1,549 matches
-
merge la cununie, să ne îmbăiem”. Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu altă nară înspre împăratul aer înfocat, încât fierse și mațele dintr-însul, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarele-n piept și cu luna-n spate”. Aici calul este sinonim cu lumina ordonatoare ce smulge infernalului spații noi, încărcate de puteri magice. O ipostază acvatică a calului adjuvant întâlnim într-un basm din zona munților Apuseni, în care iapa hrănită cu jar încercuiește apotropaic satul și apoi devine una cu principiul simbolizat: „când ar ajunge în mijlocul satului, iapa ar crepa și din locul aceala ar isvorî un așa izvor, de s’ar putea din el sătura toți cei din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noi, încărcate de puteri magice. O ipostază acvatică a calului adjuvant întâlnim într-un basm din zona munților Apuseni, în care iapa hrănită cu jar încercuiește apotropaic satul și apoi devine una cu principiul simbolizat: „când ar ajunge în mijlocul satului, iapa ar crepa și din locul aceala ar isvorî un așa izvor, de s’ar putea din el sătura toți cei din sat”. Consubstanțialitatea cu apa devine matricială în confruntarea arhetipală, reprezentată la nivel cabalin: „Cela, pe une mșrge cu-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ori am cercat și de trei ori am căzut iar în cimitir. Și a patra oară am sărit în niște urzici și am dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă și eram calare, m-a asvârlit și am căzut cu spatele peste niște butuci de brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor nu alt ceva. Și cum am căzut la biserică peste bolovani, mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Singurul om cu pantaloni era numai Toader Ghiorghițanu, încolo toți erau îmbrăcați în portul național. În vara anului 1890 am tras o foarte mare durere. Venisem de la Poiana de pe vale cu 2 care cu fân pe înserate. Tata a prins iapa noastră și m-a trimes acasă să aduc căpăstru. Eu m-am suit pe un pat în șură să iau căpăstru din cui și mi s-a părut că a strigat tata și de frică am sărit pe la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
iulie 1904, pe Ștefan cel Mare l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2 elevi: Romanescu Ion coleg de clasă cu Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Ion coleg de clasă cu Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de Hotin și Suceava. Și în ziua de 4 iulie când au mers în Iași și l-a văzut iapa pe Cornescu Traian, cu barbă și cu coroană pe cap, țipa și necheza și mergea în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Elionora. Și primăvara în luna Martie ne-am trezit cu o scrisoare de la Dtru Ungureanu cumnatul meu: "Veniți mâne la Râșca, că-i înmormântarea Floricăi a lui dl. Brigadir Silvic Vasile Grigoriu ". Și ne-am dus călări, că aveam două iepe: Nastasia și Dochița. Eugenia soția mea mergea călare ca un sergent de la artilerie. Ea a încălicat pe Nastasia și eu pe Dochița. Era în postul mare și o ciurfalanie foarte mare. Eugenia singură încălica și descălica. Și acolo ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu seminaristul Ghiorghiță Maxim a baciului din Bivolari. Și în ziua nunții Rozinei, când Costică Maxim și cu soția sa Elisabeta venea la nuntă, la școală la Costică Tacu, eu tocmai atunci mă duceam în sus, la soacră să adăp iapa. Și pentru că nimeni n-a zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Gândul, gârdemul meu, e să lăsăm societalul românesc să se autoreguleze molcom, pentru că mondializarea va duce greul, bun, rău (adică ne?bun), cum o să fie. Nu vor lipsi entuziasmele, necum rezistențele feroci. Căci de-ajuns unde va fi dus Mutu iapa, și tranșează actualmente Victor Surdu ceapa, tot ajungem noi odată în pofida celor din gașca lui Ben Laden, care, ajută la aflat soluții de circumstanță ori la secretat anticorpi. Statul Universal și Omogen ne paște la cotiturile avenirului, de nu survine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Registrul stilistic alunecă spre familiar și popular". O interpretare din perspectiva comicului este aplicată și basmului Făt-Frumos din lacrimă, constituind "o surpriză la prima vedere". Pasajul care îi atrage atenția este cel în care este vorba de "metamorfoza babei, stăpâna iepelor" ("comică este ea când se arată cinstită și dreaptă"), de altfel, basmul este interpretat ca de "un comic-grotesc ireductibil". Pe această linie, apare și transformarea lui Făt-Frumos în floare "o păcăleală, o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bătrân de la extremitatea grajdului, și-a făcut niște prelungitoare pe care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o iapă oarbă. Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care nu putea lăsa pe nimeni indiferent. Se întrebau pe bună dreptate cine să fie necunoscutul cărând gunoiul din curtea bătrânului sârb? Între timp, tata a ajuns la platformă. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
platformă. A tras căruța pe una dintre laturi și a descărcat-o. Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai bun cosaș din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea lui care-și vedea conștiincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce să facă mama cu noi? Unde să ne așeze? Unde să stăm? Eram cinci copii, mama și tata. Din păcate, tata încă nu găsise o căsuță pentru familia lui și pentru moment eram obligați să dormim în grajd cu iepele. Ziua stăteam pe-afară, iar noaptea pe niște paie lângă iepele bătrânului. Tata dormea afară, lângă zid, pe niște iarbă. Trebuie să vă spun că bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să stăm? Eram cinci copii, mama și tata. Din păcate, tata încă nu găsise o căsuță pentru familia lui și pentru moment eram obligați să dormim în grajd cu iepele. Ziua stăteam pe-afară, iar noaptea pe niște paie lângă iepele bătrânului. Tata dormea afară, lângă zid, pe niște iarbă. Trebuie să vă spun că bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut lucra așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]