1,300 matches
-
mai, în București. Pe data de 11 noiembrie, la Orăștie, revista "Cosânzeana" deschide șirul colaborărilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retipăriri deghizate). Pentru început, "Proștii" (la un an după tipărirea în "Convorbiri critice"), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: "Idilă de la țară" (1912), schiță neglijată la alcătuirea volumelor, și "Armeanul, Armeanca și clubul" (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
la un an după tipărirea în "Convorbiri critice"), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: "Idilă de la țară" (1912), schiță neglijată la alcătuirea volumelor, și "Armeanul, Armeanca și clubul" (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul " Cu soțul meu", ca discretă cerere în căsătorie); proza este
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii"; "Cearta" [inedită]. În [[27 august]] 1916, reia "Zestrea". Pe data de [[5 noiembrie]] termină nuvela "Catastrofa". Pe data de [[27 septembrie]], la București, apare cotidianul "Scena
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație); "Țăranul și coasa" (imitație); "Răfuiala". (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
În luna [[mai]] apare romanul "Adam și Eva". Editura "Cartea românească" din București tipărește a III-a ediție din "Golanii". Sumar revăzut: "Proștii"; "Dintele"; "Bibi" [inedită]; "Norocul" [inedită]; "Cuceritorul"; "Nevasta"; "Cântecul iubirii"; "Strănutarea"; "Vrăjmașii" [inedită]; "Soacra Sfântului Petru" [prelucrare inedită]; "Idilă de la țară" [inedită]; "Ocrotitorul"; "Culcușul"; "Cerșetorul"; "Pozna"; "Golanii". Este ales președinte al Societății Scriitorilor Români. Pe data de [[17 martie]] [[1926]], are loc premiera piesei "Apostolii". La sfârșitul anului 1926, plecând de la proiectul unei nuvele ("Nebunul"), plănuiește volumul "Ciuleandra". între
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
ca în aceste versuri de Tristan Tzara: ”la chanson d’un daidaiste/qui n’etait ni gai ni triste/et aimait une bicicliste/qui n’etait ni gai ni triste.", unde se observă intenția de a izbi pe burghez cu idila neacademică între un poet și o biciclistă. Tristan Tzara n-a făcut dadaism în românește. L-au urmat aici alții, dintre care cel mai fanatic a fost Sașa Pană, autorul multor volume fără notă precisă ("Echinox arbitrar", " Viața romanțată a
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
1900. "La poalele crângului," semnat Fanta Cella, în „România Jună”, II, 5 aprilie 1900. "Seară de mai," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 131, 22 aprilie 1900. "Liliacul," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 133, 24 aprilie 1900. "Idilele din mansarde," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Gavota depărtată," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 145, 6 mai 1900. "Florile care se duc," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 157, 18 mai
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1900. "Decadența spaniolă," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 128, 19 aprilie 1900. "O viziune," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "În rătăcire," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Idilele din mansarde", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Fatalitatea," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Ca foile!," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 138, 29 aprilie 1900. "Actori și
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
doric se vorbea de dorienii din Peloponez, în Creta si Macedonia , în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele lui Teocrit. Corurile din tragedia atică conțin de asemenea elemente dorice. Dialectul eolic este întrebuințat de Eolienii din Eolida(în Asia Mică, la nord de Ionia), în Tesalia și în Beoția. În acest dialect și-au scris celebrele lor ode
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
prolific, si a produs în aproape fiecare opere literare de forma (piese de teatru, poezie, române, eseuri, lucrări istorice și științifice, pește 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proza și idile I au fost scrise că polemici.Voltaire a respins filosofia pesimista și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
regretată de foștii parteneri. Syd își face apariția în studio exact în timpul înregistrării piesei, dar numai pentru o scurtă vizită, spre marea dezamăgire a grupului. Acesta, după unele încercări de apariții solo, se va retrage cu sprijinul foștilor colegi în idila din Cambridge. "Shine on you Crazy Diamond" este inclusă pe următorul disc "Wish You Were Here" scos în 1975, piesa de titlu având de asemenea o conotație specială, cu trimitere către Barrett. Albumul ajunge pe locul 1 în clasamente din
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
al lui Goya. În anul 1795, Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba. Frumoasa doamnă, care rămăsese văduvă, îl invită la reședința ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadiz. Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente, și idila nu durează mult. Creațiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuțit spirit critic până la malițiozitate, cu penelul său își va bate joc de toată lumea, chiar și de persoanele regale. O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
bunicul, bunica și fratele mai mic în atacul cu bombă, iar acum nu mai voia să se alăture familiei regale. Deși Charles a cunoscut-o pe Lady Diana Spencer în 1977 - pe când era prieten cu sora ei mai mare, Sarah - idila lor nu a început decât în 1980. Curând după aceea, potrivit biografului lui Charles, Jonathan Dimbleby, fără să simtă o mare pasiune pentru Diana, Charles a început să se gândească serios să o ia de soție. Diana l-a însoțit
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
