1,751 matches
-
Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare ițite de sub căciulile cât o lume, boierii intră în sala tronului unul după altul. Îi simt că au inima cât un purice și pe buze le flutură întrebarea: „De ce ne-a chemat vodă pe o vreme câinească ca asta?” Fiecare își
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sărut dreapta pentru grijă și pentru toate - i-am răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lui Nory o plictisea, căută să o întoarcă la subiectul ce o interesa: - Așadar, crezi, Nory că doctorul Rim va cînta? Ar fi o ocazie bună ca să se scuture de dureri închipuite și să mai schimbe mediul. - De cântat cîntă! Iți spui eu! Cât despre mediu, vezi-ți de treabă, draga mea! Lasă oamenii să trăiască! Aber ich auch! Casă au! Bine se simt! . . . Cât a trebuit să sufere Lina până să-și afle liniștea și nepoata! ... Și Rim? . . . cum s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată . . . Află, Mini, că buna noastră Lina ... e o fecioară despletită! Și Nory râse în cascade. - Nu holba așa ochii că mă intimidezi! Da! . . . Lina și cu Lică, iți spui pe departe, să nu fii choquee, au făcut pe Sia! . . . Se zici? Frumoasă treabă! . . . Dar ce putea ieși din așa pereche! . Nory râse iar zgomotos. - De altfel, Lică are scuza că avea pe atunci vreo 19 ani și era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era nesăbuită! Când prea bleaga, când prea rea. Lui Mini aprecierea lui Nory, care era de obicei așa de tăioasă când era vorba de Sia, îi păru curioasă. - Bine, dar e firesc ca Lina să fie supărată. - Nu e supărată. Iți spun eu că e rea! Buna Lina era acuma rea! Numai Nory putea inventa așa ceva. - Cum o să fie bună în așa împrejurări? susținu Elena. - E rea peste cât are areptul să fie! E nesuferită! Dacă n-ar fi vorba de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un tomberon, cu care umblă higienizatorii de străzi, a împrumutat, de la același, nu doar tomberonul, ci, și costumația, și-a luat câteva chei potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii, cu noul tip de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
uita din nou la ceas. Și-ar fi putut suna vreo cinci-șase prieteni vechi, dar n-o făcu. Când mergea în oraș, la cumpărături, se ascundea de foștii colegi de școală. Dar nu-i putu evita pe toți. Cunoștințele se ițeau dintr-un fel de versiune cinematografică a trecutului ei, jucându-și propriile roluri, doar că erau mult mai drăguți decât fuseseră vreodată în viața reală. Compasiunea lor era avidă de amănunte. Cum arăta Mark? Își va reveni vreodată la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grija lui mută îl dădu de gol: ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea capul de dulapurile care se ițeau deasupra chiuvetei. De-a lungul anilor, vopseaua de pe dulap se ștersese într-un oval mic, de la grăsimea părului său. Îl iubea cu adevărat. —Daniel? întrebă ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un magazin de muzică întunecos și dezordonat, cu vitrina spartă, un magazin video ce arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890. Tot orașul trăia într-o amnezie retrogradă continuă. Nimeni nu-i putea cere să facă mai mult decât făcuse acum. Petrecuse cu Mark mai mult timp decât și-ar fi putut permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nopțile senine, când stelele lucesc. Iubito, după plecare nu ai rămas un simplu vis Și vreau să știi că unde mergi prin paradis Tu calci pe lacrimile mele, chiar de nu le vezi Când umbli singură prin parcuri și livezi. Iți voi păstra credință pe vecie Căci este cea mai sfântă măreție, Iar când voi fi îngropat sub glie Mereu tu să-mi aduci câte-un buchet de iasomie.
