2,384 matches
-
volume ale seriei (al doilea apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi dintre „nemuritorii” raportori. Continuă a-și exersa floreta în Epigrame (1908); rezistă mai ales cu hazul scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce se vor consacra, la noi, umorului
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
din Republică Moldova (1962). Prima sa carte de miniaturi și schițe umoristice, Zigzaguri (1976), anunță un observator fin al oamenilor și al vieții și un hâr apreciabil de a releva ridicolul prin notații vii, succinte, apelând la poanta generatoare de haz. Atare calități au fost confirmate ulterior de volumele Amărăciunile dulcelui (1981), Hopuri (1983), de culegerile pentru copii Soarele și mama (1978) și Recreația veselă (1989). SCRIERI: Zigzaguri, Chișinău, 1976; Soarele și mama, Chișinău, 1978; Amărăciunile dulcelui, Chișinău, 1981; Hopuri, Chișinău
DIORDIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286791_a_288120]
-
izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări burlești, iar procesele, la tribunal, sunt lovite de caraghioslâc. Mici dezastre caricaturale provoacă „încurcala”, confuzia, care, luxând stereotipii, declanșează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător. Tot necazul cu hazul lui. Grozave îngrijorări stârnește, în cazarmă, iminența unei inspecții. Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându-se să nu fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
dialogul implică o confruntare sinceră și cu atenție reciprocă. Dialogul ar trebuie să fie un schimb de idei, la un nivel egal, chiar dacă unul e mai bun de gură și altul mai lent”. Dialogurile lui C. sunt „debutonante”, spontane, au haz și apără, în genere, cauze juste. Sunt greu de acceptat toate judecățile sale (despre Nichita Stănescu și, în genere, despre poezia nouă), dar trebuie recunoscut că adversitatea sa față de „giumbușlucurile ludice sau teribiliste” este uneori întemeiată. Analiza unei cărți a
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Dacă te afli în posesia adevărului, e bine să-l spui, dar și mai înțelept e să vorbești despre palmieri”) și descrie condiția unei familii de intelectuali în societatea comunistă, pentru care unica soluție de supraviețuire morală și spirituală este „hazul de necaz”. În volumele Cocoșul de apă (1971), Porțile vântului (1975), Degetarul de ceață (1976), Croitorul de povești (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor) ș.a., se înfățișează o altă latură a personalității prozatoarei, surprinsă de la început de critici, și anume aceea de
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de „istorioare”. Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ilustrează un soi de înțelepciune și o „pedagogie” morală surâzătoare, un realism și un bun-simț popular al căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
o cu totul altă față a lui, gravă, poate chiar ascetică, preferă să vadă Ion Barbu: „Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”. „Alba, / Dreapta / Isarlâk” e mai mult „un târg temut, hilar / și balcan-peninsular”: spațiu în care „hazul Hogii Nastratin” are un revers tragic, complementaritate situată undeva „la mijloc de Rău și Bun”, la treapta unei „slave stătătoare”. Trebuie să i se recunoască „momentului” Mateiu I. Caragiale - Ion Barbu atingerea unui nivel al sintezei superioare a b., de
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la B. harul și hazul cu care nara momente din viața vechiului București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
un fond cinstit, care, adică, îi situează în categoria celor recuperabili. Este un cusur frecvent al acestei literaturi căderea în artificiozitate, în tonuri false, în neplauzibil. Un tendenționism incorigibil viciază natura relațiilor și, consecutiv, forma lor de manifestare. Lipsite de haz sunt comediile, în registru satiric, burlesc sau parodic (Barul aventurilor, „Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
a „Ultimelor știri”), o pseudocronică parlamentară comentând activitatea „Camerei deputaților din Stambul”. În fine, o rubrică de „Prospături. În stilul și cu sintaxa «Monitorului oficial»” pastișează automatismele stilului administrativ, iar „Rezbelul” și numeroase „Gogoși” - înflăcărarea fals-patriotică a jurnaliștilor. Se face haz, de asemenea, de cei care încearcă să exploateze orice eveniment politic în favoarea lor, de amatorii de știri senzaționale, de naivii care dau fiecărui gest al unei personalități semnificații ultraimportante. Este zeflemisită și buna credință a cetățeanului simplu, avid de noutăți
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
ai nici un câștig, Se spală-n două ape, nu-ți țin nici cald nici frig Și dragostea - ca braga, stătută și dulceagă... Nicicând fata cinstită, nicicând nu mi-a fost dragă! Ci fete - Aceste lucruri numai dau lumii acesteia Și haz și nebuneală... E vinul și femeia, Ș-anume vinul oricât greu, fata oricât de-ușoară, Căci vinul greu e apa, iar gura fetei - moară; Apoi [ - - - - ] toate. [- - - ], bărbați și javre, Cu toți își duc grăunții la moara de palavre. Și-oricum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mai vorbești? [MĂTUȘA] Nu mi-i greu, căci ești în stare Să sfărâmi ca... un copil Jucăria-ncîntătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături Vă zâmbiți și vă privesc {EminescuOpVIII 344} Și când credeți câte spuneți Eu fac haz și-ntineresc. Voi, gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Între rariștea de brazi Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumenă-n obraz. Și atâta bucurie Văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Muți la atitudinea lui Ahile] - Capăt trei * de cozonac [probabil în relație cu plăcintele pe care le refuză Muți] 2289 - Ei, așa mai vii de-acasă, 2306 D-apoi bine, -aveți voi minte? Și mi-i jele, și fac haz. Cum, din vremea mea, Konaki [2Se esprimă bătrînește]2 O spune pe bătrânește [Și în II-VARIANTA apar versuri pregătitoare nesituabile: Că și-au fost așa de dragi [ANA] Mai încet... aud copiii 2260 Teodor, ne văd copiii [MĂTUȘA] Tare-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mpăcam. Iaca chiar acu trei luni de când iar a intrat dracu-ntre noi... VULT[UREANU] Ei cum? ANETTA Dar ce străini îs acolo oare? INTENT [ATIONEM] Ia să vorbesc eu cu dânsa... pst, pst! ANETTA Uite! Da' știi că are haz musiu acela? INTENT[ATIONEM] Anetta, Tiți, da' nu mă mai cunoști? ANETTA Glasu parcă l-aș cunoaște. INTENT[ATIONEM] Nu mai cunoști pe Intentationem al tău? ANETTA Cum? Tu ești măi ștrengariule? Da' ce cauți tu pe aici... De unde și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa neorânduială încît protovestiarul Ioan, unul din cei dentăi generali, fugi din cortul său, fără de papucii lui în floarea broaștei, pe cari-i purta ca o prerogativă a înaltei sale demnități, cari papuci ajungând în mâna îndrăzneților români, ei făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu-i paltinul acela” (124, p. 137) sau, în altă variantă, „că nu-i acela paltin” (23, p. 710). Pierzându-și semnificația inițială, acest mitem pare să nu mai aibă nici o semnificație, fiind tratat doar ca „un episod plin de haz” (124, p. 137). în toate cazurile pe care le-am comentat, motivul se structurează după aceleași linii de forță. În timp ce lucrează la ridicarea unei construcții „speciale” (mănăstire, corabie „năzdrăvană”), eroul demiurg se rănește (la mână sau picior) ca urmare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
liber a primi sau nu propunerile creditorilor pentru continuarea antreprizei. Alt argument e: Antreprenorii ar putea invoca înaintea justiției evenimentele politice din timpul răzbelului ca cazuri de forță majoră și motive de scuză sau de ușurare a responsabilității lor. Are haz! Contractul espiră în... ianuarie 1877; războiul se declară în vara anului 1877. În ianuarie deja cheiul era surpat, Financiara în filament, iar câteva luni în urmă, vara, se dezgheață abia cazurile de forță majoră, pentru a avea efecte retroactive. Motivul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Gherasim Gorjan. Azi citește Dramele Parisului, Mizeriile Londrei, Misterele Pușcăriei. Nu era vrun lucru mare Tilu Buhoglindă, Arghir ori Leonat din Longobarda, dar formau - de bine de rău - o atmosferă intelectuală de-un admirabil bun simț si adesea cu mult haz. În orice caz nu se corumpea fantazia oamenilor și nu li se vicia judecata. Astăzi, dac - am judeca intelectul popular după ceea ce el citește, am trebui să rămânem uimiți de corupția de fantazie și judecată care se introduce sistematic în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca, la serbări ca aceea de 10 mai, să se facă Vifleim cu țăranii, s' aduc în adevăr din toate unghiurile țării o sumă de oameni cari să dea reprezentații teatrale în ochii aristocratizatului Giani, căci de comedie și de hazul păturii superpuse sunt buni oamenii. Dar când vin cu cereri de ale lor proprii, cu cereri substanțiale și de bună - voie la București, atunci violoncelele și abecedarele aristocratizate se fac la față vinete ca măslinele și... faptul nu mai e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
altele: În țări neroditoare găsești datini republicane și guvern republican, navigație și industrie, pace, liniște, economie, gol istoric și urât; în țări roditoare afli inegalitate de clase, glorie, onori, biruri mari, mult zgomot, mari răsturnări și o istorie care are haz la citit. Fără îndoială România cată a se număra între țările roditoare și, deși poate promiscuitatea etnică și nestatornicia climei nu ne predispune la mari răsturnări, nici ne lasă s-ajungem la mare glorie - dar haz are istoria aceasta, mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o istorie care are haz la citit. Fără îndoială România cată a se număra între țările roditoare și, deși poate promiscuitatea etnică și nestatornicia climei nu ne predispune la mari răsturnări, nici ne lasă s-ajungem la mare glorie - dar haz are istoria aceasta, mai ales cea modernă și, veacurile viitoare nu vor putea să treacă fără un zâmbet de dispreț peste ușurința cu care aruncăm de la noi bunuri morale pentru care un alt popor, mai aspru, mai primitiv și mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Culpa este a celor ce s-au supus acestor ilegalități. Culpa este a celor ce nu le-au constatat, nu le-au denunțat justiției, nu le-au înlăturat prin puterea unirii celor mai mulți pe terenul legalității. Argumentațiunea aceasta e [de] tot hazul. Daca Ilie Țepeluș i-a spart capul cuiva cu ghioaga plumbuită, culpa nu e a lui Țepeluș, ci a celui ce s-a lăsat să-i spargă capul. Daca un subprefect mână pe delegați la alegeri ca pe vite la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un schelet de ciment și umplute apoi cu mortarul acela. - Tot gânditor ești! spuse împăratul. - Da, Sire. Există un gând care nu-mi dă pace deloc. - Să nu începi iarăși cu urzelile lui Zuul, că zău, nu mai ai nici un haz... - Nu, zise Maestrul quinților. Nu-i vorba de asta. Mă întrebam ce-o să facem daca mâine, de pildă, cucerim puterea. Ce ar trebui să întreprindem? Împăratul se opri uimit. - Ce întrebare e asta? Am restabili ordinea! Dinastia Boszt ar redeveni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]