7,197 matches
-
autor, editor, cenzor, critic, cititor) iluzia că e bine ce fac și că altceva nu se mai poate face. Poetul chiar face, în Totul, acest „altceva”. El pune în locul realității standardizate, nivelatoare, ucigătoare prin mediocritate și conformism lumea lui proprie, imaginarul său, un univers, așa-zicînd, cărtărescian. Și astfel, prăpastia dintre statutul de poet care promisese, la debut, să fie unul mare și cel de profesoraș obscur la o școală obscură dintr-o Capitală tot mai periferică în raport cu civilizația europeană va fi
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm un exemplu, un singur poem din Totul: „în fața gării de nord venea spic de zăpadă./ de frig, se-ncolăciseră coloană cu coloană, hotel cu hotel și stradă cu stradă,/ prin pielea pietrelor din pavaj
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
atîtea altele, la operele de la Aix-en-Provence, la Opera din Cardiff. Dar Radu Boruzescu este Călăuza mea în lumea regizorului Lucian Pintilie. Mă poartă cu răbdare, pas cu pas, îmi povestește cum Nina și Trigorin și Treplev alunecau spre eseu, spre imaginar, spre un tip de ludic și de estetic de cioburi și de legende din care Pintilie reface alte mari trasee culturale cu o anvergură halucinantă. „Turandot și Pescărușul sînt singurele mele două spectacole în care am practicat acest tip de
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de moment, afectate simbolic printr-o dinamică previzibilă. Dacă interioritatea emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și țeapăn cât un stârv de albină”, „noaptea ni se strecoară fluturi sub
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
este vedeta critică a Franței la această nouă ediție a Tîrgului de Carte Gaudeamus. Absolvent al Universității Paris IV, publică în 2001 o teză cu titlul L’Imaginaire des signes dans le roman français du 20 e siècle (ANRT, 1991 - Imaginarul semnelor în romanul francez al secolului 20), sub direcția lui Jean-Pierre Richard, apoi a lui Michel Raimond. Debutase deja la 23 de ani cu o monografie despre poetul Jacques Dupin. Este cercetător senior al Institut Universitaire de France, cu un
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
volumul fusese scris la comanda Securității. Se încerca astfel izolarea ei, în ambele sensuri. După 30 de ani, Niederungen este în sfârșit tradus. În legătură cu titlul existau trei opțiuni, afară de varianta finală: Depresiuni, Șesuri și Ținuturile de jos. Toate insistă asupra imaginarului unui spațiu geografic din Banatul șvăbesc, unde un sat vechi și izolat (Nitzkydorful, fără îndoială), este „un loc de timp” simbolic. Despre Ținuturile joase s-a spus că prezintă o scriitoare mereu egală cu sine, așa încît volumul se înscrie
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
salcie, mărgele, cadavre de măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare, mâneci bufante etc.), sunt convertite în metafore și comparații memorabile, care ies din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
are definitoriu, ca aceea a lui Rene Char, Henri Michaux sau Michael Deguy. Excesul de concentrare și de epurare a detaliilor, deși numeroase versuri ating densitatea aforismului, având structura lapidară a unor definiții în opinia lui Nicolae Manolescu, nu sublimează imaginarul de dragul conceptului, nu constituie o sacrificare a metaforelor și comparațiilor, care câteodată se succed în avalanșă. Apropo de comparații! Cred că ele intră în categoria ciudățenilor poeziei lui Grigurcu și chiar par a fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
profetice pentru un narator convins de succesul unei atare strategii. Paradis fără șarpe va fi o „pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan”. Masca sexistă i se potrivește. Va deconstrui, în fața tribunalului masculin, toate acuzele intrate în imaginarul comun. Reținem, printre multe altele, că păcatul este sensul existenței lui Don Juan, că el nu minte niciodată, oferind clipa și amintirea nealterate, iar ele pot umple o existență lipsită de sensuri. Imaginarul negativ a fost confecționat de bărbați, conchide
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
