defilând sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se oprea și ne contempla îndelung. "Sînteți de la Salvamont?", îl întrebai când ajunserăm sus și ne oprirăm să ne odihnim. Abia acum tipsia de aur a soarelui mușcă cu partea ei de jos îndepărtatele creste și începu să piară dincolo de hăuri. Cerul se luminase și din furtună nu mai rămăsese nimic, ca și când nici n-ar fi fost. Individul mormăi ceva ininteligibil, dar apoi confirmă că era de la Salvamont: "Mai e cineva jos?", zise. "Nu, spusei. Dar de ce s-au oprit scaunele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
necazuri. Desigur, nu trebuie să devii paranoic, însă nu uita motto-ul cercetașilor: „Fii întotdeauna pregătit”. Partea a doua Iadul în miniatură „în fața lui stau pururi la poruncă cohorta celor ce-au trăit în viciu: vorbesc, aud, și-apoi în hău i-aruncă”. îDante, Infernulț Capitolul cinci PRIMA ta linie de apărare A alege să nu întreprinzi nimic este totuna cu a alege să îți lași destinul în mîinile altora. Nimic nu e veșnic. Dinastiile decad, zidurile se prăbușesc, lucrurile se
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
poetul a încercat să depășească drama sfâșierii, sugerând găsirea unui punct de sprijin pentru bolovanul lui Sisif în vârful muntelui. Ca și stânca lui Sisif, omul modern nu-și găsește punctul gravitațional în înalt, prăvălindu-se, de fiecare dată, spre hău. Interesant că tronul lui Decebal e destinat, pentru poporul său, să refacă legătura lui Sisif cu cerul: "Să ai în pază sfântă / Și cerul, și pământul, / Pe tronul țării sfinte / Azi urcă Decebal"378. Muntele zamolxian poate feri de eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum / bătând din aripe pe veac o aud: Jilava-Aiud... Jilava-Aiud”. În bezna temniței, o singură speranță, un singur reazem: „Slăviții tăi pași, Preasfântă Fecioară, / îi auzim ca prin vis cum coboară / în hăul Jilavei, pe treptele care duc către aspra neîndurare”. Volumul larg cuprinzător Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști (2002), însoțit de repere biografice, un indice al referințelor critice înregistrând și cele mai mărunte menționări în presă și de o selecție de recenzii, favorizează cunoașterea
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
se pun. Fiat scientia, pereat mundus - mi se pare singura deviză demnă de flamura unui cercetător, fie că ea Îl va conduce sub scut sau pe scut. Este treaba altora - politicieni, moraliști, sacerdoți - să ne tragă de mânecă, intrigați de hăurile și de tăcerile infinite pe care le cartografiază, uneori, aventura necontenită a spiritului iscoditor. Dar dacă romanii cei cumpătați și Înțelepți urmăreau cu atâta Îndârjire satisfacerea criteriilor abstracte ale Legii, nu cred că se cuvine ca noi, moștenitorii lor mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
observabil, deoarece ajunși în această margine - dacă ar exista - nu se va putea observa nimic mai încolo, orice aparate s-ar folosi. Momentan nu s-a ajuns la ceea ce am numi marginea Universului, cu toate că putere de străpungere din ce în ce mai mult în hăul Universului crește continuu. Cu privire la obturarea obiectelor mai îndepărtate de praful cosmic, acesta s-a dovedit că nu-i chiar atât de dens ca să stânjenească observațiile făcute. 2. Ar mai fi o limită a cunoașterii Universului și anume,limita vitezelor! Ea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
greu de stăpânit, bolta cerului traversând tărâmuri periculoase și îndepărtate. Intr-o zi, totuși, tatăl a cedat și Phaeton a pornit la drum. Îmbătat de puterea de a ilumina lumile, fiul a scăpat frâiele iar carul s-a rostogolit în hăuri, conducătorul fiind cuprins de flăcări. Soarele conștient ca tot universul putea pieri iar fiul sau nu mai poate fi salvat a împins carul în râul Eridan. Phaeton, cuprins de flăcări s-a scufundat în râu. Corpul său s-a solidificat
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
mers să se destindă în campagna. Era luna februarie 1564, noapte de iarnă, vreme urâtă, dar și‑a făcut curaj, a încălecat pe cal și a cutreierat ulițele Ro‑ mei. Ca un magnet, îl atrăgea șantierul bazilicii sfântul Petru și hăul deschis al tamburului. Nu putea să se întoarcă acasă fără să vadă cupola și, mai ales, să și‑o închipuie terminată; deși avea febră mare, tremura și ajuns acasă se aruncase arhitec turii baroce. 20 Cf. p. f. Carrassat - i
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
de data asta, vulcanolog, preia povestea. E din ce în ce mai frig și, deocamdată, peisajul e doar dezolant, dar, pe măsură ce urci, începi să ai sentimentul că trebuie cumva să mergi în vârful picioarelor, să șoptești și să ții și mâinile, cuminte, la spate. Hăuri din loc în loc, cenușă în care ți se îngroapă picioarele, un gri intens până și în aerul pe care îl respiri și, în depărtare, vulcanul care dă semne că e cineva acasă. Încă un loc în care realizez, pe de
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căci pe miazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ca o stâncă buhavă și scobită de păraie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopți turburi, gura ei — un hău căscat, dinții ei — șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]