14,025 matches
-
ne umplut. La rândul ei, imaginația pare a fi deopotrivă mama speranței și a iluziei. Ca un ochi al sufletului, ea exprimă puterea sintetică a spiritului de a-și extinde, dincolo de orice limită sau constrângere, viziunile-i lăuntrice. Datorită imaginației viitorul se transformă într-un loc comod unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
ochi al sufletului, ea exprimă puterea sintetică a spiritului de a-și extinde, dincolo de orice limită sau constrângere, viziunile-i lăuntrice. Datorită imaginației viitorul se transformă într-un loc comod unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice decât cele pe care imaginația le poate plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
un loc comod unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice decât cele pe care imaginația le poate plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă zdravăn asupra afectului nostru, în vreme ce atunci când ne închipuim, improvizând la pian, o nouă muzică nu putem păstra fermă și constantă pentru o perioadă mai lungă de timp încărcătura
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă zdravăn asupra afectului nostru, în vreme ce atunci când ne închipuim, improvizând la pian, o nouă muzică nu putem păstra fermă și constantă pentru o perioadă mai lungă de timp încărcătura emoțională. Totodată, imaginația sonoră nu este mărginită la ordinea și forma surselor (propriu-zis muzicale sau extramuzicale) originare, afirmând o infinită capacitate de primenire, pe când memoria este într-un fel silită de coerența și coeziunea evenimentelor sonore dintr-un anume opus, fiind îngrădită în
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
forma surselor (propriu-zis muzicale sau extramuzicale) originare, afirmând o infinită capacitate de primenire, pe când memoria este într-un fel silită de coerența și coeziunea evenimentelor sonore dintr-un anume opus, fiind îngrădită în putința de variație. Carevasăzică, memoria are sens. Imaginația - doar semnificație. Bunăoară, formele simetrice (sonată, rondo, lied, fugă), ca arhitecturi sonore situate în siajul realismului, bazate pe o convenabilă și previzibilă dezvoltare a substanței muzicale, țin mai curând de logica memoriei, cu principala ei funcție care constă nu în
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
memoriei, cu principala ei funcție care constă nu în a păstra ideile pur și simplu, ci ordinea și poziția lor. De cealaltă parte se află formele accidentate, aferente zonei oniricului, incomode și imprevizibile, tributare libertății pe care și-o asumă imaginația de a modifica structurile sonore și orânduiala lor. Născocirile în planul narațiunii sonore ce populează unele lucrări ale lui Aurel Stroe ori Costin Miereanu, în care schema formei este cu totul bulversată, demonstrează, fără îndoială, această libertate. Și mai probează
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
Născocirile în planul narațiunii sonore ce populează unele lucrări ale lui Aurel Stroe ori Costin Miereanu, în care schema formei este cu totul bulversată, demonstrează, fără îndoială, această libertate. Și mai probează ceva: prioritatea pe care acești compozitori o acordă imaginației. O imaginație care poate separa toate ideile și le poate aglutina din nou în orice distribuție dorește autorul. Dar, dacă fantezia creatoare nu ar fi călăuzită de anumite principii care să îi asigure într-o oarecare măsură conformitatea și legitimitatea
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
planul narațiunii sonore ce populează unele lucrări ale lui Aurel Stroe ori Costin Miereanu, în care schema formei este cu totul bulversată, demonstrează, fără îndoială, această libertate. Și mai probează ceva: prioritatea pe care acești compozitori o acordă imaginației. O imaginație care poate separa toate ideile și le poate aglutina din nou în orice distribuție dorește autorul. Dar, dacă fantezia creatoare nu ar fi călăuzită de anumite principii care să îi asigure într-o oarecare măsură conformitatea și legitimitatea, atunci totul
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
dacă fantezia creatoare nu ar fi călăuzită de anumite principii care să îi asigure într-o oarecare măsură conformitatea și legitimitatea, atunci totul s-ar transforma într-un joc „dada” ori într-un Freieszusammenspiel de esență aleatoare. În mod paradoxal, imaginația se întâlnește cu memoria, și una și cealaltă recurgând la tipuri de relații procesuale, prin care ideile să fie apte de a se asocia sau datorită cărora o idee să poată introduce o altă idee în chipul cel mai natural
