2,407 matches
-
degrabă psihologic decât critic. Pare de la sine înțeles că o femeie își transferă în scris ,trăirile", arderile, instinctele și sentimentele; în timp ce bărbatul, rațional și lucid, face distincțiile cuvenite între viață și text, transformându-și opera într-o epură a cerebralității. Hazul unei asemenea diviziuni este enorm. Nu numai că Hortensia, marea doamnă a prozei noastre, ar căpăta trăsături masculine; dar, simetric, Iorga, Arghezi și alte mari spirite pasional-pamfletare, cu umoarea schimbătoare, ar trebui să-și dea jos bărbile și mustățile, înrolându
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
a păcălit pe premierul Victor Ponta cu pactul de coabitare. Premierul, în replică, a rupt pactul. Președintele s-a răzgândit: nu l-a păcălit, nu e doar o foaie, e ceva serios. Între timp, internauții, poate deja obișnuiți, au făcut haz de necaz și o poezie numită "PACTUL de COABITARE" circulă pe Internet. Iată poezia: PACTUL de COABITARE Într-o zi de august, Catre Inserat, Premierul PONTA, Rău s-a ,supărat. Chiar pe IMPOSTORUL, De la Cotroceni! Care, a mia oară Is
Citiți poezia "PACTUL de COABITARE" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82194_a_83519]
-
Teatrul de Păpuși „Merlin“: „Punguța cu doi bani“, 9. 05, ora 11 - la sediu; „Guliver în țara păpușilor“, 11. 05, ora 10, la sediu. Arad Teatrul „Ioan Slavici“: „Amantele trăsnite“, de G.I. Călinescu, 8. 05, ora 18; „O întâmplare cu haz“ de C. Goldoni, 9. 05, ora 18; „Minunea Sf. Valantios“ de D. Psathas, 15. 05, ora 18. Filarmonica de Stat Arad: Concert simfonic, dirijor: Petre Sbârcea, 13. 05, ora 19, sala Palatului Cultural. Teatrul de marionete: „Cenușăreasa“, 9. 05, ora
Agenda2004-19-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282405_a_283734]
-
asamblate pe suporturi de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă, într-o mișcare subtilă, rafinată, monitoare pe care se derulează încontinuu secvențe montate sau chiar spectacole întregi care
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
Valéry lui E. Simion etc..." Ce ar mai fi de zis? Revista ieșeană pare a se fi specializat în detractori și detractări. De unde oare atîta frustrare? Întrebăm și noi ca să ne aflăm în treabă. Știm prea bine de unde. * De tot hazul este o observație pe care o face în ACADEMIA CAȚAVENCU dl Cornel Ivanciuc, după ce a citit într-un ziar serios următoarea afirmație: "Dacii falsificau monede romane (după cum arată șase stanțe de fier și bronz de la Muzeul Național de Istorie a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
pistoale și, cînd nu se filma, se imagina. A ajuns cu timpul să hrănească fantasma onanistă că ar fi mercenar în Legiunea Străină, deși bietul om nu era decît colonel în instituția aceea." Întîlnirea cu Ion Iliescu este de un haz nebun. Regizorul trebuie să îndure cîteva răbufniri culturale ale președintelui: îi spune că dacii vorbeau latina încă înainte ca romanii să apară pe aceste meleaguri. Personajul Daneliuc nu ripostează, are nevoie de bani pentru filmul său "Ovidius". Nu obține nimic
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un moment într-o criză de inspirație și nu mai știa ce boală să mintă că are pentru a atrage atenția adulților. Găsește din întîmplare o foaie publicitară pe care scria: "Blenoragia nu
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
și nici ultimii) avertizați. După vreo douăzeci de minute, după ce înrercasem în zadar să convingem, telefonic, pe cineva de la Circulație să vină să rezolve situația, într-un acces ludic - programul zilei ne fusese deja compromis, ne rămânea să facem doar haz de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
