1,506 matches
-
nu dați urmare primului impuls; se știe, este cel mai nobil!”. Regretul meu avea și rațiuni logice: mie, aflat la Paris în vara fierbinte - de două ori fierbinte - a lui ’71, mie și celor pe care-i frecventam, Țepeneag, soții Ierunca, Mircea Eliade, Cușa, unii francezi precum Pierre Emmanuel, Gabriel Marcel etc. -, mi s-a părut evidentă, săritoare în ochi „schimbarea la față” a lui Ceaușescu. Poate, mai știi, și pentru că „îl luasem în serios” până atunci, convins de actele sale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care adună veniturile ei. Cernăuți spătarul cel mare. Suceava a vel-hatmanului Rădăuți Bacău are un osebit vornic Tătari în Bugeac Orumbet-Ugli și Oran-Ugli Căușani lângă Botna. Unt de pe buruieni (pag. 81 "D.M.") Despre oi și alte animale; despre glușcă sau ieruncă și alte Minciuni vânătorești Vizirul chihaia și tefteudarul turcesc siliște pustie) Costantin Mere-acre Chirilă dela Dăunteni Gherghina Ursa Contăș, diac de jitniță Ghelasie Sora Pivnicerul dela Cotnari Teofan Manoilă Feltiu Gheorghe Murat Sava Blându Lupu Vremeș David Corbea Nechifor Țurcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin, denumiri ale prăsilei cavaline (noaten și cârlan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suspiciune ori rea-voință. Paul Goma și Doina Cornea par, în cel mai bun caz, niște excentrici, Ana Blandiana și Romulus Rusan, Dorin Tudoran și Bujor Nedelcovici au, din păcate, o rezonanță exclusiv în cercuri închise. Până și cuplul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca este terfelit, oferit oprobriului public de nimeni altul decât de Nicolae Breban, într-o manieră preluată direct din "Săptămâna" și "Luceafărul". Nostalgicii ceaușismului triumfă. "Omul nou", cu creierul spălat temeinic și robotizat cu nădejde, persistă încă între noi, în foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
redescoperirea literaturii române pusă la index în aceeași perioadă, de recuperarea literaturii române din exteriorul României, de integrat în literatura română ceea ce se scrie acum, cu sunete globaliste! Cum îi integrăm pe Cioran, pe Ionesco, pe Eliade, pe Voronca, pe Ierunca, pe Monica Lovinescu etc. în literatura română? Cum aducem "acasă" literatura română din Basarabia, cea pe care Nicolae Manolescu, în mult discutata sa "istorie critică", o minimalizează fără menajamente? Cum ar propune Gheorghe Grigurcu o așezare a literaturii române într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capăt precum Vintilă Horia sau Horia Stamatu. Mai întâi de toate însă ne umplu de amărăciune șicanele, minimalizarea la care-i supunem din ce în ce mai des pe cei doi corifei ai rezistenței noastre întru cultură și nu numai, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Un impuls concurențial, o gelozie acră par a străbate, sub unele condeie critice, comentariile de care aceștia au parte postum, situate pe o neașteptată, vădit nedreaptă, curbă descendentă a prețuirii. Și ce am putea spune despre atât de incomodul dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la moarte, paraziți ai Fondului Literar, maeștri ai cenzurii, autocenzurii și întrecenzurii sau cobzari ai unor meschine interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă talentul și imoralitatea mână-n lână, nu mă deranjează: vreau doar transparență. "Lista lui Pițu" aș constitui-o exclusiv din amici literari și/ sau intelectuali, clamându-mi subiectivitatea. Nu ar lipsi din ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a trecut la reactivarea unvierSECUritarilor, iuți în praxa șicanelor, provocărilor, injuriilor. Cei mai benigni dintre ei îmi susurau săptămânal în urechea stângă (aceea cu care captez inaudibilul și văd invizibilul) duioasa melodie: Din cauza ta, că ești comentat favorabil de Virgil Ierunca la Europa Liberă, ni se desființează secția de Franceză". Puneau ședințele de catedră când aveam eu cursuri, ca să nu pot asista la ele și să mă acuze de indisciplină ori derivă profesională. Dacă aș fi asistat, mă acuzau că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
începută în urmă cu o jumătate de veac, vor fi contrariați de omiterea ei. Mă număr printre aceștia. Mihail Crama este unul dintre exponenții „generației războiului“, alături de Tonegaru, Caraion, Stelaru, Geo Dumitrescu, Doinaș, Alexandru Lungu, Dinu Pillat, I. Negoițescu, Virgil Ierunca, Adrian Marino, Pavel Chihaia, Mircea Popovici, Sergiu Filerot, Ben Corlaciu, aproape toți, fie poeți, fie prozatori, fie critici, deturnați, de vitregia vremurilor, de la mersul normal al carierei literare. Unii au făcut ani lungi de închisoare politică, alții s-au exilat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