în fața tribunalului masculin, toate acuzele intrate în imaginarul comun. Reținem, printre multe altele, că păcatul este sensul existenței lui Don Juan, că el nu minte niciodată, oferind clipa și amintirea nealterate, iar ele pot umple o existență lipsită de sensuri. Imaginarul negativ a fost confecționat de bărbați, conchide bovarica naratoare. Masca e necesară și celui ce deplânge sfârșitul barbariei, înghițită de progresul sucombat de neo-barbarii civilizației. Grav e că orice progres duce la o regresie spirituală, de aici și eșecul contemporaneităț
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
pe Câmpia Armaghedonului arhitectura morbideț ii din iubire. Nu întâmplător cele două cărți sunt parte din canonul postdecembrist. Corina Sabău debuta acum trei ani cu Blocul 29, apartamentul 1, iar Ana Maria Sandu scria Omoară-mă! (2010), ambele definitorii pentru imaginarul genera- ției. În ton cu poezia, proza trata conceptul de iubire din perspective psihedelice și mergând spre un neo-noir - din păcate încă timid la noi, dar care ar putea oferi surprinză toare perspective romanești. Corina Sabău se remarca prin subtilitățile
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
implicit un act de intimizare a distanței, laolaltă cu un proces destul de nebulos al identității. Nerezolvat. Misterul se împărțea în Blocul 29 între faliile unor realități la fel de incerte: adolescența devoratoare, bătrânețea limitelor și perspectivele sufocante. Dacă Irina se salva prin imaginarul livrat de o bunică talentată, Mia trebuie să-și nuanțeze vulnerabilitățile pentru a se putea îndrăgosti. Într-o lume a cuplurilor destrămate, ele doar supraviețuiesc, uitând să trăiască pasional. De aici tensiunile bovarice. Narațiunile Corinei Sabău ies din rosturile predictibile
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
ironiei se rafinează, păstrînd însă același nivel de eleganță - Echenoz este și rămîne mereu un scriitor parizian (chiar dacă născut în Midi) - ceea ce se schimbă e tematica. Echenoz asistă, de-a lungul anilor 70-80, la procesul de americanizare a societății și imaginarului cultural francez. Un proces pe care literatura lui reușește să-l naturalizeze foarte bine. Toată această operă, pe care criticii francezi o socotesc ba postmodernă, ba ludică, ba loufoque, ba pastișă, ba opera unui moralist discret al timpurilor noastre - ceea ce
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
excesive păstrau încă ceva din aerul aspru de manifest minimalist. În schimb, cea mai recentă carte e cu atât mai autentică cu cât nu mai are nimic de demonstrat din punct de vedere stilistic. Lipsesc, poate, piesele de rezistență, însă imaginarul e mai autonom, iar vocea, mai coaptă. Ce-i drept, însăși anecdotica volumului pare să vizeze o etapă ulterioară în biografia personajului central. Erupțiile încrâncenat-adolescentine la suprafața discursului dispar, de aceea, în favoarea unei resemnări transcrise sub forma albă a procesului-verbal
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
din mult prea lungă construcție - pentru care fiecare pagină eliminată ar fi reprezentat o plus-valoare - insistă asupra delirului eminescian de la azilul de nebuni și asupra „dialogului” cu Filipescu, unul dintre spionii trimiși din viitor să-i modifice destinul. Fragmente din imaginarul lui Eminescu, idei curente ale epocii sau contexte social-politice intra într-un mixaj ilizibil cu scene din viața (familiei) poetului, nereușind să acopere convingător impasul epic al românului. Nici conspirativita din spatele reconstrucției biografice, reactualizata constant prin „transcrierea” de rapoarte ale
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
a urmărit mai atent evoluția autoarei, nu e chiar o surpriză: atît comentariile de carte din Dilema veche (deviate, în ultima vreme, spre o eseistică liberă, foarte personală), cît și feeling-ul complexului evantai teoretic din studiul Regăsirea intimității... (unde analiza imaginarului corporal & senzorial servea drept cale de acces spre un set de romane caracteristice ale modernității interbelice și postmodernității postdecembriste), dar mai ales proza confesivă din volumul colectiv Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism, trădau calități latente de romancieră. De
