2,559 matches
-
și la reprezentativitatea acestora (vezi I, notele 213 și 214), precum și la "unitatea structurală" ce include toate componentele vieții sufletești (vezi II, 2Ba). Aceste evidențe ne determină să afirmăm acum că departe de a impune structura unui ansamblu anterior părților hermeneutica lui Dilthey i-ar fi putut sluji lui Mircea Florian chiar ca exemplu în favoarea tezei sale despre "recesivitatea" întregului în raport cu părțile. Conform acestei teze, "numai existența părților ne dă dreptul să vorbim de totalitate", întrucât "totalitatea nu se explică prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spunem aceasta și fiindcă, altminteri, Schnädelbach elogiază opțiunea lui Dilthey pentru conceptul de trăire fundamental în constituirea științelor spiritului -, relevând avantajele utilizării acestuia (vezi III, nota 51). Plecând de la diferențierea metodologică pe care von Wright a făcut-o între tradiția hermeneutică și pozitiviști pornind de la distincția dintre Verstehen și Erklären, am arătat de ce socotim că științele spiritului (științele despre individ, societate și istorie), ce "angajează întreaga noastră ființă, implicând structura mentală care contopește intelectul, voința și sentimentul"40, sunt hermeneutice, pe când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de a face sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de vedere avansat de către Dilthey: semnificația nu mai este "o noțiune logică, ci este înțeleasă ca expresie a vieții" și adaugă că pentru Dilthey "viața însăși, această temporalitate curgătoare, țintește către modelarea unor unități de semnificație durabile"; având "o structură hermeneutică", viața "își face propria exegeză" și constituie astfel "adevăratul fundament al științelor spiritului"103. Procedând în acest mod, obținem o viziune integrală și integratoare: "Orice sistem cultural constituie o totalitate care are la bază ceva comun"; creând un produs, totalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
individul ("ca esență izolată") nu e decât "o pură abstracție", și numai când acesta este integrat într-o geschichtliche Welt își dobândește istoricitatea. În Der Aufbau..., autorul arată că tocmai de la aceasta pornește orice "interpretare (Deutung) a vieții", ca metodă hermeneutică specifică științelor spiritului: Ceea ce cunoaștem este un context al vieții și al istoriei în care fiecare parte are o semnificație" (s.n.). Fiecare este pars pro toto, cum i-am spus noi, de vreme ce, "ca și literele unui cuvânt, viața și istoria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt evidente. 26 H. Rickert, Die Philosophie des Lebens, 1922, p. 46. 27 W. Dilthey, Einleitung..., p. 254. Avem aici încă o dovadă a faptul că opera lui Dilthey este unitară și are încă de la început (din Introducere...) o dimensiune hermeneutică, astfel încât nu putem vorbi despre o obiectivizare a ei pe măsură ce ne apropiem de lucrările târzii (vezi I, 3A). 28 R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 29 W. Dilthey, Gesammelte Schriften apud R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 30 R. Wellek
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 60-61. 149 Id., Construcția..., p. 83. 150 Ibid., p. 85. 151 M. Riedel precizează că spre deosebire de logica transcendentală, "dezvoltată de Kant mai mult în legătură cu matematica și fizica decât în sensul tradițional al științelor teoretice", logica hermeneutică "se orientează, în privința sarcinii unei fundamentări a științelor spiritului, spre formele de cunoștință admise în științele esențialmente practice, în conexiunea valorii, scopului și regulii acțiunii umane". De aici, rezultă un alt postulat, pe care Riedel îl definește citându-l chiar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
