1,976 matches
-
tăcut ce se face în natura din jurul meu, mă uit când la dreapta, când la stânga drumului, ca să nu pierd nimic din spectacolul fascinant al învierii lumii, boabe de rouă tremurând la apropierea nemiloasă a razelor de soare, colțuri de umbră iluminându-se, lăstari tineri crescuți împrejurul copacilor mari, înlănțuiți de dorința de a acapara cât mai mult din peticul de cer ce-l lasă neacoperit coroanele uriașilor arbori, păsări scuturându-și aripi umede de rouă și peste tot foșnetul acesta inconfundabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lasă în sufletul meu, lin ca o frunză ce se leagănă blând spre oglinda apei, Nu cred că mai e nevoie să-ți deschid Cartea! a vorbit părintele Ioan și parcă pentru prima oară ochii întunecați ai părintelui Ioan se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-l fac pe fratele Rafael să mă aștepte cu masa, e bătrân acum și fratele Rafael, nu se mai mișcă cu aceeași ușurință ca altădată și gândul meu se îndreaptă acum cu duioșie spre ochii lui rotunzi și apropiați, iluminați pe dinlăuntru de inima lui mare, de câte ori, mic copil, nu alergam în brațele lui, gata oricând să mă primească și să mă alinte și pe când încă nu știam că oamenii se împart în femei și bărbați, când credeam că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zărea fluviul arborelui, deasupra căruia se înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și senină ca un mic soare într-un ocean auriu... Izvorul vieții Am continuat să merg înspre soare, urcând crestele munților unde părea să nu mai fi ajuns nimeni... dincolo de vârfurile amestecate
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
momentul în care pășești. În clipa aceea, în globul viitorului s-a zărit arborele universal, ramurile sale de lumină parcă depășind sfera de sticlă și iradiind dincolo de stâncile și plaja aparentă, dincolo de oceanul infinit... Am ieșit din pasajul care se iluminase incandescent și am ajuns altundeva... În viitorul întreg al propriului meu prezent. Viitorul acum. Absolutul moment... Orașul cu povești Absolutul moment, viitorul prezent, începutul fără de sfârșit... am ajuns în acel loc fără timp, găsind un oraș fără locuitori, ca o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să ne mândrim numai cu arborele absolut pe care doar ni-l închipuim acum... și la care încă n-am ajuns, dar care ne are ca ramuri ale sale și ne veghează, ne îndrumă și ne apără, inspirându-ne și iluminându-ne de dincolo de noi, din dimensiunea perfecțiunii dincolo de timp, materie și spațiu... atunci când înțelegem cine suntem, când înțelegem că există acest arbore universal, înțelegem că noi suntem precum lumina... și pentru a fi astfel, trebuie să devenim pozitivi. Ca să ajungem
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Mă Întorceam din căsuța din pădure după ce Înviasem din morți. Acum, devenisem liber; puteam să mai particip și la alte probe, acest act de violență transformase statutul meu ontologic. Mă făcuse să trec la altă categorie socială. Experiența violentă mă iluminase; de aceea, am Înțeles perfect starea lui Martin Eden, o stare existențială paroxistică traversată anterior de mine și transferată de englezul Jack London În text. De fapt, eu vorbeam transfigurat despre mine Însumi, luând Însă un exemplu cunoscut din literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai „provocator” decât cele anterioare. Focul și magia au fost dintotdeauna înrudite. Explozii, lumânări, flăcări de propan, atât de folosite de artiști ai evadărilor... Focul, onorată audiență, este jucăria diavolului, iar diavolul a fost întotdeauna legat de practicile magiei. Focul iluminează, dar și ascunde. Distruge, dar creează. Focul transformă. Și este în centrul următorului număr pe care l-am ales pentru dumneavoastră. Eu îl numesc „Omul-Carbonizat”... Școala Cartierului de pe Fifth Avenue din Greenwich Village este o clădire din calcar demodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lîngă tatăl ei pe o grămadă de pietre de pavaj, ținîndu-i de mînă pe băieții englezi. Soldații chinezi Își umpleau coșurile și scuipau pe pietre. Așa cum se cățărau pe terenul accidentat spre pistă, chipurile lor ca de cretă păreau că iluminează aerul serii. În jurul lor, santinelele japoneze priveau fără să se miște. La vreo cincisprezece metri mai departe, În panta sudică a văii, doi sergenți stăteau pe scaune de bambus, la marginea unei gropi săpate de puțin timp printre urzici. Bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și aș vrea ca zborul să nu se termine niciodată, să continue la infinit pe cerul lumii. Poate că privește un nor, unul din norii aceia care abia lasă să se întrevadă soarele, o dâră strălucitoare care intră prin hublou iluminându-i chipul. Poate că citește articolul vreunui coleg, comentându-l cu mici strâmbături ale buzelor. Cunosc atât de bine gestualitatea ei involuntară, este ca și cum fiecare emoție ar avea pe chip un microscop revelator. A fost de atâtea ori lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prin cap, să se sinucidă dacă asta îi cășunează.“ Și cu gândul de a-l reînvia am și adormit. Curând după ce-am adormit, mi-a apărut în vise Augusto. Era alb, ca albimea unui nor, și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră, don Miguel, să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră până în veșnicie și să vă poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar fi pesemne nimerit să modificăm preceptul divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar fi pesemne nimerit să modificăm preceptul divin și să zicem: iubește-te pe tine însuți așa cum îl iubești pe aproapele tău. De ce ți-ar fi de folos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sfântul Augustin, cetatea lui Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la mine, ci la eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule dragă, doar la mine, ci la eul tău, la eurile noastre. Căci nu-i același lucru noi și noi ca euri. Hendaya, [iulie] 1927 CUPRINS Notă liminară Sorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
E mai mult un nucleu. Unde era Atlantida asta, cu aproximație? Dimi Învârti puțin globul luminat și puse cu delicatețe palma albă pe oceanul care strălucea din adâncurile becului electric Între Africa și America de Sud, iar degetele copilului erau și ele iluminate de o aureolă fantomatică: —Pe-aici. Dar n-are importanță. E mai mult În minte. —Spune-mi, Dimi, crezi că mai există ceva după ce murim? — De ce nu? — Crezi că bunicul ne aude acum? Nu prea are ce să audă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene lungi și grele, ce încadrau un nas obraznic, cu nările mici și ovale. - Mamă, îți recomand pe domnul Ramses, spusese Laura, râzând cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]