KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns clar. Ce-am de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
atunci era altă situație. Elitele, marile spirite, individualitățile extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

apă. Oricât de subțire, firul s-a dovedit totuși mult prea gros pentru a fi bun de ceva. Tocmai atunci s-a auzit soneria, îmi amintesc, și au sosit primele dintre numeroasele rubedenii ale lui Edith. Rachel era tot în halatul de baie din frotir, stând în genunchi și urmărindu-mi încercările zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea și i-am spus că poate era mai bine să se îmbrace. — O să desfac vasul ca să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de doi bani. Bravo, băiatu’. Cred că ești tare mândru de tine. — Nu-i adevărat. Harry trăiește. — Atunci sună la morga Spitalului Metodist din Brooklyn. Nu e nevoie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Întreabă-i pe domnii cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile lui Harry rămân în anticariatul lui Harry. Dacă te arăți mâine pe la Brightman’s Attic, îți sucesc gâtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
și firele prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din halatele alea umilitoare și dintr-odată nu mai ești tu însuți. Devii persoana care locuiește în corpul tău și ce ești acum este suma totală a insucceselor acestui corp. Când te micșorezi în felul acesta, îți pierzi orice drept la intimitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mândrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, râzând. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sâmbătă dimineață, suntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun. Îți dai seama că-ți mânca din palmă ? Se Încruntă la unghia de la picior, pe care tocmai și-o dă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gând să trimiți astea Înapoi ! strigă. Mâine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă. Smythe and Foxe ! Tu știi cât de scumpe sunt florile astea ? — Nu mă interesează cât sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gâfâind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mână. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să aud nici o teorie, spun. Uite ce e, chestia asta a fost extrem de dureroasă pentru mine. Nu vreți să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

pui de somn până la șapte. Antonia nici n-a mai apărut să-și ia din lucruri, așa cum promisese, mi-a lăsat moștenire un dulap întreg de haine de la care, bine înțeles, cheia e la ea. Mirosul cafelei prăjite sau al halatului cărămiziu pe care l-a agățat de clanța ușii să-l poată îmbrăca dimineața de-a dreptul din pat, fără să mai iasă de sub pilotă în camera friguroasă, mă adorm la orele cele mai neobișnuite din zi, când televizorul încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Ceva de purtat. Nu contează ce. Un costum de‑al lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Bex... — Trebuie să fie o greșeală, zic, dar în glasul meu nu se mai simte tot atâta convingere. Îmi aduc aminte brusc de pantalonii ăia de piele pe care mi i‑am luat de la reducerea de la Marble Arch. Și de halatul ăla. Și de faza aia pe care am avut‑o la un moment dat, când mâncam sushi de la M&S în fiecare zi. Suze rămâne cu privirea pironită asupra mea preț de câteva clipe, și chipul i se schimonosește de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care roagă clienții să respecte liniștea în centru și să vorbească încet. Stăm o vreme în tăcere, apoi o fată cu uniformă albă vine să mă ia și mă duce într‑o încăpere destinată tratamentelor cosmetice, unde mă așteaptă un halat și papuci, toate ambalate în celofan gofrat. În timp mă schimb, ea își face de lucru cu diverse și eu mă întreb încântată oare ce mă mai așteaptă. Elinor a insistat să plătească ea pentru toate tratamentele mele, indiferent cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau să fac asta. — Tatuajul? — Nimic. — Nimic? Cosmeticiana vine spre mine cu crăticioara cu ceară în mână și eu, panicată, mă ascund în spatele patului, strângându‑mi halatul mai bine în jurul meu. — Dar doamna Sherman a plătit deja pentru tot tratamentul... — Nu mă interesează pentru ce‑a plătit, zic, dându‑mă înapoi. Puteți să mă epilați pe picioare. Dar nu și pe brațe. Și categoric nu... cealaltă chestie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o pauză, apoi Suze apare în ușa ei, în halat. — Bex? exclamă. Nu mă așteptam să vii așa de repede. Ești bine? Se apropie de mine, strângându‑și halatul în jurul ei și se uită îngrijorată la mine. Of, Bex. Își mușcă buza. Nu știu ce să zic. — E OK, zic. Sunt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o pauză, apoi Suze apare în ușa ei, în halat. — Bex? exclamă. Nu mă așteptam să vii așa de repede. Ești bine? Se apropie de mine, strângându‑și halatul în jurul ei și se uită îngrijorată la mine. Of, Bex. Își mușcă buza. Nu știu ce să zic. — E OK, zic. Sunt bine. Serios. — Bex... Zău, sunt bine. Îmi feresc privirea, înainte ca, văzându‑i chipul neliniștit, să izbucnesc în lacrimi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
spun, rămânând pe loc, uimită. Ce e în... Tac în clipa în care obrajii lui Suze se colorează vizibil. Suze! spun, retrăgându‑mă discret din fața ușii. Nu‑mi zi. E cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

noaptea asta. Eu și Mao stăm așezați față în față. Ceaiul începe să se răcească, dar sentimentele noastre abia ce s-au încălzit. E trecut de miezul nopții și el nu e obosit, nici eu nu sunt. El e în halat, iar eu în uniforma militară. Acum nu contează cu ce sunt îmbrăcată. Însă vin, totuși, îmbrăcată cu grijă. Vreau să semăn cu felul în care arătam în Yenan. Stă în scaunul de ratan ca un vapor mare, înțepenit între stânci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
decât mânios. Opoziția încearcă să mă împiedice să realizez visul comunist. Tonul lui devine ferm și ochii săi fixează tavanul vagonului. Intelectualii sunt preferații lui Liu. Pe ei nu-i interesează să slujească masele. Se ascund în laboratoare, îmbrăcați în halate albe, și își abandonează patria-mumă în căutarea faimei mondiale. Bineînțeles că Liu are loialitatea lor, că doar el le dă bani. Și îmi mai fac griji și din cauza „băieților din vechea gardă”. Ei îmi întorc spatele acum. Au convocat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

frunte, Pur și simplu aspirinè! Câte sè fie? Pèi?! Dați-mi o cutie! O cutie! Nu-i voie sè mè îmbolnèvesc chiar acum, îi explic eu, Nu-i voie sè ne îmbolnèvim niciodatè! rèspunzându-mi ea cu un zâmbet profesional în halatul alb de farmacistè tânèrè, Sigur cè are verighetè, o vèd când primesc restul și cutia cu aspirine, De ce nu ești acasè lângè soțul tèu, cu siguranțè el nu rètècește ca mine ud pe strèzi și nu-i vine sè-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Angel, de pildè, De ce vè intereseazè? Așa, de dragul culorilor! strènutul nu l-am mai putut opri ratând impresia pe care sperăm s-o obțin, dar ceea ce nu reușesc cuvintele reușește un simplu strènut, tremur, Vè e frig? îngrijoratè femeia în halat alb, Trebuie sè ajungeți cât mai repede acasè! Da! Mulțumesc! Nu stau departe, dau sè ies, dar cu mâna pe clanțè mè întorc s-o întreb, Nu știți cumva prin zonè o alimentară deschisè la ora asta, am rèmas fèrè

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]