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
Cântec Prin codrul des, când eu treceam, Cântare, mândro, îți ziceam. Îmi purtam calul la pas, Mai făceam câte-un popas. Acum sunt bolnav de dor Și-nspre tine vin în zbor. Cântec iți voi fredona în șoapte, În orele târzii din noapte. Și tot atunci pe înserare În mândra și frumoasa ei splendoare, Un cânt voi zice către cer Și voi privi la stelele ce pier. Plăcut e gândul și tu ești departe
C?ntec by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83190_a_84515]
-
luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre trecuse deja pe-acolo. Un coșciug era așezat pe două capre, pe carpeta din fața șemineului. Capacul era astfel pus încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea cu o neplăcere confuză. Trăsăturile aparținuseră mamei lui, dar deși nu vedea nici un fel de diferență în forme, toată asemănarea dispăruse. Obiectul acela nu avea nici măcar aerul superficial de viață al unei opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe fața de masă. Apăreau în tablou dinspre latura de jos, iar Thaw le copie de ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se tîrîră printre ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea Pfui! și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai zice pește, fără să ne gândim ce-o fi după aia. Povestea noastră e foarte simplă. Ai fost fraier și ți-ai pierdut toate paralele la cărți. Râse și se ridică în picioare, redevenind imperturbabil și misterios. - Pa, băiete! Iți urez mai mult noroc data viitoare, dac-o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și deci a justificat pe deplin întreaga întreprindere pe plan moral. În scopuri defensive, o armă de la Arsenal este superioară unor arme obișnuite sau guvernamentale. Ea acționează pe baza controlului mintal și îți sare direct în mână când este necesar. Iți oferă un ecran de protecție împotriva altor arme energetice, dar nu și împotriva gloanțelor. Insă, întrucât este mult mai rapidă, acest lucru nu mai contează (se uită la Cayle și fața ei se destinse). Asta e ceea ce vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trei zile, Cayle ajungea deja să fie inițiat în viața sordidă a "caselor iluziilor". Acest gând sumbru îi stârni, deodată, furia. - Lua-te-ar dracu'! strigă ea sălbatic. Când revine la lucru șoferul, ai grijă să-i ceri adresa casei. Iți telefonez peste zece minute după ora la care e așteptat la lucru și cred că n-ar fi rău dacă ai obține informația respectivă. Probabil că tonul și comportarea ei fură destul de convingătoare, căci Anton Lowery se grăbi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se întâmpla, se întâmpla acum. Marele eveniment, care va fi fost acela, tocmai se petrecea. Și nici măcar negatiștii de la Arsenale nu izbuteau să ghicească despre ce e vorba. Hedrock explică atunci situația: - Lucy, ești sigură că nu ne ascunzi nimic? Iți jur că e o chestiune de viață și de moarte, în special în legătură cu viața lui. Fata clătină din cap și, cu toate că Hedrock o ținea sub o observație severă, ochii ei nu manifestară nici o schimbare și nici nu păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
greșit cumva locatia? - întrebă omul nostru. -Ai venit bine, aici chiar este raiul - îi răspunse Judecatorul. -Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi în dar, fericirea veșnică. -Indiferent cine ți-a spus asta, pot însa să iți spun că ai fost cu siguranță informat greșit. -Am fost informat greșit?! Dar preotul îmi zisese că dacă mă rog regulat, dacă îndeplinesc cele zece porunci, voi ajunge în rai și voi fi fericit veșnic! -Ești în rai, ești binevenit
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dorința ta s-a împlinit deja. Simte iubire pentru realitatea pe care ți-o imaginezi. Dorește-ți din toată inima ceea ce vrei, căci orice dorință este o expresie a iubirii și nici o realitate nu poate fi atrasa fără iubire.Ori de câte ori iți imaginezi o realitate pozitivă pe care o iubești și pe careți-o dorești, tu pui în mișcare forța iubirii. De aceea depășește-ți propriile limite ale imaginației și gândeștete la tot ce poate fi mai bun pentru tine. Orice dorinta
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ce este vorba. Daca iti poți imagina realitatea respectivă, ea există deja în creație! Stimuleză-ți cât de mult poți imaginația. Inconjoară-te cu diferite imagini, fotografii și obiecte relevante care te ajută să-ți imaginezi mai ușor și să simți ceea ce iți dorești.Folosește-te cât mai plenar de simțuri atunci când îți imaginezi realitatea dorită. Încearcă să o atingi, să o guști, să o miroși și să o auzi în imaginația ta, nu doar să o vizualizezi! Dacă ți-ai jucat rolul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]