funcțiilor - profesor universitar, director al Muzeului de Artă din Timișoara, proprietar al firmei de publicitate "La Tolce Vita" - și-a păstrat aceeași franchețe și năstrușnicie băiețească, fără pic de aere și poză, aceeași poftă de a povesti cu miez și haz. întrebat dacă, punînd atîta preț și umor, nu e luat drept neserios, aniversatul răspunde: Sigur că sunt luat drept neserios! Nu am deloc succes la încruntații preocupați și la solemnii găunoși. Ocolesc, la limita evitării oricărui pericol, paranoicii gri și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
Facultatea de Filosofie, și 1987, cînd am plecat în Franța, m-am mutat de cel puțin vreo zece ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai tîrziu, m-am mutat "la gazdă", nu departe de Panduri
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
azi nu mi-a mai plăcut nimic. Nici măcar (sau cu atât mai puțin!) acel capitol postmodernist, al VIII-lea, „Dialog între cititor și autor”, în care Mérimée abandonează firul narativ (oricum cam debil) și se dedă unui „divan” lipsit de haz pe tema misiunii romanului istoric... Destul, așadar, cu lecturile de plăcere (care au fost mai degrabă relecturi, ceea ce mă pune pe gânduri...) și iată titlurile „obligatorii”. Două: reluarea unei părți din Anatomy of Influence. Literature as a Way of Life
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
Urian In anii '80 ai secolului trecut Ioan Groșan era o celebritate a cercurilor literare studențești. Cuceritor neobosit, invitat de onoare la tot felul de festivaluri și concursuri, mereu în largul său, în orice clipă cu o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura de totala deferență - manifestată mereu printr-un exces de veselie și cordialitate, la unii, vag temătoare - a celor din jur
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
asta, mai cuprinzătoare decît veșnic tînărul subiect de anchetă priuntre autori, "De ce scrieți?", are avantajul suplimentar că o putem adresa oricui. Sînt oameni care povestesc minunat oral, dar pe care hîrtia îi face să se blocheze sau să-și piardă hazul. Sau care nu vor să scrie. Cînd făceam naveta cu trenul, pe ruta București-Titu, am cunoscut cîțiva asemenea povestitori. Cel mai talentat era un ceferist, spălător de vagoane în Triaj. Bărbat de vreo 40-45 de ani dintr-o comună de
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
Ilie Constantin se detașează suficient de peisajul acesteia. Nimic comun în producția d-sale cu fantazarea abstractizantă a lui Nichita, cu expresionismul de sumbre tălăzuiri în cheie rurală al unor Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, cu atît mai puțin cu hazul sorescian. Nimic comun cu Blaga de care l-au apropiat unii analiști. Sobră, reculeasă într-un context al revărsării scripturale, gravă într-o cinetică introspectivă, ea face o figură aparte ce continuă a o avantaja. O disciplină dintru început vădită
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ziarul anunțurilor funerare, a făcut necrologul primelor miliarde adunate ușor și risipite idem, de bogătașii anilor 90. Zi mersi că nu ai apucat să-i vezi la televizor, ți-ajung Columbeanu și Boureanu. Libertatea găsește că românii știu să facă haz de necaz, fiindcă cei de la Divertis au parodiat Waka Waka, atacând criza într-un clip numit KK Maka. Bun, faza cu necazul o știm și e ok. Dar unde e hazul? Clipul e slăbuț, cu versuri de brigadă de amatori
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
și Boureanu. Libertatea găsește că românii știu să facă haz de necaz, fiindcă cei de la Divertis au parodiat Waka Waka, atacând criza într-un clip numit KK Maka. Bun, faza cu necazul o știm și e ok. Dar unde e hazul? Clipul e slăbuț, cu versuri de brigadă de amatori din epoca lui Ceaușescu. Iată că alde Toni Grecu nu îmbătrânesc, ci se întorc la mintea copiilor. Libi mai scrie că Dinu Patriciu a devenit bunic. Fata omului de afaceri a
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
