10,678 matches
-
podul casei bate vântul!.. negreșit că laptele și cornul este baza... Unica certitudine... De aici și frecvența lor la școală atât de bună. Vedeți că poate le mai dați și câte un supliment, că unii copii refuză porția, iar alții hrănesc cu ele câinii și pisicile fără stăpân, a recomandat directorul după ce a ascultat observațiile profesorilor. Și să mai aveți în vedere că îmbrăcămintea și încălțămintea celei dintr-a cincea nu sunt numai ale ei, ci și ale unei surioare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și lui măcar cât pentru o gustare. Vasilica, papa! A ordonat frățiorul. Lapte! Bulcă! N-are Vasilica, i-a răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au oploșit pe lângă școală. Iar porția mea am mâncat-o eu... că mi-a fost foame. Lui Costi atât i-a trebuit!.. Copilul și-a reluat țipetele despre papa de parcă l-ar fi înțepat cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scandal monstru, dacă numărul locuitorilor din coasta Mării Caraibelor ar depăși suta. Fac scufundări acvatice, mă amuz urmărind cum oamenii de aici cresc broaște țestoase de mare și, bineînțeles, încerc să pictez. Cel mai mult mă reconfortează faptul că pot hrăni și mângâia pisicile de mare. Pe-aici se spune ceea ce zicem noi despre câini: "Cu cât cunosc mai multe pisici de mare, cu atât mai puțin îi iubesc pe oameni"... Când merg la bancă, pentru a-mi arunca ochii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sale memorabile: "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari! Urmează-ți calea! Ascultă-ți instinctele!" Instinctul meu era un fel de impuls natural necenzurat care nu voia să facă predicții, să știe de consecințe. Înfometat, el voia să se hrănească din gloria clipei efemere a prezentului. Altfel nu pricep cum, deși-mi propusesem să joc rolul analfabetului, la orele de muzică, m-am deconspirat. Reușisem să-l fac pe profesorul ferentarist că habar n-am de notele muzicale, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine, la sală, la profesorul ferentarist, și, pentru că nimeni nu reacționa în vreun fel, mi-a întins, cu mare teamă, vioara... Am cântat ce știam mai bine: Vivaldi, "Primăvara". Vivaldi era ultima mea dragoste. Când cântam, parcă pluteam, renășteam, mă hrăneam cu bucurie, reînviam toate speranțele, mă abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mare, încât să-și dea demisia din viața de om? Nu vorbesc despre sinucidere, ci despre demisie. Și cum ar arăta o asemenea demisie?... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om. Cu aleasă prețuire, A... Așa ar trebui să sune textul? Este suficient de clar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rebelă, care fusese la nu știu ce serată... Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndată [...] Olimpia, mă bucur că ești bine. Și eu că ești tu bine. La revedere! Acum am sau nu un fir care să mă scoată din afundare? Femeile nu acced la homosexualitate (prin excelență masculină ), deci ele privesc și se hrănesc prin pasivitate. Eu acum mă bucur de ce găsesc. Cu cât diversitatea e mai mare, cu atât libertatea e mai mare. De aceea atingerea infinitului te face atotputernic. Momentan, am nevoie de ceva care să mă aducă pe linia de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai există, căci creierul său e mort. Dar apoi privești în tine, la visele pe care ti le-ai făcut, și te întrebi dacă nu cumva realitatea e doar o iluzie, și atunci nu știi pe care iluzie să o hrănești. Și atunci vezi că le ai pe toate, și atunci atingi Nirvana, plăcerea maximă. X : Aparentele contează chiar atât de mult pentru tine? O: Da, pentru ca aparentele sunt totul, sau, mai bine zis, există numai aparențe. Lumea e un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Semionov, Minerva. Vreau să plec, în același timp să mai stau. Și deci îmi pare bine că nu pot pleca. Împreună stăm.. Și are grijă frumos de mine. Chiar îmi place. Și mi-o va plăti. Și totuși, când mă hrănește el ne privim într-un anumit fel în care îmi pare bine că trăiesc. Ne jucăm cumva. Flirtăm. Și e bine. Trece timpul mai repede. Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru gravide că nu mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era exagerat. Când se aflau, de pildă, la piață, el se încărca cu toate plasele. Stai! nici cele două kilograme de roșii nu mi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia reprezintă un motiv în sine, 124 Rareș Tiron ca să existe! Toate temeiurile, pe care oamenii le pun, în general, pe seama ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei, natural. Ei bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă rece pentru acei oameni, ele sunt singura cale, care-i conduce la ceva stabil, căci numai la asta se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai dea de mâncare nimic în plus față de ridicola porție de trei sute de grame de orez, fixată cu "generozitate" de statul major al generalului Douglas MacArthur. În anumite zile nefaste, nici măcar această rație nu era disponibilă, astfel încât judecătorul se putea "hrăni" doar cu apă sărată. Yamaguchi lucra la Curtea Municipală din Tokyo, iar cazurile care intrau sub incidența sa erau cele privitoare la violarea rușinosului Food Control Act (cu alte cuvinte, încălcarea rației de hrană prescrise de invadatorii americani) și, corelativ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inspira alteritatea feminină și care nu a găsit altă formă de a o contracara decât dezbrăcarea femeii de orice atribute care puteau constitui o amenințare. Adâncimea fără sfârșit a Namitei ascunde, ca orice prăpastie, un potențial pericol. Mâna care te hrănește poate să-ți dea și otravă. Marea Mamă este și Marea Distrugătoare. Keiko, gingașul copil, este însă total supus voinței tale. Gura care este hrănită nu poate decât să se deschidă. Și nu deplin, mai ales nu deplin. Esteticii japoneze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândesc, din nou, la Imam. În el, și nu în reținutul japonez, trăiește Orientul acela cu care am crescut eu, Orientul descoperit prin Eliade, acea Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna, exact precum îmi închipuiam, deși nu o văzusem niciodată, cu o lună
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț devenirea întru ceilalți. Ea zâmbea acum asemenea nouă, fericiților, așezaților, degetele i se mișcau mânuind bețișoarele. Oricine altcineva ar fi privit-o, de pe latura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări ale duhurilor eterate din fanteziile shakespeareane. Fotoliile duble din autobuze și din trenuri sunt proiectate pentru ceea ce, în Europa sau în America, ar constitui lăcașul unui singur corp hrănit de cornul abundenței. Silueta niponă comună dezvoltă, instinctiv, o relație absolut specială cu spațiul redus care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și în structura morfosintactică a limbii japoneze. Aceste figuri arhetipale, care au contribuit la informarea profilului cultural, psihologic și social al arhipelagului, la determinarea unui ansamblu special de credințe religioase și la coagularea unei tradiții care, ca tradiție, s-a hrănit din propria substanță cronologică, au devenit valori în sine. O dată cu pulverizarea conștiinței identitare, ele au rămas, alături de reflexul refugiului în interiorul corpului colectiv, singurele repere ale unei existențe deposedate de fundamente transcendente și incapabile, în același timp, să se salveze prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
jir din fag, cu grămada. Copilul a adunat jir într-o căldare și l-a depozitat într-un șopron. Când a crezut că e destul, s-a oprit și s-a dus la Mozorel c-o căldare de l-a hrănit. Din acea zi Costinel nu mai avea grija porcului, pentru că fagul îi dădea jir după nevoie. Mozorel creștea într-o zi cât alți porci în șapte zile. Costinel era bucuros că atunci când Mozorel va crește mare îl va vinde și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe deasupra iazului și peștii s-au speriat. -Nu mai fiți îngrijorați, cu atâta verdeață cât avem pe fundul iazului vom trăi foarte bine multă vreme. Dacă vom mai putea vâna pureci de baltă, bine; dacă nu, avem cu ce ne hrăni. Așa că e timpul să ne liniștim. DOAR OMUL Într-o zi de pe pământ au dispărut Rușinea, Bunul simț, Respectul, Măsura bunului simț și Mama Simțului pentru respect . Stăpânul Universului a auzit de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]