19,061 matches
-
decît să le recicleze, semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc, ci înaintează ghemuit, la înălțimea unui om care se chircește și suferă, vin, din toate neliniștile timpului, în versuri: "Mocirle și bălți și noroiu;/ câtă noapte 'n oase
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
trei idile, una mai frumoasă decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru dens și mic/ Urșii mânâncă și nu fac nimic.// Vulpile dau de-a dura printre spini,/ Nevinovate,-aricii bruni și fini,// Sub maluri verzi racii stricați și moi/ Deprind pâraiele
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu umbra-mi de uraniu / sosește-ntotdeauna dinspre turnul cu ceas / mă salută solemn / teatral / mă invită să stăm la taclale" (Umbre). Ne
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
aș explica ție cum a fost, drept care am încercat așa cum poate că ai citit și tu: "Te-am văzut cum plecai. Treceai la câțiva pași de plapuma mea pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită în iarbă". Dar ia să fi scris adresându-mă direct Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită ș.a.m.d.
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
prim plan se află acest adolescent cu o bizară maturitate, una gratuită, precoce, ca o molestare, care apasă fără a oferi niciun punct de sprijin, nicio garanție. Dacă unul dintre drumuri îl poartă către Paranoid Park, celălalt, o poteca printre ierburi înalte îl conduce la marginea mării pe o bancă, mereu solitar că unul din acela personaje romantice așezate contemplativ în fața unui peisaj grandios, numai că acesta este un loc de refugiu, o retragere. Colegii lui, prietenul, prietena care așteaptă momentul
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
infinit? Și musca lunecând pe-o nară e pa sau Bineaivenit? Iar voluptatea asta supremă, impresia că te țin în brațe pe un atol, e un orgasm sau doar o simplă inoculare cu formol? Cum am plecat eu de acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile-ntoarse pe dos ca să nu fac zgomot, am plecat suspinând de-acasă. Peisajul se contractă, țara-ntreagă se face cât o vatră, fruntea se izbește de praguri ascunse
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
-mă de tine, dând mereu înapoi o să-mi sap cu picioarele o groapă în noroi. Urmează nopțile de groază când, la adăpostul cucuvelelor, tații își strigă, prin guri adolescente care absorb întunericul, iubirea pierdută și diminețile din ce în ce mai repede smulse de pe iarba fragedă, jupuirea sufletului. în unghiul gol și fierbinte al cotului, capul tău aerian, fără trăsături și totuși groaznic de posesiv, nebun, carnivor, cap de primăvară ce a reușit să iasă din vis sfidându-mă acuzator și care e în stare
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale colegilor mei din
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
la vot. Mi-e de ajuns să văd fețele rânjitoare ce populează panourile cu candidați, pentru a-mi tăia orice chef să particip la o mascaradă. N-aș avea de ales decât între grade de ticăloșie, așa că voi ieși la iarbă verde, dacă va fi timp frumos, ori am să citesc liniștit o carte, dacă plouă. Nici la televizor n-am să mă uit, într-atât am convingerea că jocurile sunt făcute. Aceeași mână de parveniți își va distribui funcțiile și
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich, Călugăr lîngă mare, constituie decorul de poezie al nordului. , Finis Terrae, marginea lumii are aici un fel de
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
interesau, elevii aveau asigurată nota de trecere în condițiile unui comportament decent și a unei minime bunăvoințe. Altminteri, fusesem perfect asimilat în colectiv, mergeam la toate petrecerile colegilor mei, făceam parte din echipa de fotbal a școlii, ieșeam împreună la iarbă verde. Pentru că nu am vrut să renunț la buletinul de Timișoara nu am primit niciodată o locuință și îmi amintesc și astăzi camera de la căminul de nefamiliști a Fabricii de Matrițe din Odorhei, mai ales că până atunci nu locuisem
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la "stricarea" plăcerii de lectură adevărate în favoarea unui snobism unanim al conversației ușoare. Cronicarul nu poate decât să fie, a vol d'oiseau, de acord cu el. De cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii analitice nu e decât o formă subtilă și pretențioasă de evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotrivă, de marcare suplimentară a caznelor cititului. Cine izbutește să rezume un roman - și să sară peste doar câteva amănunte - dovedește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
Baciu; Șerban Foarță, Douăzeci și opt de psalmi, ilustrații de François Pamfil; Ioan Es Pop, Și cei din urmă vor fi cei dintâi, ilustrații de Aurel Vlad; Ovidiu Genaru, Lucian Vasilescu, Unse pe suflet...; Emil Brumaru, Ne logodim cu un inel de iarbă, ilustrații de Zamfira Bârzu; Emil Brumaru, E-o dez-velire-a lucrurilor simple. Aproape toate aceste incunabule (post)moderne sunt de un desăvârșit bun-gust (excepție fac cărțile concepute sub forma unor sandviciuri). Emil Stratan omagiază într-un mod insolit literatura, o glorifică
Cartea ca obiect (de preț) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8569_a_9894]
-