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
ideile să fie apte de a se asocia sau datorită cărora o idee să poată introduce o altă idee în chipul cel mai natural cu putință. Împrumutând terminologia specifică cineticii muzicale, apreciem memoria ca fiind o dezvoltare prin eliminare, iar imaginația o dezvoltare prin augmentare, amintirea și fantezia fiind extremele unui centru identificabil timpului prezent. Și nu e nici o mirare că ele comportă aceleași tipuri de relații procesuale, care nu trebuie, nicidecum, să fie considerate drept conexiuni indisolubile, ci doar forțe
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
care se impun firesc și care induc imaginilor sonore aspirația de a se uni în entități complexe.Astfel, există trei tipuri de relații: a) de asemănare; b) de contiguitate; c) de tipul cauză-efect. Este limpede că, în actul creației componistice, imaginația, dar și memoria trec lesne de la o idee la oricare alta care i se aseamănă și că această calitate singură reprezintă o legătură, o asociere suficientă. Tot de domeniul evidenței este și faptul că imaginația și memoria își selectează traseele
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
că, în actul creației componistice, imaginația, dar și memoria trec lesne de la o idee la oricare alta care i se aseamănă și că această calitate singură reprezintă o legătură, o asociere suficientă. Tot de domeniul evidenței este și faptul că imaginația și memoria își selectează traseele ideatice pe baza criteriului bunei vecinătăți, adică a contiguității. Cât despre înlănțuirile efectuate grație relației dintre cauză și efect este suficient să observăm că nu există vreo altă legătură care să înfăptuiască în imaginație ori
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
că imaginația și memoria își selectează traseele ideatice pe baza criteriului bunei vecinătăți, adică a contiguității. Cât despre înlănțuirile efectuate grație relației dintre cauză și efect este suficient să observăm că nu există vreo altă legătură care să înfăptuiască în imaginație ori în memorie corelări mai trainice și care să procedeze în așa fel încât o idee muzicală să cheme imperios o altă idee cu scopul înfrățirii lor. Iar dacă efectul este întotdeauna sclavul cauzei, cauza mărturisește mereu ceva din eroismul
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
pe care o întâlnim atât în antichitatea greacă, cât și în timpurile mai noi, în perioada romantismului vest-european al secolului al XIX. Mai puțin la Ingres și în mod evident în pictura lui Gustav Moreau provocarea merge și mai departe. Imaginația acestor pictori romantici insinuează existența unei relații erotice între cele două personaje. Enescu și Fleg lasă deoparte acest aspect. îi conferă o dimensiune romantic umanistă. Scena Sfinxului este copleșitoare. Omul este mai puternic decât destinul. Sfinxul, acest descendent al destinului
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
wagnerian, basoreliefuri și elemente de arhitectură, de artă greacă antică, costumație ce amintește de fastul curții faraonilor Egiptului antic, scene de cabaret de mijloc de secol XX, focuri de artificii, elemente de decor tip science-fiction; creația regizorală este fabuloasă; ...căci imaginația lui Petrika Ionescu nu are astâmpăr, se auto-alimentează, este o imaginație ce lucrează de multe ori în paralel cu muzica și în afara acesteia. în imperiul lui Venus, în Venusberg, moartea Sfinxului este percepută drept un accident. Sfinx-ul dispune de
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
ce amintește de fastul curții faraonilor Egiptului antic, scene de cabaret de mijloc de secol XX, focuri de artificii, elemente de decor tip science-fiction; creația regizorală este fabuloasă; ...căci imaginația lui Petrika Ionescu nu are astâmpăr, se auto-alimentează, este o imaginație ce lucrează de multe ori în paralel cu muzica și în afara acesteia. în imperiul lui Venus, în Venusberg, moartea Sfinxului este percepută drept un accident. Sfinx-ul dispune de imaginea unei stranii zeități egiptene marcată de un kitsch voit provocator
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
unii dintre ei nobelizați, produc surprize pentru că dovedesc o tendință a scriitorului de a se aventura în teritorii depărtate de lumea în care trăiesc și pe care o cunosc. O fac probabil dintr-o nestăpânită vocație de exploratori, dintr-o imaginație fără limite, din obsesii care sapă adânc în conștiință și subconștient. Iată că un scriitor spaniol, Camilo José Cela, evocă Vestul Sălbatic american, un autor italian - Claudio Magris, traversează timpuri și spații străine, din lagărele secolului XX în Ținutul lui