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
La pagina 40, recunosc că aveam mari speranțe legate de roman, dar acolo este un punct de cotitură, de ruptură, în care romanul, imprevizibil și mustind de posibilități, cade pe o pantă livrescpsihologizantă și oniric-poematică, dar, în ciuda violenței unor imagini, imaginarul apocaliptic al autorului este destul de adolescentin. În orice caz, după ce personajul feminin dispare, firul narativ abia închegat se rupe și acțiunea se dizolvă într-o masă cvasiamorfă de toposuri literare și stilistice, care înglobează idei - în genere despre temele „tari
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
Richard Webster - Inițiere în radiestezie: pendulul magic (Ed. Polirom, 14,90 lei); Constantin Enăchescu - Fenomenologia trupului: locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei (Ed. Paideia, 12 lei); Colleridge - Balada bătrânului marinar (Ed. Institutul European, 10 lei); Maria Nicoleta Turliuc - Imaginar, identitate și reprezentări sociale (Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza“, 24,50 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Esența ființei umane Javier Marías revine în „Febră și lance“ (prima parte
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
ficțiunii" (la capătul frazelor curajoase) etc. Cel de-al doilea ciclu al volumului, ingeborg și paul, este net dominat de imagistica morții, a damnațiunii, dincolo de care se prefigurează palid zorii unei resurecții tainice. Pretextul liric este dat de proiecția în imaginar a poetei germane Ingeborg Bachmann, moartă într-un incendiu provocat de propria-i țigară aprinsă, prilej pentru autoare să însceneze dialoguri și situații din ,prima dimineață după moarte" (1). Luxuriante se desfășoară acum, în voia lor, scenariile poetei, care înfățișează
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
moi și Stângăcii și enormități) mimează, în suport tipărit, parcursul unei scrieri la interfața calculatorului, atât grafic-formal, cât și tematic și tipologic. În al doilea rând, corporalitatea este una dintre temele proxime ale literaturii virtuale, umanul fiind invocat să populeze imaginarul ficțional, alături de ființe ale vieții sintetice și ale inteligenței artificiale, de avatari de pe Internet sau de clone monstruoase, desprinse parcă din imaginația science-fiction. De pilă, în Ultim@ vrăjitoare de Alina Nelega, universul virtual, derizoriu și carnavalesc, este populat de îngeri
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
care să-ți acopere umbra e doar singurătatea căruia îi place să roadă din tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
încearcă să-l scoată pe poet de sub zodia prejudecății minoratului, vorbind despre „orice mare inadaptat șcareț este un regresiv prin instinct”. Doar Ion Pop consideră că Emil Brumaru își edifică universul „în absența oricărei conștiințe a frustrării” tocmai prin autonomia imaginarului, în timp ce N.Manolescu și I.Negoițescu subliniază înainte de orice gratuitatea jocului, a imaginației și a percepțiilor. Înclin să dau dreptate acestora din urmă. Un alt aspect de care criticii au părut atrași a fost identificarea unor înrudiri și încadrarea într-
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
Brumaru nu seamănă cu nici unul. În postfața prezentei ediții, Al.Mușina îl consideră „un adevărat spirit postmodern”, o încadrare care își are bazele ei teoretice. În fond, mai toți comentatorii au vorbit despre felul în care poetul delimitează prin forța imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
-mă, pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
prin care spiritul meu încearcă să se împlinească?: vorbele. Ești fericită că activitatea ta nu se desfășoară în acest ținut plin de fantasme, de prăpăstii și de cețuri.” (51) Scrisul reușește să dea realitate, să în-ființeze universul fantasmelor onirice, al imaginarului matern (în accepțiunea lui Lacan). Găsim în scrisorile către Lucia primele tușe ale universului artistic, atât de bogat în trăiri magice, pe care îl va dezvolta mai târziu Leonid Dimov în poezia sa onirică. Scrisorile au o triplă funcție, de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]