1,541 matches
-
percepției, dar alarmante sub analiza fondului; este hilară ușurința cu care se trece de la jogging la religie, de la cultură la deltaplan, dar în același timp este chestionabil principiul consumist care generează nevoia de a interschimba aceste elemente într-un ritm halucinant. Contra-cultura căci așa ar putea fi numit acest fenomen, este un concept raportat direct la aspectul facil al culturii, adică la acel tip de cultură "ușor de înghițit" în virtutea faptului că timpul liber de care dispune omul modern este foarte
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tava florilor de nufăr", e o lume, în consecință, răsturnată în care cosmicul susține terestrul. Acvaticul și terestrul se prelungesc, de asemenea, unul într-altul, fără ca limitele să mai fie fixate, viziunea devine una fantomatică, ca într-o reverie stranie, halucinantă ce reușește să refacă, din ape străvezii, lumi apuse sau poate chiar inexistente (Odihnă sumară). Titlurile textelor surprind și ele aceeași dispariție lentă a vieții: somnul, odihna, oboseala, care devin caracteristici principale ale întregii lumi și se transformă în anticamere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elementelor universului devine și ea o caracteristică a acestei poezii a tristeții și a morții. Fluturele nocturn e un simbol al visului, al imaginației, în fond, al inconștientului presant. În mod ciudat, nu se dorește o ieșire de pe tărâmul imaginației halucinante, ci o proiectare a acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care o cunoaște eul poetic este cea a unei lumi decăzute, lipsite de idealuri ("Întunericul și vântul au dat de-a rostogolul copacii/ și-n locul stelelor așează întâmplări", Vechime). Tonul capătă uneori accente oraculare, poetul, sub impactul peisajului halucinant al suferinței universale, trăiește obsesiv coșmarul căderii: "bunda iernii-o să ne-ngroape,/ marea ne-o căra la fund.// Și pe-ntinderea opacă/ de cenuși, de scoici, de alge,/ antebrațul cât o cracă/ va da lemn pentru catarge." (Elegie). Metamorfoza
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
curgerea infernală, este și ea parte a acestui univers în descompunere, lacul, ploaia, gârla, valurile sunt purtătoare de cadavre, se asociază cu noaptea, cu frigul, cu moartea sufletească, totul se petrece aici în interior, căci peisajul descris este întotdeauna prea halucinant pentru a putea fi o copie a realității oricât de deformatoare. De altminteri, se subliniază experiența spirituală angoasantă prin referirile la spațiul interior: "Cu apele-adormite-n mine", "Mă-nec în fiecare noapte" (Coșmar). Există o nostalgie a feminității care nu e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se regăsește aici ceva din savoarea și nostalgia romantică, o oarecare diafaneitate caracterizează portretul femeii al cărei contur pare să se desprindă din elementele cadrului natural. Poezia aceasta este însă poate mai aproape de cea a colegilor de generație, prin aspectul halucinant, prin reveria care anihilează limitele spațiale și temporale, care permite călătoria imaginară ("mestecăie în tine spre-o amiază/ în care regi din Pontus ori Pireu,/ întorși din mituri, navele-și fumează", Filigran romantic), dar fără a se afunda în coșmar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală, a infernului din noi, e drept, căci aluzia este dantescă. Exemplificarea acestui tip de creație în chiar corpul poeziei susține interpretarea propusă căci imaginile par a fi desprinse dintr-o viziune halucinantă în care moartea, boala, decrepitutinea se constituie într-un tablou considerat, în mod paradoxal, "frumos", adică autentic: "Prin culoarul acesta trece în fiecare zi și o bătrână/ cu piciorul sucit ca o fotografie proastă;/ când te uiți la ea seamănă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a exclude viziunile aparent halucinante, care își pune sub semnul întrebării propriul discurs, ca și discursul literar în general. Se explică așadar întoarcerea textului poetic către sine însuși, refacerea ironică și parodică a universului real sau a celui literar și totodată adoptarea unui limbaj care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu un "picior lung, frumos/ tot ca un picior de dansatoare", paharul acesta se metamorfozează într-un fel de Graal, viziunea artistului este cea care umple cupa aceasta dându-i viață. Piciorul paharului devine un pretext pentru lansarea unei invitații halucinante, magice la dans. Constant Tonegaru surprindea și el într-o tonalitate discursivă, folosindu-se uneori de un ton interogativ, imagini din existența comună: " - Câți morți mai sunt la ecuator?/ Pe vremea mea/ un blând guvernator era mutat/ disciplinar." (Scrisoare deschisă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o forță demonică. Poezia generației albatrosiste e, dincolo de surâsul ironic, extrem de gravă: "Ochii dracului, semafoarele;/ ne bălăcim în cercuri de fier,/ Traversele se succed fără rost;/ brațele se urcă toate la cer." (Rampă, Mircea Popovici). Se construiește adesea un univers halucinant. Dezarticularea realității se înscrie în coordonatele banalului, la Caraion, și poezia războiului-coșmar devine una a faptului divers: "Mi se pare că se clatină ferestrele (...)" (Coșmar). Versurile reluate într-un straniu refren sugerează o rece descompunere, o dezintegrare a textului: "În