106). În legătură cu cele două postulate atragem atenția asupra a două aspecte pe care le-am mai luat în discuție atunci când am analizat în diverse contexte raporturile dintre Kant și Dilthey: pe de o parte, distincția dintre logica transcendentală și cea hermeneutică, iar pe de altă parte, faptul că pornind de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit premiselor logicii hermeneutice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ordini>>, și-i sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" (vezi II, 2Bc). 164 T. Vianu, Opere, 10, București, 1982, p. 80. 165 V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 14. 166 Apud Al. Boboc, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura Politică, 1988, p. 103. 167 W. Dilthey, Einleitung..., p. 148. 168 Cf. Spațiul mioritic ("Influențe modelatoare și catalitice") în Trilogia culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969, pp. 240-254. 169 W. Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirea secolului al XX-lea, București, Editura Politică, 1983, p. 329). 171 Apud id., Adevăr și conștiință istorică, p. 74. Al. Boboc consideră această opinie a lui Dilthey "un adevărat elogiu adus interpretării, actului critic al resemnificării creației umane prin hermeneutică", prin "interpretare comprehensivă (verstehende Deutung)" ibid. 172 "Corelația întregului istoric" este considerată de autor o corelație "ne-trăită de nici un individ singular" și în care "nu întîlnim subiecți reali, ci doar <<subiecți logici>>" (V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 14
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
uman, individuația "se extinde spre diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui general posibil"6. Încă din primul capitol ne-am referit de altminteri la presupozițiile pe baza cărora
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică pe care o dobândește în acest mod asupra fenomenelor filozofice îl instruiesc că o asemenea întreprindere ar fi sortită eșecului, încă de la început. 3. Chiar și în aceste condiții, Dilthey găsește totuși o soluție. Ea îi este oferită de hermeneutică prin ceea ce noi am numit conceptul de pars pro toto (vezi III, 1B). Ca să ne exprimăm din nou în termenii lui Noica, Dilthey adoptă "logica lui Hermes, în care întregul este în parte și se lasă interpretat de ea", în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de clasicii amatori de generalități, dar glorificat de romanticii seduși de propria singularitate, în ciuda nostalgiei lor după un Mare Tot. (Am arătat că în cazul romanticilor ar trebui să vorbim despre un holism al frustrării vezi I, 2B). Așadar, abia hermeneutica poate institui și restitui reprezentativitatea unei părți pentru un întreg ipotetic. Această "logică a lui Hermes" afirmă Noica în mod explicit guvernează și "are sens peste tot în lumea spiritului și a științelor spiritului", unde "<<a înțelege>>, cum voia Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoria filozofiei contemporane, partea a II-a, București, Tipografia Universității, 1975. Idem, Confruntări de idei în filozofia contemporană. În jurul problematicii unor mari dispute din gândirea secolului al XX-lea, București, Editura Politică, 1983. Idem (în colaborare cu I.N. Roșca), Constituirea hermeneuticii (Dilthey) și Obiectul cunoașterii. Sens și valoare (Rickert) în Filozofia contemporană în texte alese și adnotate, vol. I, București, Tipografia Universității, 1985. Idem, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura Politică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Politică, 1983. Idem (în colaborare cu I.N. Roșca), Constituirea hermeneuticii (Dilthey) și Obiectul cunoașterii. Sens și valoare (Rickert) în Filozofia contemporană în texte alese și adnotate, vol. I, București, Tipografia Universității, 1985. Idem, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura Politică, 1988. Idem, Filozofia contemporană. Orientări și stiluri de gândire semnificative, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995. O. Fr. Bollnow, Dilthey. Eine Einführung in seine Philosophie, Leipzig, 1936. Ernst Cassirer, Philosophie der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științelor filozofice. Partea a treia. Filozofia spiritului, București, Editura Academiei, 1966, traducere de Constantin Floru (ed. I: 1817). Idem, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. 1-3, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., (ed. I: 1833-1836), 1971. Erwin Hufnagel, Introducere în hermeneutică, București, Editura Univers, traducere de Thomas Kleininger, 1981. Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, București, Editura Paideia, 1994, traducere, note și comentarii de Al. Boboc (prima ed. germană: 1910/1911). Idem, Scrieri filozofice alese, București, Editura Academiei Române, 1993, traducere, prefață