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
personaje, de la care, pentru a extrage o informație banală, e nevoie de întreaga artă a descoaserii interlocutorului - adică de maieutica lui Socrate. Nu mă plictisește, în schimb, să fac de sute, de mii de ori același lucru. Mecanicitatea, rutina, evacuarea imaginației din acțiunile pe care trebuie să le prestez nu m-au speriat niciodată. Probabil că am o profundă structură de funcționar, că, fiind în deficit de imaginație, compensez prin patinarea pe orizontală. Înaintea apariției computerelor, puteam reface aceeași pagină dactilografiată
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
să fac de sute, de mii de ori același lucru. Mecanicitatea, rutina, evacuarea imaginației din acțiunile pe care trebuie să le prestez nu m-au speriat niciodată. Probabil că am o profundă structură de funcționar, că, fiind în deficit de imaginație, compensez prin patinarea pe orizontală. Înaintea apariției computerelor, puteam reface aceeași pagină dactilografiată și de zece ori. Una din imaginile de maximă luminozitate ale existenței mele se leagă de momentul când, însoțindu-l pe Livius Ciocârlie în tipografia din Timișoara
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
motiv care contrazice câteva din lucrurile spuse mai sus: pentru că sunt previzibili. Toți lăudăroșii sunt la fel, toți vanitoșii par trași la indigou, toți aroganții vorbesc același limbaj. E drept, pe de altă parte, că unii mincinoși sunt plin de imaginație! Mă plictisește nu déjŕ-vu-ul, ci lipsa lui de substanță. Pot să ascult același banc de mai multe ori, cu condiția să fie potrivit contextului. Dar mă plictisesc cei care "strică poanta", inșii lipsiți de tact care-ți sugerează dinainte soluția
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii și apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și Drăgaica". Imaginația populară a închipuit SÂNZIENELE ca pe niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
lui Turgheniev și Tolstoi, cum o recunoaște el însuși: "închipuiește-ți un peisagiu de stepă, ondulat ca o mare. Prutul șerpuiește argintiu undeva, prin apropiere. Cred că numai Sadoveanu l-ar putea descrie. Parcul, care înconjoară conacul, este vast și sălbatic. Imaginația mea îl transformase într-o junglă cândva, într-un an al copilăriei. Conacul descinde parcă dintr-un roman al lui Turgheniev sau a al lui Tolstoi". Totul i se pare aici "naiv, vechi și nostalgic". Prin încăperile "mobilate într-un
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
transmiteau prin scrisul lor intense, nobile vibrații, s-au dovedit a fi de-o incredibilă bădărănie ori meschinărie. Pentru a-mi digera mai ușor eșecul, m-am îmbărbătat cu gândul că poate nu există nici o legătură între Cohen, cel din imaginația mea, și omul în carne și oase. Că, la o adică, e mai bine ca lucrurile să rămână ca înainte: să mă mulțumesc cu muzica și textele lui. Și totuși, nu mă resemnasem. Ceva-ceva îmi spunea că întâlnirea va avea
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
transformă Ungaria în pașalâc și asediază Viena./ Și peste toate se ridică geniul lui Shakespeare să poetizeze ororile./ Bach încearcă încă o dată să ne lege de Dumnezeu.// Decapitările regale și lupta împotriva monarhiilor./ Iluminismul aruncă năvodul rațiunii peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată Europa. Revoluțiile aduc/ nenorocire și haos./ Revoluția industrială mecanizează totul. Bolșevicii reușesc marea/ înșelăciune și un secol de teroare se dezlănțuie. Regii abdică." Versurile sunt aici aproape expozitive și tranzitive, fără ambiguizare simbolică, efecte de
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
reductivă autorului, de vreme ce el folosește acum pluralul, intensificând monstruos percepția vizuală. Oglinzile sunt de asemenea multiplicate, creierul "nu mai focalizează, ci dispersează", "fărâme de ochi" sunt "aruncate ca zarurile printre felii sângerânde de sfere". Poetul deschide către lume, cu o imaginație lirică febrilă, un ochi "total": "și peste toate, amintirile unui singur om năvălesc proaspete,/ se insinuează în țesătura zilelor, în carnea unui poem,/ în porii hârtiei transformate în celuloid cinematografic/ cu tirania lui de ochi total. Existență absolută a unui
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]