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până în ziuă au ars într-o ladă." (Oxidare). Poezia pe cale de a se constitui devine temă și în poemele lui Constant Tonegaru. Se prezintă inițial un univers halucinant, oniric asupra căruia perspectiva e, în mare parte livrescă ("în patul acesta s-a odihnit un fluviu/ ce purta mirese despletite pe ape"), pentru ca finalul să opereze o ieșire din universul ficțional în cel al fabricantului de iluzii: "Nici mâna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această reconstrucție. Poeziile lor nu sunt proiecții în fabulos și nici în lumea visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului, anticipând totodată construcțiile deliberat onirice de mai târziu: "Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se lipiseră de ziduri/ și altele se-nălțau ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant omor din culpă și pe care domnul profesor Talpalaru ar lăsa-o pe drumuri, fără mijloace de subzistență, dacă ar putea. De ce s-o fi pripind domnul inspector general cu verdictul, înaintea organelor abilitate, și de unde această înverșunare radicală împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de scurtă. Mi-l amintesc tăcut și interiorizat, în 1985, la Festivalul Artei și Creației Studențești de la Galați, așteptând cumva neîncrezător verdictul juriului, și, apoi, exuberant, când amândoi am avut premii de sărbătorit. Mi-l amintesc, de asemenea, în momentele halucinante ale rupturii de sistem din 1989, când amândoi credeam că România se va însănătoși rapid și că vom putea face, liberi, ceea ce ne fusese refuzat până atunci. Spre deosebire de mine, el a ales să rămână nesmintit slujitor al presei și al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în condițiile în care există cu adevărat o piață a muncii, nu ca în România, unde președintele însuși ne spune verde-n față să ne luăm tălpășița din țară pentru că nu avem unde munci. Totuși, ce se întâmplă este absolut halucinant. Nici în comunism și, îndrăznesc să spun, nici în timpul frământărilor sociale din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și, apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a ființei, „un sfârșitul continuu bacovian”. Ea nu provoacă panică, este dorită și așteptată ca un remediu al maladiei de care suferă poetul. Volumele „Cu voi” (1930) și „Comedii În fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că hora Îl poartă ușor printre fotolii și paravane, către fundul Încăperii, dar după câtva timp renunță să se mai Împotrivească - și nu-și mai dădu seama de nimic.” Rătăcirea prin labirintul lucrurilor din episodul al treilea este o scenă halucinantă, un amestec de veghe și coșmar. Eroul este Împiedicat de obiecte casnice diferite menite să-i amâne ieșirea. Imaginea din finalul episodului este infernală: „În clipa aceea se văzu gol, mai slab decât se știa, oasele ieșindu-i prin piele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Tigrero-un film care n-a fost făcut niciodată, Sambólico (scurtmetraj) și Los Angeles fără hartă. Articolul menționează că cel mai bun film e Zombie și trenul fantomă, cu Silu Seppälä în rolul principal și a avut "unul dintre cele mai halucinante finaluri de film văzute vreodată"374. Fiecare film a fost precedat de către un scurtmetraj despre Helsinki 375. Mihai Fulger în Film. Râsu' plânsu' nemțesc prezintă coproducția germano-finlandeză a regizorului finlandez Mika Kaurismäki, Helsinki-Napoli All Night Long. Filmul este descris drept
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
valorificarea profunzimilor naționale, dar își dezvăluie și anumite slăbiciuni în relația cu oamenii de propagandă ai regimului. Important e că analiza nu se întrerupe în 1989. Autoarea continuă să investigheze mecanismele de perpetuare a vechiului război (altfel, extrem de păgubos prin halucinanta atenție pe care intelectualii din partea „bună“ au acordat-o zonei România Mare) și după ’90. Unul dintre exemple: felul în care Lazăr Vlăsceanu și Cătălin Zamfir l-au luat colaborator la alcătuirea Dicționarului de sociologie pe unul dintre mistificatorii cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Sibiu Jazz Festival, ajuns la ediția cu numărul 38, va avea loc între 5 și 11 mai, la Casa de Cultură a Sindicatelor, după ce a poposit anul trecut la cort. Vom avea șapte seri de concerte spumoase, cu un amestec halucinant de genuri, cu liber la emoții și aplauze, în aceeași atmosferă încinsă, cu muzicieni din toată lumea și chiar și public de import. „Ediția din 2007 aș fi vrut să nu fie deloc!“ Konstantin Schmidt, directorul Sibiu Jazz Festival, spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de vânt care este America. Citatul care deschide romanul lui Thompson îi aparține lui Dr. Johnson: „Cel ce se poartă ca un ticălos, scapă de suferința de a fi om“. Creațiile lui Hunter S. Thompson se caracterizează printr-un amestec halucinant de ficțiune și realitate. Scriitorul s-a sinucis în februarie 2005. Traducere din limba engleză și note de Adrian Buz, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 38.95 lei TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Păcătoșii nu put Înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit, în care crânguri de cerbi, oameni, herghelii de cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu e premergătoare lumii sadoveniene, cu mult mai veche decât aceasta, este țara de dedesubt”. N. Manolescu se raporta și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
unei pedale de accelerație apăsate la maximum. Se fac greșeli grave, altădată de neiertat, dar azi pare tot mai firesc să greșești într-o redacție, întrucât toată lumea pare să se fi consolat cu gândul că, la un ritm de lucru halucinant prin viteza lui, este imposibil să nu se încurce pașii. N-am capacitatea de a vedea cum va arăta jurnalismul de peste câțiva ani, dar știu sigur că nu mai este ce a fost și nici nu mă pot opri să
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
serioși și conștiincioși, care nu au nevoie să fie orbiți de stăpânul lor pentru a rămâne credincioși jurământului. Are aerul șiret și expresia malițioasă a unei figuri celebre și cu care seamănă, pentru un ochi atent, într-un mod aproape halucinant. Seamănă cu bătrânul Fritz, în pofida tinereții sale! Dacă asemănarea nu i-a frapat imediat pe cei care l-au văzut, aceasta se explică prin faptul că sunt impresionați de persoana sa privită în ansamblu, de ținuta sa, care este comodă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]