albatrosiști disponibili sau la apropiați ai cercului, aducându-i fie în redacție, fie la secretariatul tehnic, de la Ion Caraion și Ben Corlaciu la Al. Cerna Rădulescu, Tib. Tretinescu sau Marin Sârbulescu, toți buni profe sioniști ai presei. Numai la Virgil Ierunca nu a putut apela, din motivele știute, cu toate că, după cum am aflat din documente târzii, tot de Geo Dumitrescu date la lumină (Rl, nr. 39- 40/ 1993), l-a consultat prin corespondență, ba i-a și cerut să colaboreze. Act desigur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (Virgil Ierunca, în rubrica „Antologia rușinii“, România Muncitoare, nr. 90-91/octombrie-noiembrie 1959) „În cultură, domnule, noi nu admitem decât români proști sau foarte proști, cu condiția să fie cât mai mari lichele.“ (Aurel Baranga către I.D. Sîrbu, în Jurnalul unui jurnalist fără
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iulie 1971 a dus la exacerbarea acestui cult și, deci, la o generalizare și permanentizare a servilismului intelectualilor români. De altfel, acest moment de început al celei de-a doua stalinizări a culturii române l-a și determinat pe Virgil Ierunca să reia „Antologia rușinii“, un mai vechi proiect (din anii 1957-1961) de demascare a coabitării intelectualității românești cu puterea comunistă. 1. Un rol important în demararea acestui cult l-au avut sprijinul declarativ al lui Ceaușescu pentru mișcarea reformistă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Acest gest a cucerit până și pe unii foști deținuți politici, cum ar fi Paul Goma și Alexandru Ivasiuc, care s-au înscris în acele zile în PCR. Ce este „Antologia rușinii“? „Antologia rușinii“ este o rubrică pe care Virgil Ierunca a ținut-o în presa exilului și în care sunt consemnate derapajele intelectualității românești și compromisurile ei în fața directivelor de partid. Dar, în același timp, deși Virgil Ierunca intervine puțin în explicarea și comentarea acestor texte, „Antologia rușinii“ trebuie văzută
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ce este „Antologia rușinii“? „Antologia rușinii“ este o rubrică pe care Virgil Ierunca a ținut-o în presa exilului și în care sunt consemnate derapajele intelectualității românești și compromisurile ei în fața directivelor de partid. Dar, în același timp, deși Virgil Ierunca intervine puțin în explicarea și comentarea acestor texte, „Antologia rușinii“ trebuie văzută ca un demers moral (de demascare a lașității intelectualității românești și a servilismului ei față de politica partidului) și sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
partidului) și sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar a reușit să-și subordoneze întreaga mișcare culturală). Selecția făcută nu este una gratuită și, mult mai important, este gândită să aibă o finalitate. „Antologia rușinii“ - susține Virgil Ierunca într-un text programatic, publicat în nr. 71 din noiembrie 1957 al revistei România Muncitoare, în preambulul primului episod al unui lung și trist serial - „va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
față de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituții spirituale.“ Virgil Ierunca a vrut să demaște, prin aceste reluări din presa de propagandă, uniformizarea conștiințelor, a limbajului și extinderea fără precedent a servilismului, incluzând toate domeniile creației: literatură, arte plastice, teatru, film, știință. Era oripilat că numărul adeziunilor la politica aberantă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rușinii“ fiind aproape imposibil de cuprins. Cu cât divorțul dintre realitatea materială mizerabilă și discursul ideologic crește, cu atât întâlnim mai mulți intelectuali dispuși, fără rușine, să se înregimenteze în tagma lăudătorilor. Celor care cunosc opera demascatoare a lui Virgil Ierunca, celor ce își amintesc de emisiunile lui de la Europa Liberă, recuperarea „Antologiei rușinii“ li se va părea firească și bine venită. Este suficient să răsfoim volumele Românește și Dimpotrivă pentru a descoperi că numele consemnate în cele ce urmează sunt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de emisiunile lui de la Europa Liberă, recuperarea „Antologiei rușinii“ li se va părea firească și bine venită. Este suficient să răsfoim volumele Românește și Dimpotrivă pentru a descoperi că numele consemnate în cele ce urmează sunt aceleași cu care Virgil Ierunca a polemizat în neobosita lui activitate publicistică. De aceea, considerăm că Antologia rușinii nu doar lămurește și întregește demersul moral al lui Virgil Ierunca, dar și conturează mult mai clar portretul unui luptător neobosit pentru sănătatea culturii române. Pe cine