jargon, la a caror exegeza a contribuit decisiv Lazăr Șăineanu; baladele și rondelurile atribuite; și primul text care a consacrat renumele de „băiat rău” al lui Villon, după vreo treizeci de ani de la dispariția-i misterioasă, text licențios, debordant de haz și savoare, cunoscut sub titlul de leș Répues franches (Ghiftuielile pe veresie). Volumul al treilea cuprinde farsele dramatice atribuite lui Villon, dintre care Farsă magistrului Pathelin rezervă surpriză cea mai spectaculoasă, si argumentația acestor atribuiri la care Romulus Vulpescu subscrie
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat”), bălării de limbaj, adăpostind o sensibilitate ultragiată, dar și incontinență de noroi lingvistic (până la manierizarea înjurăturii), scrâșnet și haz de necaz, pe scurt, un roman fracturat despre și pentru „generația MM” (v. titlul). Cred însă că nu va displăcea nici altor generații, deși e posibil să întrebe (nu ca burghezii epatați, căci s-a dus de mult vremea aia
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
respirație jocului actorilor, lasă aer pentru ca proporțiile decorului să se așeze bine, pentru ca traseele ce ne duc în susul șin josul scărilor, perspectivele de la etaj, aparițiile Vetei într-un balconaș improvizat, ascensiunea acolo a lui Rică să aibă sens, tensiune și haz, umor din plin. Acest cub, un proiect arhitectural ce a luat Premiul la Bienala de Arhitectură din 2008, este exact spațiul pe care Bucureștiul, de pildă, nu îl are. Un spațiu vital, așa cum există peste tot, așa cum Teatrul din Timișoara
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
a centrului istoric al capitalei - dar niciodată nu părăsește urbanitatea fermă a opiniei. Când alții, însă, calcă, în această privință, pe-alături, ia imediat atitudine. E cazul unei replici la un articol scris de Alexandru Bogdan Duca, intitulată, cu un haz eficace, Ducă-se: "Un text de o rară, stupefiantă violență împotriva țiganilor semnează Alexandru Bogdan Duca în revista Cultura (30 august 2007). Este un text care ar înnobila oricând o publicație precum România Mare; cu atât mai mare mi-a
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
pencă az nu mai e/ ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde: jocul cu limbajul devine mai puțin feeric, preferînd un secret moralism dramatic
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
dotați, americanii Paul și Chris Weitz (care sînt și coscenariști). De unde succesul filmului? În primul și în ultimul rînd din talentul ieșit din comun (de la scriitura originară pînă la viziunea regizorală și pînă la stilul de joc) de a face haz de necaz, adică de a aborda cu un umor strălucitor subiecte "delicate" (singurătate, boală, moarte, spleen și altele din aceeași zonă), despre care de mult n-am mai rîs atît de bine! E vorba, printre altele, de o "doamnă sinucigașă
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
special epistolarul cu Paul Zarifopol) și de la publicistica sa politică, Dan C. Mihăilescu reușește să dea o altă perspectivă vieții și convingerilor marelui scriitor. Accentele lui Caragiale din corespondență sunt grave, văzute din perspectivă germană moravurile românești nu mai provoacă hazul (ca în Momente sau în comedii), ci lehamitea și teama pentru viitorul copiilor care ar fi fost nevoiți să trăiască într-un astfel de mediu. Dacă privești lucrurile de aproape totul devine relativ și dihotomiei tradiționale Eminescu vs. Caragiale, Dan
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
așa cum și sunt), în loc să fie mulțumiți că au colaborat cu mai multă sau puțină inspirație la o sărbătorire a clipei, ei au avut grijă să-și exploateze editorial o fugitivă - și discutabilă - stare de grație. La un chef, are poate haz să-ți imaginezi următoarea scenă, de coșmar sexual: " Totul era ca lumea. Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri și cu nasul drept s-a ițit dintre cârlionți și mi-a
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]