În 1929 s-a recăsătorit cu principele polonez Jean Korybut Woroniecki. Datele despre locul și data încheierii căsătoriei cu Adina nu sunt foarte clare, existând și opinii că ea nu a existat de fapt, relația fiind doar una de concubinaj. Idila dintre Take și Adina Cordescu a început în iarna lui 1916, pe timpul refugiului de la Iași, și avea să se transforme într-o pasiune fulgerătoare, pentru care Take Ionescu și-a pus în joc chiar cariera politică. Astfel la începutul lui
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Versiunea reprodusă în "Convorbiri literare", București, nr. 12, 1 martie 1890, va cunoaște o formă mai accentuată decât cea din "Tribuna" și mai apropiată de cea pe care poetul o va publica în toate edițiile antume ale volumului "Balade și idile". Poetul însuși va vorbi despre perioada petrecută la Sibiu ca despre "„cei mai rodnici”" ani ai săi. Acum își orientează scrisul spre idilă și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
apropiată de cea pe care poetul o va publica în toate edițiile antume ale volumului "Balade și idile". Poetul însuși va vorbi despre perioada petrecută la Sibiu ca despre "„cei mai rodnici”" ani ai săi. Acum își orientează scrisul spre idilă și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se tipăresc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului", "Crăiasa zânelor" , o parte din "Anacreonticele sale", publicate cu mici modificări în ciclul "Cântece" la sfârșitul volumului "Balade și idile" din 1893. Spre anul 1889, "Tribuna" începe să lucreze în pierdere, situația ducând la desființarea unor posturi, printre care și cel al lui Coșbuc. La insistențele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la București, unde sosește pe la mijlocul lunii decembrie
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
1893). Demisionează din postul de funcționar și este cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau un manual de școală intitulat "Carte românească de citire", lucrează un timp în redacția unor publicații ("Lumea ilustrată"). În anul 1893, apare volumul "Balade și idile" (258 de pagini), editat de Socec. O primă variantă a acestui volum este gata de tipar la Editura Librăriei Socec din primăvara anului 1892. În 1893, volumul "Balade și idile" a apărut în luna iunie, apariția fiindu-i menționată în
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
publicații ("Lumea ilustrată"). În anul 1893, apare volumul "Balade și idile" (258 de pagini), editat de Socec. O primă variantă a acestui volum este gata de tipar la Editura Librăriei Socec din primăvara anului 1892. În 1893, volumul "Balade și idile" a apărut în luna iunie, apariția fiindu-i menționată în "Românul literar" (nr. 19 din 13 iunie) și în "Moftul român" (2 iunie 1893), care anunța evenimentul într-o notă nesemnată, pusă în seama lui Caragiale: În locul unor texte de
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
George Coșbuc membru titular al Academiei. La 20 mai/2 iunie plenul academic, prezidat de Barbu Delavrancea, alege ca membru activ pe poetul George Coșbuc. Vorbind în numele Secției literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: Sunt amintite volumele "Balade și idile", "Fire de tort", traducerile: Prima ședință la care poetul își face apariția e cea din 27 mai/9 iunie 1916. La intrarea sub cupolă e primit cu aplauze și salutat de președintele C.I. Istrati: Răspunsul poetului: Printre cei prezenți la
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
relevând cadrul existențial și unele dintre îndeletnicirile țărănești tipice ("Noapte de vară", "Vara", " În miezul verii", "Iarna pe uliță"). Natura este plastică și, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufletești. Viziune artistică din "Balade și idile" este unitară, poemele impunându-se prin prospețime și prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic. Poetul surprinde în scene de
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufletești. Viziune artistică din "Balade și idile" este unitară, poemele impunându-se prin prospețime și prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic. Poetul surprinde în scene de o grație firească semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică. Imaginea
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
grație firească semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esențializată, a psihologiei și a comportamentului erotic este recompusă prin reacțiile, gesturile și replicile eroilor. Se detașează din idile o anume simplitate a situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc, stilizat cu grație și simplitate. Dovadă a unei înzestrări clasice temperamentale, înclinată spre lumea obiectivă și nu spre atmosfera subiectivă, vocația poetului în descrierea naturii este desenul, în forma unor
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
frumoase și numeroase poeme. Mai târziu, tot la Talcy, Diane fiica cea mica a lui Salviati, va juca același rol inspirator față de Théodore-Agrippa d’Aubigné, vecinul lui Salviati, care în 1571 v-a compune o colecție de sonete, balade și idile intitulate „Le Printemps”, iar la sfârșitul vieții, ultimul său poem intitulându-se „Les Tragiques”. Măritată cu Guillaume de Musset, fiica Cassandrei se numără printre descendenții direcți ai poetului Alfred de Musset. În 1704, Talcy va fi achiziționat de o familie
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
Sară. La secția de poliție din Sân Antonio mai facem cunoștință și ne distrăm cu nebuniile făcute de "Jose Luis Povedilla, Curtis, Kike" și "Rita", măi urmărim povestea de dragoste a lui "Gonzalo Montoya" și "Ruth", cea care, după o idila avută cu don Lorenzo, îl cucerește pe Gonzalo numai pentru a afla datele de acces la dosarele top-secret, Ruth fiind membră a unei bande mafiote. Pe parcurs, în lupta pentru dragostea Sarei va apare și "Aitor", un tânăr polițist apropiat
Oamenii lui Paco () [Corola-website/Science/318563_a_319892]