1,830 matches
-
și viziunea Empireului. Căzut într-un vis mediumnic, primește sfaturi de etică creștină (așa cum pelerinul Alighieri va fi călăuzit de serafica Beatrice) din partea iubitei sale soațe, Colandrina, moartă de tânără. În fine, peregrinii ies din bezna Abhaziei, rezistând vrăjitoriilor și himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic la o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe sine haotic și la nesfârșit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fac literatură, a rostit poate cea mai emoționantă invectivă împotriva bătrâneții: Și iată că bătrânețea mă frânge în două. Devin butuc lovit de secure, eu care eram securea" (...) Bătrânețea este o infamie contrară drepturilor omului și ale cetățeanului, o respingătoare himeră de care știința ne va scăpa într-o zi, tot așa cum eu am scăpat-o pe Juliette de imbecilitatea sexului său". Să nu uităm nici frumosul motto preluat de autori din "Povestea Juliettei", o adevărată artă poetică a vieții lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
studenților săi englezi de până atunci. Abia după ce Russell i-a spus că poate să renunțe liniștit la studiile sale tehnice a început Wittgenstein să creadă că visul unei activități creatoare în sfera gândirii pure nu este pentru el o himeră. A simțit că viața lui capătă pentru prima dată cu adevărat o țintă și un sens. Încrederea i-a fost întărită de discuțiile pe care le avea aproape zilnic cu Russell. Acesta era tot mai convins că dintre toți oamenii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stau într-un uter oval.// și soarele -soarele,/ nici el nu-i real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă", după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult de cântarea însăși. De altfel, ca în baladele lui Radu Stanca, iubita se arată mai degrabă ca un produs himeric decât ca o existență pur carnală: "Mă țin pe-un aer de credință veche/ ce-ncet prin bronchii o himeră varsă/ și se clătește ca o algă arsă/ în ape triste umbra nepereche" (Cu sânii frumuseții). Dar îndrăgostitul nu suferă niciodată din cauza distanței fizice față de obiectul adorării lui, ci din cauza imposibilității de a-și transforma actul discursiv într-un act
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mijlocește relevarea finalității estetice a lumii. Ba chiar, dintr-o altă perspectivă privind poezia inclusă în Astralia, am putea spune că erosul devine un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are față de propria persoană: "elle se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla la propriu și la figurat 52, proiectându-și în exterior visele și himerele lăuntrice. Autoaprecierile sale sunt superlative 53. Investita cu toate aceste calități, Pariziana se crede un personaj unic și prețios: "elle se croyait un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
urâțenia și durerea condiției lui limitate, dărindu-i astfel iluzia fericirii: Deoarece întreaga frumusețe și tot binele acestei lumi sunt iluzii pure (...) pure fantasme și plăsmuiri ale imaginației (...) natură a ascuns aceste adevăruri sub adâncimi de mister.367 Trăind sub semnul himerelor aducătoare de fericire, oamenii primitivi și în mai mică măsură cei din antichitate credeau într-o comuniune perfectă cu natura mama care dialogă cu ei și îi proteja de suferințe. Pe masura ce gândirea leopardiană a evoluat această comunicare ideală s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Globalization", în P. Berger and S. Huntington (editori), Many Globalizations: Cultural Diversity in the Contemporary World, Oxford: Oxford University Press, 2002, p. 16. 7 Tiberiu Brăilean, Globalizarea. Nenumele nimicului, Institutul European, Iași, 2004, p. 154. 8 În Globalizare și universalitate. Himeră și adevăr, Editura Bizantină, București, 2002, p. 20. 9 Tyler Cowen, Creative Destruction: How Globalization is Changing the World's Cultures, Princeton University Press, 2002, p. 6. 10 Michel Beand, Le Basculement du monde, La Découverte, Paris, 1997. 11 În
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel de-al doilea, acești scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
meritul de a fi organizat acest colocviu Ioanei Vlasiu și Adrianei Șotropa, în articolele Ioanei Vlasiu fiind identificabilă preocuparea durabilă pentru studiul curentului simbolist în artele plastice, iar Adriana Șotropa fiind autoarea unui important volum despre sculptura simbolistă, Visuri și himere. Ecouri simboliste în sculptura românească modernă (2009). Simbolismul românesc, cu articulațiile sale decadente mai mult sau mai puțin marcate decât în alte culturi, constituie nu doar un fenomen cu considerabilă amplitudine estetică, ci și un factor modelator în arta plastică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a epocii. ""Și mai există și alții, Camille Pissaro, A. Séon, Maximilien Luce, Knopf, Jean Delville, A. des Gachons, Menard, Roll, Hodler, Maurice Eliot, Willete, peste care trec -, și, printre incontestabili, acest Gustave Moreau, cu incursiunile sale în ținutul himerelor și pentru care există un cult care atinge un înalt grad de fervoare", acest Rochegrosse, cu al său Chevalier aux fleurs, mărșăluind către cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa operă: Muzeul Gustave Moreau. Acest fapt demonstrează intenția pictorului de a oferi o viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele stilistice. După contabilitatea ținută de Gilbert Durand 56, avem 25 de reluări ale temei Himerei, 6 ale temei Sirenelor, 6 ale Messalinei, 13 ale Pasifeei, 16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei și 18 ale Salomeei. Ceea ce probează și o transpunere aproape muzicală a operei sale, într-o armonie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al imaginației, de a prinde trup, de a dobândi consistență. Același registru al decantării formale din masa compactă îl regăsim într-o altă sculptură de inspirație rodiniană, Muza (1914), unde artistul înregistrează o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemănărilor exterioare amplificarea analoagă a unei musculaturi herculeene ci mai degrabă pe planul semnificației"272. Gândirea, meditația, reveria constituie forme de sublimare ale materiei în perfectă concordanță cu estetica simbolistă, cum observă Ioana Vlasiu, temă vizibilă ulterior și în ciclul Himerelor. Trebuie remarcată totuși diferența între sfinxul paciurian în consonanță cu Zeul Războiului, sculpturi între care se stabilește un spațiu de rezonanță, și monumentul Eminescu, unde figura eminesciană nu mai respectă datele realității, ci se reflectă în dinamica expresivă a personajelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Frunzetti face o descriere sculpturii lui Dimitrie Paciurea, pe care o consideră "expresionistă", în termeni care răspund însă sensibilității simbolisto- decadente. Paciurea concepe un Eminescu ieșit din zona puterilor infernale, a "plutonicului" (Ion Negoițescu), un geniu damnat, bântuit de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în analiza sa o substituție cu valoarea unei diminutio capitis simbolice, proiectând în locul figurii eminesciene, chipul terifiant al Gorgonei. Într-adevăr, există și aici acea tensiune a materiei de a prinde formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum revoluționar al acestui portret este pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]