este înfometatul de vers. El este conștiința literaturii, și atunci când are talent și cinste, el face, din literatură, adevăr. Criticul are treabă cu îngerii: îi plesnește peste aripi. Îi despăduchează. Le dă sex. Criticul adevărat și cu mândru caracter dă ierbii verdeață. Sinele fără ideea de sine nu are sine. Critica este singura posesiune posibilă, prin contemplare". De adăugat că adevărata critică literară trebuie să fie comprehensivă, să se ferească de compromis, laude și "desființări" aranjate. Nichita dă exemplul soldaților din
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
adică, foștii dascăli în asemenea companii. Dar mai știi? Rămîne trecutul, în care se retrage, despărțind apele, și autorul articolului: " N-a fost întotdeauna așa: profesorii pe care i-am avut eu să fi știut bine că ajung să mănînce iarbă și nu s-ar fi dus la masa vestitorului primăverii, Marian Vanghelie, candidatul social-democrației românești la Primăria Capitalei, de unde se ajunge prim-ministru sau președinte al României. Ceea ce nu înseamnă că vreau să-mi bat joc de cina vanghelică a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză amețitoare, mi s-au derulat prin minte imaginile locurilor pe lângă care trecusem. Indiferent că eram la șes, la deal sau pe malul Dunării, ceva constant și înspăimântător îți
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
hainele unui căpitan al gvardiei naționale, din cei care zic "să fațem în loc de să facem, cigan în loc de țigan și țioară în loc de cioară" un Gagamiță rătăcit pe ulița cu simigii și cu babe făcătoare de sulimanuri. Cele cîteva butoaie, presupus cu iarbă de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
un raion-dormitor din Moscova, un imobil la "Kniajnii les", - așezare de bogătași -, o mașină "Peugeot 347", fabricat în 1999. Iar în loc de copil, a apărut Kîsenka. Uliana Vladimirovna, lăsată ani de zile de capul ei, trăia liber, ca vântul sau ca iarba. Mergea la expoziții, la vernisaje, la prezentări. La Moscova era cunoscută ca un sponsor generos, în stare uneori să dea pe lucrarea unui pictor începător 200-300 de dolari. După ce bea, se simțea încă și mai stăpână pe sine, mai liberă
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
se confundă. O ușă o ia din loc, camera se face și ea nevăzută, "întunericul a plecat/ a ieșit pe ușă/ înfundându-și/ jobenul pe ochi". Strada, ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena pe care oamenii, vântul, iarba și norii se manifestă prin agitație bezmetică și ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își frământă mâinile în aer./ Aleargă pe străzi și strigă:/ Umbra cărui trup e sufletul?/ Da, umbra cărui
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își frământă mâinile în aer./ Aleargă pe străzi și strigă:/ Umbra cărui trup e sufletul?/ Da, umbra cărui trup e sufletul?// Vântul ridică din umeri,/ și iarba și norii, la fel./ Nimeni nu vede,/ nimeni n-aude,/ nimeni nu înțelege nimic." (Umbre). Pe când condamnatul e "mut", iar călăul "sărută crucea", timpul din clepsidră, singur și multiplu, vorbește: În timp ce nisipul/ se scurge timpul/ din clepsidră ține un discurs
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
Primul concert acustic de la București, din cariera de peste 30 de ani a formației Celelalte Cuvinte. intitulat „Trup și Suflet”, s-a desfășurat la Cinema Patria: circa 1000 de spectatori, casa închisă. Piese ca „Scrisori iubite”, „Stem”, „Stele”, „Comoara”, „Dacă vrei”, „Iarbă prin păr” au fost „răstălmăcite” de cei patru muzicieni - Călin Pop la chitară acustică, Marcel Breazu la bas, Tiberiu Pop la pian, Leontin Iovan - baterie, împreună cu inginerul de sunet Ovidiu Roșu, în varianta acustică. Formația a fost chemată la bis
Concerte by Gabi Matei () [Corola-journal/Journalistic/84231_a_85556]
-
răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i neagră / de smoală / și goală // cîntă / umblă pe lîngă fîntîni / foșnește grădina / șoptește chemare / la ospățul de taină / sub iarbă // și rămîn ciobit / de idee" (Prin pereți). Un gen de romantism ermetizat în pasta căruia găsim cioburi ale unui epos simbolic divulgă elanurile originare, disciplinate însă cîtuși de puțin radiate: "lumini moarte pe geam șarpele cernea / în limbi legate cu
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
nu mai rămăsese din ele decât apă. La Nanjing au trebuit să participe la conferințe politice, unele ținute de Deng Xiaoping, viitorul lider al Chinei, și de Generalul Chen Yi, viitorul ministru de Externe. Mama și colegele ei ședeau pe iarbă, la umbră, în fața Universității Centrale, în timp ce conferențiarii stăteau în picioare sub soarele arzător, timp de două, trei ore. Cu toată zăpușeala, vorbitorii fascinau auditoriul. Într-o zi, mama a trebuit să alerge cu toată unitatea ei mai multe mile, încărcate
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
dezbracă încet încet de zile / se naște prezentul din fereastră", iar lehamitea îți este "doctor de familie devreme ce îți prescrie droguri prosociale", patriei i se adresează următorul îndemn mușcător-sentimental: "privește-mă în ochi, țara mea, și fii te rog / iarba care crește și mă acoperă" (}ara mea). În contul dispoziției sfidătoare care-l specifică, Vasile Proca abordează și tema tavernală. "Cîrciuma" reprezintă un topos al învolburării iluziilor, al sumețirii fie și himerice împotriva mediului dezamăgitor. Mărturisind că "trebuie să mă
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]