14,500 matches
-
simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase deja fluxul care ne împingea dintr-o parte în alta fără voia noastră. De unde apăruseră grupurile alea Tîrnăcop? Grădina Icoanei, Kretzulescu, Victoriei, Hotel București? Asta e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am căzut de acord să ne concentrăm împreună și să ne canalizăm toate forțele, însă adevărata motivație a fiecăruia n-o va afla nimeni niciodată, e o chestie pur interioară și personală. — Trebuie să vă spun, zice Petrică cu aceeași icoană a bătrînului Valter înaintea ochilor, că unii oameni pătimesc îngrozitor de mult în viață doar pentru binele semenilor lor, asta-i cea mai mare nedreptate, dom’ Președinte, nu e o prostie să fii partizanul unei idei anume? Mie așa mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă cu cei doi gemeni, când tatăl lor adoptiv vorbea la telefon. Ne-am reunit ca două armate Învingătoare pe o alee plină cu frunze uscate din Parcul Icoanei. Eram descomplectați, lipsea un membru important al familiei, dar fericiți. Am cumpărat de la un Supermarket din apropiere brânză, șuncă, pâine, un kilogram de mere și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei prietene bovarice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la bucătărie. Doi stropi roșii și-atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor suple și puternice! Of, Iisuse, „Craci“ Dembosky, cu frumusețea ei goișe, tâmpă și blondă! O altă icoană! Faptul că Alice era atât de ostentativ șikse 1 provoca o continuă jale la Heshie acasă, ba chiar și la noi, cât despre gura lumii, în general, cred că exista o oarecare mândrie civică în faptul că o neevreică izbutise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atinse de mâinile unei femei cu numele de Mary. (Oare așa să se explice faptul că am refuzat să-i spun Maimuței pe nume, exceptând momentele în care o luam la rost? Ce zici?) Dă Doamne să nu fie nici o icoană a lui Iisus Hristos în locuința familiei Campbell, mă rog eu în sinea mea în trenul care ne poartă spre vest. Dă, Doamne, să trec peste weekend-ul ăsta fără să fiu nevoit să văd punimul penibil - sau să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat-o eu, recăpătându-mi răsuflarea. —Să-mi dau Întâlniri ca și cum aș fi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
scriitor. Dacă-i să-și amintească ceva frumos, își începe întotdeauna amintirile cu Margareta, femeia de serviciu de la liceu, pe care o plasează imediat undeva într-un colț curat al sufletului, așa cum țăranul cu respect pentru cele sfinte, pune întotdeauna icoana de valoare în camera de curat, în colțul dinspre Răsărit. Cînd directorul liceului îi trimitea obligatoriu acasă pe cei de la internat, să aibă unde caza activiștii de partid veniți de pe la comune la vreo instruire, ori îi amenința cu excluderea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar seara îi aștepta cu tocăniță de cartofi fierbinte și cu mămăliga mare, aburind pe masă... Apoi... Nu! Sub nici un chip nu vrea să-și mai amintească ceea ce a urmat... O lasă pe Margartea să stea acolo, în colțul rezervat icoanelor; preferă să-și continue amintirile cu doamna Mia, șefa de Cadre de la fabrica de încălțăminte din București, unde lucra bunul său prieten Lie, un oltean cu suflet de aur, venit dintr-un sat de pe lîngă Novaci. O lună întreagă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marca ceasului, gîndindu-se că-l va putea scoate la un preț de nimic. În lipsa cărții de rugăciuni, spune Lazăr, trăgîndu-și înapoi ceasul pe mînă -, căci nu mi-nchipui să țineți așa ceva, deși într-una din camere știu că aveți o icoană superbă... ...nevastă-mea... murmură chelnerul. ...o copie înrămată, cu candelă sub ea, Gentileschi, secolul 17, "Mamă și copil", ce bine că sub operele de artă, chiar și în copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele cîteva trepte pe ghicite, că zăpada a uniformizat totul, înoată pînă la genunchi spre poartă, iese din curte, iar cînd ajunge în stradă se lasă în voia viscolului cu o plăcere bolnăvicioasă, asemenea fanaticilor ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru vremuri limpezi. Ce ai aici arată chelnerul spre bani ajunge de două mici. Fie, totuși, cum zici. Cu o întrebare însă: face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc un locșor dacă zice da... E-o nebunie să-i dai blugii jos. Te temi că s-ar putea afla de icoană? o ține Lazăr pe-a lui. Mai treacă un deget și-n paharul ăsta, apropo de blugi... Deși, la o adică, Gentileschi e totuși Gentileschi, mai ales cu candelă nichelată sub el. Vrei să avansezi chelner-șef în Iași? Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Deși, la o adică, Gentileschi e totuși Gentileschi, mai ales cu candelă nichelată sub el. Vrei să avansezi chelner-șef în Iași? Aici e mai fain ca la "Unirea", ori la "Traian". Acolo, oricînd se ivesc pretendenți. Ce-i cu icoana, de unde știi de ea ? Mai treacă încă un deget... Zău că-s curios! M-a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
treacă încă un deget... Zău că-s curios! M-a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]