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care se exercită actul decizional și elaborarea unor legi stabile, eficiente și non-partinice. Cum "transferăm" puterea și cum este ea exercitată? Ce efecte dezvoltă în viața social-politică? Mitologia "postmodernului Foucault" și postmodernismul ca mitologie s-au format printr-o anume hermeneutică a scrierilor foucauldiene, respectiv a... Sensului Lumii, a Ordinii Istoriei. Cu toate că Foucault s-a recunoscut și, chiar, identificat cu tot ceea ce are mai de preț secolul al XIX-lea din punct de vedere cultural și social, unii intelectuali ce-și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nu ceea ce spune un om are vreo relevanță pentru un psihanalist, ci ceea ce el interpretează pe baza spuselor sale; ceea ce poate fi dedus sau interpretat din spusul său; ceea ce a scăpat intenției oamenilor! Prin tradiția creștină de interpretare și prin hermeneutica lui Schleiermacher (1768-1834), psihanaliza reia, la nesfârșit, povestea descifrării sensurilor ascunse, astfel că nu este deloc mirabil, sau întâmplător, ca atunci când îl citim pe Freud să-l întâlnim pe Schleiermacher și tradiția creștină în miezul gândirii sale! În viziunea lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a spiritului, cât a unei gândiri originale, "cât mai de efect" și sofisticate (a te afirma prin gândire în tradiția intelectualismului postbelic!). Așa cum ne-a arătat Foucault, în Hermeneutica subiectului, anticii acordau o atenție deosebită spiritului și sufletului, iar raporturile sufletului cu sinele și ale sinelui personal cu al celorlalți erau de instruit, de cultivat. Nu este deloc întâmplător că Socrate nu a scris nimic, iar preocuparea de sine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a trăi (techne tou biou), preluată ulterior de către gândirea romană, iar mai aproape de zilele noastre, acea vieneză Lebenskunst s-a inspirat din ea. Sinele și lingușirea nu se întâlnesc decât la intelectualii de meserie. Textele lui Foucault despre lingușire (din Hermeneutica subiectului) i-ar putea vindeca pe mulți intelectuali (români). În viziunea lui Foucault, a existat o sexualitate liberă în Grecia și Roma, dar nu tot timpul, ci în anumite perioade, la fel cum în Europa anilor 1700-1750, așa numitul libertinaj
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-lea, și hegemonia limbajului-reprezentare în orice act de cunoaștere, în orice formă de gândire au făcut din istorie și din orice posibilă cunoaștere o muncă de reprezentări. Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se susține pe această hermeneutică modernă, iar orice gând spus, orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență istorică. Mai sunt și "istorici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
act de cunoaștere, în orice formă de gândire au făcut din istorie și din orice posibilă cunoaștere o muncă de reprezentări. Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se susține pe această hermeneutică modernă, iar orice gând spus, orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență istorică. Mai sunt și "istorici" care pun "evidențele" lor hidoase peste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență istorică. Mai sunt și "istorici" care pun "evidențele" lor hidoase peste cele ireversibile ale istoriei. Prin hermeneutică, avem și o proliferare a unei cunoașteri istorice, ideologizată și științificizată de către gândirea modernă. De altfel, Schleiermacher nu și-ar fi intemeiat hermeneutica fără să fi avut conștiința că orice act de a spune și citirea cuvântului tipărit implică o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evidență istorică. Mai sunt și "istorici" care pun "evidențele" lor hidoase peste cele ireversibile ale istoriei. Prin hermeneutică, avem și o proliferare a unei cunoașteri istorice, ideologizată și științificizată de către gândirea modernă. De altfel, Schleiermacher nu și-ar fi intemeiat hermeneutica fără să fi avut conștiința că orice act de a spune și citirea cuvântului tipărit implică o analitică a reprezentării, fără să fi elaborat o teorie clară și vizibilă în privința noului domeniu. În acest mod, Wittgenstein nu greșea deloc admițând
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]