1,774 matches
-
un sertar. Motivul - autorul o citise unui prieten care îi spusese că e o porcărie... Mărturisirea a fost făcută la Sibiu, unde Erofeev a venit să vadă spectacolul realizat de Andriy Zholdak. Veronica Niculescu Când, după premiera Vieții cu un idiot, regizorul ucrainean Andriy Zholdak a anunțat că îl va aduce pe Victor Erofeev la Festivalul Internațional de Teatru, am crezut că promisiunea face parte din categoria celor care nu aveau să se împlinească vreodată. Și, totuși, la festival ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Acum se creează acel contact creativ, artistic. Aș vrea să dezvolt această legătură“, a spus Erofeev după vizionare. Spectacolul de la Sibiu i-a plăcut atât de mult, încât a declarat că este cea mai bună transpunere după Viața cu un idiot, deși s-au făcut și o operă, și un film. „Mi-a plăcut mult spectacolul, dar m-a mirat faptul că Andriy nu a creat o ilustrare a textului, a povestirii, ci a creat un spectacol independent, care are viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu doi ochi, spectatorul își poate crea propriul spectacol. Soluția e minunată, corespunde în mare măsură textului, care se bazează pe o soluție estetică“, a spus Erofeev, lăudând și performanțele actorilor. Lenin sau nu? Spectacolul de teatru Viața cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
textului, care se bazează pe o soluție estetică“, a spus Erofeev, lăudând și performanțele actorilor. Lenin sau nu? Spectacolul de teatru Viața cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a apărut ideea că acolo ar putea fi Lenin. Al doilea, Lenin a apărut în spectacolul de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în acele țări care nu iubesc URSS-ul“ și că scriitorul își reprezintă țara, dar în primul rând pe sine, insistând pe ideea că unele texte le-a scris de parcă i-ar fi fost dictate din cosmos: „Viața cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Când o citesc uneori mă simt stânjenit. Cartea e mai mult decât mine“. Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Când o citesc uneori mă simt stânjenit. Cartea e mai mult decât mine“. Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost scrisă în timpul URSS, în anii ’80. Am arătat-o unui coleg, care mi-a zis că e o porcărie“. A pus manuscrisul într-un sertar și uitat a fost timp de trei ani. Apoi, la un Revelion, prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
stradă unde era un târg, iar cărțile se înșirau pe un kilometru: „La jumătate de kilometru de teatru, ca un tigru, am văzut ceva galben cu negru. Am luat cartea și am citit pe copertă: Victor Erofeev, Viața cu un idiot. Arăta interesant, am cumpărat-o, m-a costat cam un euro“. Ce a urmat a fost și mai interesant, fiindcă „regizorul trebuie să doarmă cu un text, ca să îl simtă“. Și așa a făcut. „Cartea intră în mine și altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
lumea românească. Fapt care poate fi considerat tot un succes, nu? LA LOC teleCOMANDA Țara de dincolo de „Mute“ Alex SAVITESCU Scrii, patru ani de zile, o rubrică intitulată „La loc telecomanda“. Încerci să „pictezi“ tot semnificativul de la televizor: aduci „elodii“ idioților din prime-time și elogii oamenilor deștepți care fac emisiuni istețe. Faci, pe scurt, apologia telecomenzii. Și, după patru ani, începi să crezi că ai văzut și că ai scris despre majoritatea subiectelor importante. Că știi „butoanele“ realității. Asta până într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
carnaval, apropiat de o formulă de spectacol cu magnet instant. Castorf, un regizor al boxului cu imagini dement-copleșitoare Festivalul de la Avignon a debutat pe 6 iulie cu Nord, adaptare după Céline, creată de regizorul Frank Castorf, cunoscut pentru dramatizările după Idiotul, Demonii, Crimă și pedeapsă, Maestrul și Margareta etc. Frank Castorf este director de 11 ani al celebrului Volksbühne din Berlin. O lume în ruine, haotică, suspendată între subzistență crispantă, între bâlbâieli istorice și salvare cu prețul definitivei alienări devine baza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