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Dimpotrivă pentru a descoperi că numele consemnate în cele ce urmează sunt aceleași cu care Virgil Ierunca a polemizat în neobosita lui activitate publicistică. De aceea, considerăm că Antologia rușinii nu doar lămurește și întregește demersul moral al lui Virgil Ierunca, dar și conturează mult mai clar portretul unui luptător neobosit pentru sănătatea culturii române. Pe cine regăsim în „Antologia rușinii“? Printre lăudătorii cuplului Ceaușescu trebuie să facem și o distincție de finețe. În „Antologia“ lui Virgil Ierunca există amestecate numele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al lui Virgil Ierunca, dar și conturează mult mai clar portretul unui luptător neobosit pentru sănătatea culturii române. Pe cine regăsim în „Antologia rușinii“? Printre lăudătorii cuplului Ceaușescu trebuie să facem și o distincție de finețe. În „Antologia“ lui Virgil Ierunca există amestecate numele unor personalități de valoare ale vieții literar-artistice și științifice, o serie de activiști culturali, frecvent mediatizați, dar fără valoare literară, și mulți anonimi în căutarea afirmării. Grosso modo, împărțirea poate fi următoarea: 1. Valori autentice, cedând în fața
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Era o viziune nouă, revelatoare, asupra realităților românești, a unor români stabiliți în afara țării. Bineînțeles,propaganda peste hotare avea ca scop promovarea României socialiste în rândul emigrației și manipularea acesteia, în sensul renunțării la criticile aduse regimului de la București. Virgil Ierunca era conștient de acest lucru și tocmai de aceea a atacat această practică. Desigur, multe din numele prezente în această rubrică nu mai spun astăzi nimic (de aceea ne-a fost imposibil să găsim informații despre majoritatea „românilor deplasați“). Tocmai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din cauza situației lor ciudate, de reprezentanți ai emigrației și de lăudători ai regimului ceaușist, aceștia au fost evitați de reprezentanții de marcă ai exilului românesc și au căzut în uitare o dată cu căderea regimului comunist din țară. Etapele „Antologiei rușinii“ Virgil Ierunca a început să publice rubrica „Antologia rușinii“ din 1957, în revista România Muncitoare de la Paris. O primă etapă acoperă anii 1957-1961. Este o etapă distinctă, diferită de cele ce au urmat mai târziu, din mai multe puncte de vedere. Sunt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prin texte în presă. Prezența lor în antologie are, credem noi, o singură explicație: speranța nerostită a antologatorului că regimul comunist va fi curând înlăturat și că acești lideri responsabili pentru decimarea intelectualității românești vor fi trași la răspundere. Virgil Ierunca reia rubrica în presa exilului abia în 1971, odată cu lansarea celebrelor Teze din iulie. Nu cunoaștem motivele acestei pauze prelungite. Ceea ce e sigur e că ea nu se datorează încetării „valurilor de rușine“ din presa comunistă. Odată reluată, în fatidicul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
într-un regim comunist și care sunt metodele de a tortura limbajul spre a-l sili să nască o irealitate aproape magică.“ Este evident, așa cum reiese și din fragmentul de mai sus, că unul dintre principalele motive pentru care Virgil Ierunca a ținut această rubrică, pentru care a condamnat vehement și constant compromisurile scriitorilor români, a fost grija pentru limba română (în sprijinul acestei supoziții vine și comentariul lui Virgil Ierunca la poezia lui Alfred Margul Sperber din cadrul „Antologiei“, acesta fiind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai sus, că unul dintre principalele motive pentru care Virgil Ierunca a ținut această rubrică, pentru care a condamnat vehement și constant compromisurile scriitorilor români, a fost grija pentru limba română (în sprijinul acestei supoziții vine și comentariul lui Virgil Ierunca la poezia lui Alfred Margul Sperber din cadrul „Antologiei“, acesta fiind singurul caz când criticul ține să comenteze un text selectat). Într-adevăr, în întreaga propagandă comunistă, limba română este pervertită, mutilată, anchilozată și, prin consecință, scriitorul român își pierde izvorul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]