dea cu scăfârlia de pământ, ce mai, n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația. Nu, și-ar fi luat concediu medical, ar fi apelat la împachetări cu parafină, băi galvanice și cine știe câte hapuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despărțit, el pornind spre lumea lui nouă, eu întorcându-mă la mlaștina mea. La trei zile după ce m-am mutat, i-am scris lui Naoko. I-am descris casa și i-am mărturisit că mă simt excepțional departe de toți idioții aceia din cămin. Începeam o viață nouă într-o stare de spirit nouă. Fereastra dă spre o curte mare, folosită ca loc de întrunire pentru toate pisicile din cartier. Când am timp, îmi place să mă întind pe verandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
imposibil să nu vin măcar o dată pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
normal să mă aflu încă aici. „Ce e normalitatea ?” nu știu, dar nu e normal să fiu, în continuare, aici. ar fi normal să fiu cu ei. ar fi normal să fiu acolo. „Unde ?” acolo unde sunt ei. „nu fi idiot. ei nu sunt nicăieri”. X nici nu mai știe de cîte zile zace în apartament. se privește în oglindă. s-ar părea că a slăbit. nu-i stă bine cu barba crescută sălbatic. Par un cerșetor, își spune X surîzînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă chemase la el prin iunie. - Văd, zice, că presa ți-a acordat multă atenție și s-au cam repezit asupra cărții dumitale. Nu e așa de important ce zice presa, zic și ei ce li se spune, ca niște idioți. Mai important e viitorul dumitale și la asta ei nu vor să se gândească. Uite, zice, avem la Bălcești o frumoasă casă pe care ne-a cedat-o o rudă a lui Bălcescu. Du-te acolo și lucrează. Stai cât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de bine zis și încep să citesc cartea și intru în miezul ei. Dau peste o scenă în care țăranii erau puși să culeagă via boierului cu botnițe la gură. N-am înțeles. Cum cu botnițe? Suntem un popor de idioți? Și după ce am terminat, am început să scriu un referat dur. Se respinge! Bătrânul meu tată și alți bunici cunoscuseră și ei pe boieri, dar asemenea chestii nu-mi povestise nimeni niciodată. Noroc că tocmai când îmi scriam eu referatul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu nasturi puțini. Palton de aba, parcă eram popă... Arătam mai bătrân decât eram cu zece ani și în clipa aceea m-am și simțit astfel, cu regretul că nu i-am trăit, acei zece ani... Acum înțelegeam de ce un idiot din clasă îmi spunea călugăre... Nici o speranță, mi-am zis, să-i plac acelei doamne... Ei și? Am dat din umeri cu nepăsare. Bine că îmi place ea mie... Am revenit după câteva zile și mi-am luat ochelarii. - Or
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a recunoscut de îndată. - Ți-am găsit, zice, Dostoievski, Casa morților, stilizată de domnul Arghezi, Frații Karamazov, una mică dar genială, Visul unui om ridicul, una tot mică, dar la fel de genială, Iubire tragică, un roman capital, Crimă și pedeapsă și Idiotul. Ba nu, mai am ceva, îi spune Nebunul. Traducerea e execrabilă, am citit-o și eu, Eternul soț și Jucătorul. Și mai am ceva în franțuzește: La voix souterraine. Ți le-am împachetat, le-arn pus deoparte, n-am vrut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
autorul... Aici însă scriitorul pătrundea atât de adânc în el însuși încît, revenind la suprafață, ne transmitea acest mesaj infam, ca o profeție de care noi, oamenii, nu mai puteam să nu mai ținem seama de-aici înainte. Avea în Idiotul un fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, după ce ne făcuse atâta vreme să credem că nu era... Mi se întîmpla pentru prima oară să citesc o carte și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
protestat eu indignat, că mai am de primit o mie de lei. - Cine v-a spus? m-a întrebat el luîndu-și brusc ochelarii de la ochi și interogîndu-mă fără încredere, dar totuși curios. Ei? Cine îmi spusese? Niculescu? Te pomenești că idiotul ăsta... Ce să fac acuma cu spusele lui Niculescu, în fața unui funcționar care avea scripte cu date precise? În realitate nu știusem nimic clar despre salariul meu, cât era, câte zile lucrasem și dacă mai aveam sau nu ceva de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]